Lipsa unei politici americane pentru Siria

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Lipsa unei politici americane pentru Siria jpeg

Intrarea temerară a Rusiei în războiul civil din Siria se poate sfîrşi prost pentru conducătorii ei. Dar, în ziua de azi, oricine poate să piardă în Orientul Mijlociu. La fel cum Rusia poate pierde pentru că se implică, SUA pot pierde pentru că nu se implică – sau, mai precis, pentru că nu reuşesc să elaboreze, şi cu atît mai puţin să aplice, o strategie politică coerentă şi bine ţintită pentru Siria.

De bine, de rău, politica rusească din Siria reflectă nu numai un scop, dar şi o strategie reală menită să-l atingă – strategie pe care preşedintele rus Vladimir Putin a confirmat-o recent, invitîndu-l pe preşedintele sirian Bashar al-Assad la Moscova, pentru discuţii. După ce Rusia a lovit o parte dintre inamicii lui Assad, Kremlinul a decis că a sosit vremea să discute aranjamente politice viitoare – sau, şi mai precis, că a sosit vremea să-i spună lui Assad ce urmează să se întîmple.

Din nefericire, acest tip de coeziune îi lipseşte politicii preşedintelui american Barack Obama. În mod sigur, multe dintre criticile potrivit cărora deciziile de politică externă ale administraţiei sale (decizia de a nu se implica în Siria, bunăoară) reflectă slăbiciune şi indecizie nu sînt tocmai exacte. Astfel de acuze reflectă mai puţin realitatea, cît tendinţa – care s-a intensificat în timpul campaniei prezidenţiale actuale din SUA – de a găsi în Obama un ţap ispăşitor pentru toate problemele mapamondului.

Criticii ar face bine să-şi amintească cum, cu mai puţin de zece ani în urmă, comunitatea internaţională se lamenta că SUA ar trebui să fie mai precaută atunci cînd decide dacă să acţioneze sau nu în forţă. Or, exact asta face Obama în Siria: a cîntărit opţiunile şi a conchis că o intervenţie terestră în Siria nu ar fi în interesul SUA, spre deosebire, să spunem, de atacurile aeriene conduse de SUA împotriva Statului Islamic.

Dar a alege să nu intervii e una, şi a nu avea o strategie coerentă în general e cu totul altceva. Ceea ce ar trebui să i se reproşeze lui Obama este că nu a reuşit să expună motivele pentru care a ales să nu intervină şi nici să stabilească nişte măsuri alternative pe care SUA le-ar putea lua pentru a atenua criza.

Un motiv principal al acestui eşec este, în mod clar, lipsa unui consens, atît în interiorul Guvernului – întrebaţi cinci senatori ce e de făcut în privinţa Siriei şi probabil că veţi primi cel puţin şase răspunsuri –, cît şi la nivel de administraţie. Oricum, răspunderea pentru această stare de fapt îi revine, în ultimă instanţă, lui Obama – un preşedinte care în alte situaţii a demonstrat o abilitate impresionantă de a identifica complexitatea unei probleme şi de a găsi o cale de ieşire din impas.

Dificultăţile administraţiei SUA în Siria s‑au ivit de la început, odată cu presupunerea că Assad va fi dat jos la numai cîteva săptămîni de la izbucnirea conflictului. A fost o eroare de calcul comparabilă cu cea a predecesorului lui Obama, George W. Bush, care a lansat o invazie în Irak, pornind de la presupunerile greşite că Saddam Hussein deţinea arme de distrugere în masă şi că, mai grav, după căderea lui Saddam, Irakul va deveni rapid o democraţie stabilă.

Odată ce a devenit clar că Assad nu se va da bătut fără luptă, administraţia Obama şi-a limitat eforturile la a-l compromite public – o tactică cu rezultate îndoielnice, atunci cînd e vorba de dictatori. Iar interdicţia, stupidă din punct de vedere tactic, impusă lui Assad de a participa la raidurile SUA împotriva Statului Islamic – fără a mai vorbi de apelurile către facţiunile din opoziţie, pentru a organiza alegeri provizorii – este mai mult retorică electorală decît strategie politică.

Cu siguranţă, criza siriană este deosebit de complexă – atît de complexă încît efortul de a o înţelege depăşeşte răbdarea publicului american. Dar, dacă există un preşedinte al Statelor Unite capabil să-i explice complexitatea, acela este Obama. După ce o va face, Obama trebuie să stabilească o cale de ieşire din impas – şi să o urmeze pînă la capăt.

Pentru început, Obama trebuie să se angajeze că va colabora cu toate ţările – aliate şi nu numai – interesate să rezolve criza siriană. Indiferent de diferende, interesul comun al acestor ţări de a instaura pacea şi stabilitatea în Siria reprezintă un teren comun ferm, adecvat pentru construirea unei strategii politice coerente.

Mai mult, chiar dacă punctul de vedere al SUA potrivit căruia Assad ar trebui îndepărtat de la putere poate fi moralmente convingător, politica oficială a Americii faţă de Siria ar trebui să lase această decizie în seama poporului sirian. În loc să încerce impunerea unei noi conduceri siriene, SUA ar trebui să găzduiască o întîlnire cu reprezentanţi sirieni aleşi intern şi să-i ajute să elaboreze un proiect de Constituţie şi să ajungă la diverse acorduri politice.

În sfîrşit, Obama ar trebui să promită că va continua să colaboreze cu entităţi care împărtăşesc aceleaşi convingeri, pentru degradarea şi distrugerea Statului Islamic. În fond, Siria nu se va afla niciodată în siguranţă, cîtă vreme luptătorii Statului Islamic destabilizează Orientul Mijlociu.

Rusia a optat pentru intervenţia militară în războiul civil sirian, în vreme ce Obama a decis că SUA nu vor concura cu Kremlinul, trimiţînd la rîndul lor trupe. Dar, pentru a schimba ceva în Siria, SUA nu au nevoie de trupe terestre. Ceea ce îi trebuie este o strategie politică coerentă care să propună obiective concrete şi chibzuite.

Christopher R. Hill, fost secretar de stat adjunct pentru Asia de Est, este decan la Korbel School of International Studies, U­ni­versitatea din Denver, şi autor al volumului Outpost.

© Project Syndicate, 2015
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Matei PLEŞU

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.