Majoritatea absentă

Publicat în Dilema Veche nr. 461 din 13-19 decembrie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

E minunat. Avem numai veşti bune zilele astea.

Întîi, că am luat şi noi Nobelul. Noi, românii. Căci, în calitate de cetăţeni europeni, premiul e un pic şi al nostru, nu? Că doar nu e doar al lui Barroso, Van Rompuy şi Martin Schultz. Sau al celor 21 de şefi de state şi guverne care s-au dus la Oslo la ceremonie. E şi al celor care nu s-au dus – al lui David Cameron şi al lui Václav Klaus, de pildă. E şi al lui Traian Băsescu, şi al lui Victor Ponta. Şi al meu, şi al dumneavoastră. Căci, dincolo de toată dezbaterea din presa europeană (nu şi din presa românească) pe tema „merită sau nu UE premiul pentru pace“, dacă în Europa nu era pace de vreo şapte decenii încoace, domnii Cameron şi Klaus nu prea aveau cum să-şi manifeste euroscepticismul, iar Traian Băsescu şi Victor Ponta n-aveau de ce se certa pentru scaunul de la Consiliul European. Iar dacă se vorbeşte atît despre Europa cetăţenilor, atunci se cheamă că şi premiul e al cetăţenilor, care nu se mai bat cu puşcoacele şi cu tunurile, ci votează nişte oameni care se duc apoi în Parlamentul European şi în Consiliul European şi se bat în negocieri, în argumente şi în interese naţionale. Ceea ce, oricum am privi lucrurile, e un mare pas înainte faţă de vremea – nu prea îndepărtată, au trăit-o părinţii şi bunicii noştri – cînd argumentele cele mai la îndemînă erau tancurile şi trupele de infanterie, la care se răspundea cu argumentele aviaţiei, la care se răspundea din nou cu argumentul artileriei antiaeriene.

Sigur, e criză, liderii europeni nu prea se înţeleg, dar e important totuşi că noi, cetăţenii, îi trimitem pe ei, „războinicii“, să se certe de exemplu pe bugetul agriculturii, şi nu pornim chiar noi, cu arma pe umăr, să ne luăm ce ne trebuie de la alte naţii europene. Sigur, cine vrea explicaţii sofisticate poate să spună că s-a schimbat chiar „conceptul de război“, că e cam primitiv să vezi doar puşcoace şi tunuri (eşti în urmă cu imaginaru’), că în zilele noastre caftul economico-financiar generalizat la care participă statele, corporaţiile, agenţiile de rating poate avea efecte devastatoare asupra vieţii oamenilor. Are, aşa e, dar asupra vieţii. Dacă nu ar fi apărut mecanismul complicat al negocierilor pus la punct în deceniile de construcţie europeană, ar fi trebuit ca noi, cetăţenii, să fim acum pe cîmpul de luptă la propriu şi numai unii dintre noi s-ar fi întors acasă vii. Aşa încît, dincolo de orice obiecţii privind impasul actual al construcţiei europene, eu cred că noi, cetăţenii, ar trebui să ne bucurăm un pic. Nu atît de premiul în sine, cît de faptul că trăim în pace de atîtea decenii. Dar nu prea ne bucurăm, căci uităm uşor şi ne arătăm nemulţumirea iute şi hotărît. „Au crescut exigenţele“ – zic adepţii argumentelor sosfisticate –, „nu e suficient că tunurile au tăcut, ăsta trebuie să fie doar punctul de plecare“. N-o fi suficient, dar e bine. Războiul din fosta Iugoslavie – un eşec al UE în materie de construcţie a păcii – ne arată cît de uşor se duc dracului exigenţele „crescute“ şi cît de repede se poate pune mîna pe puşcă în inima Europei. Pe de altă parte însă, îi înţeleg şi pe cei cu o gîndire sofisticată: degeaba ai pace dacă nu ştii să construieşti mai mult pe lîngă ea. De cînd s-a adoptat Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană bate pasul pe loc (deşi logica Tratatului tocmai asta era – un pas înainte...). Aşa încît nu cred că UE nu merită premiul pentru pace. Cred că problema nu trebuie pusă în termeni de merit. Da, Europa a construit şi a exportat pacea (plus libertatea, democraţia şi drepturile omului) de cîteva decenii încoace. Azi, e blocată, iar liderii politici par obosiţi de atîta construcţie comună: „ne-ajunge, am tras destul la căruţa comună, hai şi noi pe la casele noastre“. Casele noastre fiind statele naţionale, ai căror cetăţeni tind, în număr tot mai mare, mai degrabă să lase baltă proiectul european. Alcătuiesc, adică, o majoritate absentă – măcar cu gîndul – din UE. Nu numai că nu votează la europarlamentare, dar nici nu îşi bat capul să înţeleagă cum e cu „proiectul european“. În unele ţări, sînt peste 50%, chiar 60%.

A doua veste bună e că am avut alegeri. Gata cu instabilitatea, avem acum o „supermajoritate“, cum s-a tot repetat, care va permite USL să guverneze bine şi eficient. Căci, atunci cînd ai 60%, poţi să-ţi pui în aplicare programele, să faci reforme. (Care programe şi reforme? Nu ştiu, în campania electorală n-am prea auzit pe nimeni vorbind despre ele; dar om vedea...) Şi celelalte partide „şi-au atins obiectivele“: aşa a zis Dan Diaconescu, aşa au zis şi liderii UDMR, iar Mihai-Răzvan Ungureanu a zis chiar mai mult, că „procentajul mic obţinut în alegeri este o şansă pentru reconstrucţia dreptei“. Deci înţeleg că toată lumea e mulţumită: unii că au „supermajoritate“, alţii că şi-au atins obiectivele, alţii că au şansa reconstrucţiei. Probabil că cei 60% care n-au votat – adică majoritatea absentă – or fi avînd vreo nemulţumire. Nu ştim. Aşa că să nu le stricăm bucuria celor care spun că „şi-au atins obiectivele“. Pînă or afla sociologii de ce 60% din popor a avut drept obiectiv să stea acasă în ziua votului, să ne bucurăm de vestea bună: e stabilitate, dom’le. Gata. În plus, trăim pe un continent unde domneşte pacea. Şi pînă şi premierul Victor Ponta a zis că e dispus să îngroape securea războiului cu Traian Băsescu. Nu-i aşa că-i minunat? Şi ce dacă majoritatea (în Europa şi în România) e cu gîndul în altă parte?...  

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.