Mari români, mici românisme

Publicat în Dilema Veche nr. 129 din 13 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Să răsuflăm uşuraţi? Nicolae Ceauşescu nu s-a clasat printre primii zece "mari români" în programul de la TVR: e al unsprezecelea. Aşadar, la toamnă, în partea finală a programului, nu vom avea parte de prezenţa fostului dictator în "lupta pentru titlu": conform formatului, ar fi trebuit să fie susţinut de cineva - aşa că riscam să ni se picure în urechi, din nou, şi încă la o oră de maximă audienţă, "argumentele" pe care se bazează nostalgicii (a făcut blocuri şi metrou, a dat locuri de muncă la toţi etc.). Dar n-ar trebui să răsuflăm uşuraţi, chiar dacă am scăpat de un film documentar şi un "promo" despre nea Nicu. Imediat după el vin, în clasament, Vlad Ţepeş şi Gigi Becali. Urmează Henri Coandă, Gheorghe Hagi, Caragiale, Iorga, Brâncoveanu, Enescu. Cu siguranţă, Becali se simte bine. Nu atît pentru că i-a "surclasat" pe toţi aceştia (căci el, om modest, cu frica lui Dumnezeu şi iubitor de cultură cum îl ştim, va roşi pînă în vîrful urechilor din cauza acestui succes), cît pentru această "triadă" de după primii zece în care votul popular l-a împins: un pachet compact al "ideii de ordine în ţară". Patronul stelist va specula mediatic la maximum prezenţa sa imediat după Vlad Ţepeş şi îşi va croi, din instinct, o nouă faţadă de justiţiar cu mînă forte, mai ales că principalul său contracandidat la acest rol în comedia publică naţională, C.V. Tudor, stă liniştit abia pe locul 45, depăşit de Mădălina Manole (care - paradox? - e votată în topul "marilor români", dar de ani buni nu prea mai apare în topurile muzicale!). Faptul că topul i-a dat apă la moară lui Gigi Becali este, probabil, efectul cel mai neplăcut al acestui - totuşi - joc de societate transmis la TV. Altfel, clasamentul celor 100 de "mari români" este expresiv pentru "cum se văd românii", tocmai prin dezordinea lui inevitabilă, în care fotbaliştii o iau înaintea savanţilor şi dictatorii înaintea poeţilor. Alăturarea de nume are uneori un haz absurd sau un tîlc ciudat. Horia-Roman Patapievici e doar cu un loc (70) înaintea lui Ion Iliescu (71); şi, spre fericirea celor care şi-au făcut un scop din a purta războaie de vorbe cu "boierii minţii", Patapievici e singurul reprezentant al "grupului de prestigiu" inventat acum cîţiva ani într-o carte mai degrabă mediocră, dar mult dezbătută. Răzvan Lucescu (30) e "sugrumat" între Ion I.C. Brătianu (29) şi Nicolae Paulescu (31). Ion Ţiriac (77) şi Părintele Cleopa (78) sugerează că materia e (doar) cu un pas înaintea spiritului. Gregorian Bivolaru (20) e peste Mirel Rădoi (21), dar acesta îl devansează pe Corneliu Zelea Codreanu (22); sigur, de aici se poate înţelege şi că adepţii "integrării în absolut" s-au mobilizat mai bine la vot decît suporterii Stelei şi decît băieţii în cămaşă verde cu diagonală pe piept şi pe creier. Ş.a.m.d. (În paranteză fie spus, regret că "omul meu" n-a apărut în primii 100: Carol Davila, care a construit sistemul sanitar şi s-a străduit să-i convingă pe români ce importantă e igiena pentru viitorul unei naţiuni - adică a purtat un război cel puţin la fel de greu ca şi cele purtate de voievozi cu turcii şi tătarii; e adevărat, n-a apucat să-l cîştige.) Probabil că acest top se va dezbate îndelung şi ceva mă face să cred că în discuţii va interveni multă emoţionalitate. El nu trebuie nicidecum absolutizat, ci privit cu atenţie în toată aparenţa lui de obiect ciudat. N-a votat un eşantion reprezentativ, deci clasamentul nu are relevanţă din punct de vedere