Mediocri

Publicat în Dilema Veche nr. 228 din 25 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Rămîne cum am stabilit: s-a aranjat, dar nu se poate. Această butadă din popor rezumă, cred, cel mai bine situaţia Uniunii Europene după ce Irlanda a respins, prin referendum, Tratatul de la Lisabona. Consiliul European de vară n-a dat o soluţie pentru problema creată: dacă şi cînd va intra în vigoare tratatul, din moment ce una dintre ţările membre l-a respins? După obişnuitele discuţii prelungite pînă noaptea tîrziu, mesajele liderilor au fost, ca de obicei, prudente şi aburitoare: nu se vor impune termene pentru adoptarea tratatului nici Irlandei, nici altor ţări; trebuie să ne acordăm o perioadă de reflecţie; fără acest tratat, UE nu poate funcţiona; facem apel la luciditate din partea statelor care încă nu au ratificat tratatul etc. etc. Una dintre problemele serioase ale Uniunii Europene este tocmai această lîncezeală a liderilor săi în spatele limbajului de lemn. Iar respingerea tratatului de către irlandezi (ca şi a "fostei" Constituţii europene de către francezi şi olandezi, în 2005) îşi are explicaţia şi în proasta comunicare dintre politicieni şi cetăţenii invitaţi să spună "da" sau "nu". De acord, tratatul este stufos şi ilizibil pentru cetăţeanul mediu. Dar să fim serioşi: cetăţenii oricum nu citesc, integral, constituţiile, legile, decretele guvernelor, codul penal sau civil etc. Toate acestea sînt însă explicate, rezumate, "traduse", pe înţelesul omului obişnuit, de către politicieni, experţi, jurnalişti, activişti din ONG-uri etc. În zilele noastre, canalele de comunicare ne copleşesc de-a dreptul, totul e să vrei şi să ştii să le foloseşti. Or, ca şi în cazul Constituţiei abandonate, şi pentru Tratatul de la Lisabona Comisia Europeană a tipărit tone de broşuri (unele dintre ele "la fel de ilizibile şi ininteligibile" ca şi Tratatul), a făcut afişe - în fine, a "bifat", fără convingere, un fel de campanie de comunicare în stilul birocraţilor-tehnocraţi bruxellezi, lăsînd "restul" pe seama politicienilor din fiecare ţară. Iar aceştia săvîrşesc sistematic păcatul de a umbla după voturi cu orice preţ, în loc să informeze. Chiar şi atunci cînd îşi exprimă - ceea ce e legitim - acordul sau dezacordul faţă de tratat, mesajele şi instrumentele trădează mai degrabă grija lor faţă de mandatul viitor, dorinţa vie de a-i livra poporului ceea ce acesta, neştiutor şi emoţionat, deja aşteaptă. Fine Gael, partid de centru-dreapta, a folosit, între altele, nişte afişe simpatice, "cu aluzii", avînd drept public-ţintă tinerii: "Enlarge your opportunities" şi "Increase your prospects" sînt cele două mesaje cu care tineretul din Fine Gael a crezut că-şi scoate la vot colegii de generaţie (v. foto). Glumiţe drăguţe, de acord, dar ele nu comunicau nimic despre tratat. Stînga irlandeză, în schimb, i-a invitat pe cetăţeni să voteze "nu" pentru că altminteri "ni se vor privatiza educaţia şi sistemul de sănătate". Populism ieftin şi ideologizare inutilă (un fel de "noi nu ne vindem statul social") - căci în Tratatul de la Lisabona nu este vorba despre aşa ceva. Dar, în această fază a Uniunii Europene, politicienii joacă dublu: în instanţele europene se comportă "europeneşte", iar acasă, în statele-naţiune, au mize mici şi emoţionale. Or, o schimbare profundă a organizării UE, precum cea presupusă de Tratatul de la Lisabona, are nevoie de comunicatori serioşi şi neutri, care să le explice oamenilor, "pe două coloane", avantajele şi dezavantajele Uniunii. Politicienii nu vor să fie ei înşişi acei comunicatori, de teamă să nu-şi piardă popularitatea. Dar nici nu pot. Peisajul politic european e dominat, în general, de tehnocraţi mediocri, lipsiţi de viziune, temători în a-şi asuma decizii mari, incapabili să convingă în legătură cu marile mize şi marile proiecte. Proiectul european suferă de absenţa unor conducători politici de "tipul" François Mitterrand ori Helmut Kohl, ba chiar şi de nişte eurosceptici de mare forţă, precum Charles de Gaulle sau Margaret Thatcher. Dincolo de opiniile diverse despre viitorul Uniunii Europene ori de diversele formule posibile, e limpede că asemenea schimbări de anvergură nu pot fi nici puse în practică, nici explicate cetăţenilor, de nişte politicieni cu mînecuţe de contabili.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.