Limba română e o limbă străină

Publicat în Dilema Veche nr. 184 din 16 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Preşedintele Traian Băsescu a spus un lucru de bun-simţ: că limba română ar trebui predată, pentru elevii maghiari, ca limbă străină. Cît pe-aci ca această banalitate să se transforme într-un nou scandal dîmboviţean - noroc că şi printre politicieni, şi printre "liderii de opinie", bîntuie aerul concediilor... Şi totuşi, oarecari reacţii n-au lipsit. Preşedintele executiv al UDMR, Kelemen Hunor, a încercat o ironie: preşedintele ar fi descoperit "apa minerală la Covasna", căci chestiunea predării limbii române ca limbă străină e deja legiferată pentru ciclul primar şi există un proiect de extindere a acestui principiu şi în celelalte cicluri şcolare. Patrioţii curenţi au luat imediat poziţie de drepţi cu arma la picior şi au decretat: limba română e obligatorie pentru toţi cetăţenii ţării! Cîteva editoriale au comentat problema, dar atenţia s-a mutat rapid spre chestiuni mai arzătoare şi cu un "ce" conspiraţionist mai vandabil decît predarea limbii române: Traian Băsescu ar face, cică, un joc politic în secuime, încercînd să "sape" UDMR-ul, cu care e în relaţii proaste de la referendum. Aşa încît comentatorii şi politicienii care nu sînt în vacanţă au dat năvală spre acest subiect, clasînd "cazul" limbii române. Ce învăţăminte tragem noi, dragi copii, din această istorioară? Mai multe. Întîi, constatăm că agitarea pericolului maghiar nu (prea) mai ţine: în afară de cîţiva "vigilenţi" adormiţi în mentalul politic de secol XIX, mai nimeni n-a sărit ca ars. Or, dacă ne amintim în ce termeni se discuta această problemă la începutul anilor ’90 se cheamă că lucrurile au evoluat binişor, chiar dacă persistă stereotipul acela care spune că "dacă ceri o pîine în româneşte într-un magazin din Miercurea Ciuc, nu ţi se dă". Dar asta e soarta stereotipurilor, să persiste... Pe de altă parte, liniştea de acum nu înseamnă că "pericolul maghiar" nu va mai fi agitat niciodată: dacă îşi va găsi "agitatorul", va putea fi scos oricînd din recuzita politicianistă. Experienţe din ţări europene mai aşezate decît a noastră ne arată că recursul la sentimentele naţionale şi utilizarea imaginii stereotipe a "străinului ca duşman" sînt posibile oriunde (a se vedea, recent, discursul anti-valon al noului premier belgian şi separatismul etnic uneori absurd care a cuprins zona flamandă a Belgiei, o ţară ce părea, la un moment dat, un exemplu de armonie). Apoi, observăm cum o problemă de politici publice, precum modul în care o minoritate învaţă limba majorităţii, este lăsată baltă de dragul unor speculaţii precum presupusul "joc ascuns" pe care l-ar face preşedintele în inima secuimii. Învăţarea limbii române de către elevii maghiari este o chestiune importantă şi încă nerezolvată în plan practic, în ciuda "descoperirii apei minerale" despre care vorbea liderul UDMR. De la mai buna cunoaştere şi înţelegere reciprocă pînă la piaţa muncii, de la accesul la educaţie şi cultură pînă la chestiunea autonomiei, ar fi multe lucruri de dezbătut în siajul acestei teme. Dar actualitatea românească nu găseşte loc pentru dezbateri substanţiale: ne fug ochii şi urechile oricînd după speculaţii şi scenarii, în dauna faptelor şi argumentelor. E mai palpitant să ne dăm cu presupusul decît să reflectăm serios la ce avem de făcut. În al treilea rînd, constatăm că termenii discuţiei sînt inadecvaţi: încă se mai invocă, nitam-nisam, Sfînta Constituţiune atunci cînd este vorba despre faptul simplu ca nişte copii cu şorţuleţe şi pantaloni scurţi să înveţe o limbă - alta decît cea vorbită acasă. Ideea că membrii comunităţii maghiare trebuie să înveţe româna pornea, la începutul anilor ’90, de la gîndul "să le-arătăm noi lor": prezumţia era că ei refuză să înveţe/să vorbească limba română, astfel încît Statul, în numele majorităţii, trebuie să-şi manifeste autoritatea şi să-i oblige; iar prin intervenţia Statului, noi să ne pansăm o rană identitară: să arătăm "cine e stăpîn în ţara asta". Această temă este tratată în continuare (şi de români, dar şi de maghiari - a se vedea încăpăţînarea cu care se susţine înfiinţarea unei universităţi de stat în limba maghiară, deşi utilitatea ei rămîne încă de demonstrat) mai mult în termeni simbolici şi naţionali, ca semn al unor dileme identitare încă nerezolvate, şi nu în termenii pragmatici ai necesităţii de a comunica între indivizi şi grupuri sociale. În fine, mi se pare că, dincolo de vechea problemă a relaţiilor dintre români şi maghiari, acest episod scoate din nou la iveală o trăsătură a politicienilor de la noi şi a felului în care se face politica: nepăsarea faţă de expertiză. La Facultatea de Litere se predă, în anul I, o materie numită "lingvistică generală" (mai nou, i se spune "teoria limbii"), din care tineretul studios deprinde tot felul de lucruri interesante şi utile pentru a înţelege ce e cu limbile şi cu vorbirea lor. Astfel încît, dacă politicienii români ar fi întrebat nu un profesor universitar, ci măcar un student care a luat notă de trecere la examen ce e cu învăţarea unei limbi de către cineva cu o altă limbă maternă, s-ar fi lămurit mai repede şi ar fi scăpat de efortul de a lua de fiecare dată poziţia de drepţi cu arma la picior cînd venea vorba despre această chestiune. Ar fi aflat, de pildă, că oamenii dintr-un sat locuit exclusiv de maghiari (sau, poftim, de valoni) nu au ocazia să vorbească o altă limbă decît atunci cînd ies din sat (unii - rar, alţii - deloc); toate celelalte limbi - inclusiv cea oficială, a Statului - sînt străine. Adică trebuie predate după anumite metode şi se deprind altfel decît limba învăţată de la mama şi vorbită, apoi, o viaţă întreagă, în interiorul comunităţii. Ar mai fi aflat politicienii noştri, dacă aveau răbdare, şi despre legăturile complexe dintre limbaj şi gîndire. Sau despre bilingvism. Dar, din păcate, politicienii de la noi practică pe scară largă datul cu părerea, speculaţia fără limite şi retorica goală. Şi nu dau doi bani pe expertiză. Şi preferă să descopere, după lupte seculare, apa caldă. Şi, îmbătaţi de "prinţipurile" cu care defilează la televizor, vorbesc prost şi căznit, fac greşeli cu duiumul şi se poticnesc la acordul dintre subiect şi predicat. Şi nici nu-şi dau seama că, pentru mulţi dintre ei, limba română devine tot mai mult o limbă străină.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Un român grobian la meciul Cîrstea – Kvitova: S-a rușinat și comentatorul Digi Sport VIDEO
Din păcate, avem huligani, nu doar pe arenele sportive din țară. Mai nou, niște indivizi dubioși ne fac de râs și afară!
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.