statistic, nu e o cercetare. A votat cine a vrut, şi tocmai aici e "mica problemă": a votat acea parte a publicului care simte impulsul/nevoia de a-şi spune părerea, de a-şi afirma o opţiune. Or, dezordinea clasamentului arată, cred, dezordinea din mintea acestei părţi a publicului. Oamenii au votat mituri, legende, percepţii proprii; cei din clasament nu sînt personajele ca atare, ci versiuni, "clone" ale lor trecute prin imaginarul popular. Despre Antonescu, de pildă, marele public are puţine informaţii corecte şi complete, în schimb are un vast bagaj de stereotipii semipropagandistice care îl fac să pară "mare": a salvat România de bolşevici, a vrut reîntregirea ţării, a fost un om de onoare, a fost executat mişeleşte de comunişti ajutaţi de sovietici, el murind demn, cu mîna pe inimă şi cu numele ţărişoarei pe buze. Ce poate fi mai emoţionant, cine nu se poate recunoaşte în asemenea atitudini demne de un cavaler medieval ori de-un personaj de blockbuster american? Despre Eminescu, mai toată lumea are în minte cîteva frînturi din retorica avîntată a manualelor de liceu ("poetul nepereche", "sinteza spiritualităţii naţionale", "geniul neînţeles de contemporani" care "ne-a înscris definitiv în universalitate"), dar nu mai mult de 10% dintre cei care îl consideră "mare" i-au mai citit vreo poezie de cînd au ieşit de pe băncile şcolii. Arta lui Brâncuşi o înţeleg şi mai puţini, dar mitologia construită în jurul ţăranului desculţ din Gorj care a sedus Occidentul ne pansează frustrările de cultură mică şi nebăgată în seamă de "lume". Oamenii au votat imagini simplificate ale personajelor istorice. Că este aşa o demonstrează şi prezenţa în clasament a două "ficţiuni": Bulă (59) şi "Eroul necunoscut" (94), figuri ale colectivităţii, expresii sintetice ale poporului, "eroi comunitari" în care fiecare se poate recunoaşte sau cu care se poate identifica - unul în latura comic-zeflemistă şi derizorie, altul în latura naţional-eroică şi "întregitoare de neam şi ţară". Pînă la un punct, e normal şi explicabil: şi britanicii, şi francezii, şi americanii au votat imagini simplificate ale lui Churchill, De Gaulle sau Ronald Reagan. Diferenţa este că ei au trăit în societăţi libere şi deschise şi au putut discuta şi afla fără oprelişti cine au fost şi ce au făcut acele personaje, în bine şi în rău. La noi, timp de decenii, istoria a fost (şi mai este încă) subiect de manipulare şi resursă pentru propagandă. Preluată, mai nou, de mass-media, este servită în pilule uşor digerabile şi ne amăgeşte cu iluzia că "ştim", "am aflat". Deocamdată, aşa sîntem. P.S. pentru colegii de la Evenimentul zilei: în prezentarea lui Ion Antonescu apărută în ediţia din 10 iulie scrie că "A decis să nu pună în aplicare planurile de deportare a evreilor". Sînteţi siguri? Pe ce vă bazaţi?

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Zalomir jpg
Florin Zalomir, vicecampion olimpic, găsit mort: Curg informații șocante despre decesul său
Unul dintre cei mai titrați scrimeri ai României s-a stins la doar 41 de ani.
carabineri jpg
Tânăra din Cluj care a ucis în chinuri un italian și-a aflat sentința. Pedeapsa este exemplară
Judecătorii italieni au condamnat la ani grei de închisoare o româncă acuzată că a ucis în chinuri un bătrân pe care ar fi trebuit să îl îngrijească. Procurorul ceruse închisoare pe viață pentru ea.
Zalomir3 jpg
Depresia ucide: Cazul Florin Zalomir arată dezastrul la care a contribuit și pandemia
Un bărbat de succes în viața profesională și-a pus capăt zilelor la doar 41 de ani.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia