Intelectualii şi cortina de zgomote

Publicat în Dilema Veche nr. 300 din 12 Noi 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Alan Lightman este "Adjunct Professor of Humanities, Creative Writing, Physics" la Massachussets Institute of Technology (MIT). Combinaţie greu de înţeles pentru noi: cum poate cineva să predea fizică, umanioare şi creative writing? Şi totuşi, la americani se poate. Alan Lightman (mai multe despre el, aici: http://humanistic.mit.edu/ people/faculty/ homepage/lightman) a scris proză, eseuri, poezie, studii ştiinţifice, dar şi volume care la noi s-ar numi (nu tocmai adecvat) de "popularizare a ştiinţei" " în fapt, cum autorul însuşi le defineşte, "eseuri despre faţa umană a ştiinţei". La un MIT Communications Forum de acum cîţiva ani, a vorbit despre rolul intelectualului public (http://web.mit.edu/comm-forum/papers/lightman.html). În opinia sa, există trei niveluri în "construcţia" unui intelectual public. Cel dintîi înseamnă "să vorbeşti şi să scrii pentru public exclusiv despre disciplina ta". Este un discurs "extrem de important, care presupune explicaţii simple şi clare despre datoria publică, despre evoluţia cancerului ori despre orice alt subiect". Al doilea nivel înseamnă "să vorbeşti şi să scrii despre disciplina ta şi despre legăturile ei cu societatea, cultura şi politica". Cel de-al treilea nivel aduce consacrarea deplină, iar la el se ajunge "by invitation only" " crede Lightman: "intelectualul a fost ridicat la rang de simbol, de persoană care reprezintă mult mai mult decît disciplina din care provine". Aşa încît "unui intelectual de nivelul al treilea i se cere să scrie şi să vorbească despre o gamă largă de probleme publice, nu neapărat legate de cîmpul său de expertiză". Aşa s-a întîmplat cu Einstein după ce a devenit celebru: "i s-a cerut să se pronunţe public despre religie, educaţie, filozofie sau politică" " spune Lightman. Din lumea contemporană, Alan Lightman îi dă ca exemple pe Noam Chomsky, Carl Sagan, Steven Jay Gould, Susan Sontag, John Updike, Edward Said, Camille Paglia şi alţii. Simplitatea unei asemenea "scheme" se bazează pe faptul că, în cultura americană, definiţia intelectualului e clară şi se referă, de fapt, la universitari, la oameni care se ocupă cu studiile de vîrf într-o anumită ramură a ştiinţelor (fie ele umane, naturale sau exacte), care lucrează într-o universitate sau într-un institut de cercetări. Scriitorii, poeţii, pictorii nu intră în această categorie. Nici editorialiştii sau comentatorii politici care scriu curent la gazetă. La noi e mai complicat. Toată lumea pare să ştie ce înseamnă "intelectual", dar nimeni nu poate furniza vreo definiţie a intelectualului public. Simţul comun echivalează cuvîntul cu "absolvent de studii superioare" (a se vedea expresia "provine dintr-o familie de intelectuali"). În decembrie 1989 şi cîtăva vreme după aceea, intelectualii au fost invocaţi ca lumini ale naţiunii şi ale fragilei noastre democraţii şi au fost chemaţi să (re)constituie spaţiul public. La mineriade, aceiaşi intelectuali au fost consideraţi duşmani ai clasei muncitoare şi ai naţiunii, pe ideea "noi muncim, nu gîndim", li s-au pus etichete de "uneltitori" împotriva interesului naţional, vînduţi Occidentului ş.a.m.d. Şi totuşi, cu timpul, de două decenii încoace, în firavul nostru spaţiu public s-au impus cîteva voci de intelectuali care s-ar încadra, cred, în "nivelul al treilea" definit de Alan Lightman. N-au ajuns acolo însă by invitation only, ci pentru că "piaţa opiniilor" avea nevoie de ei. N-au trecut neapărat prin nivelurile celelalte, ci au "ars etapele" şi " de voie, de nevoie " au ocupat avanscena. Ziarele şi televiziunile, care aveau nevoie de prestigiul lor, i-au curtat, i-au exploatat, adesea i-au abandonat "pentru că nu fac audienţă", dar îi folosesc în continuare, măcar atunci cînd au nevoie de vreun ornament al inteligenţei, de un pic de autoritate morală ori, pur şi simplu, de o voce "alternativă". Diferenţa cea mai importantă faţă de încercarea de clasificare a lui Alan Lightman apare însă în statutul de "simbol", de "persoană care reprezintă mult mai mult decît disciplina din care provine". Trec peste faptul că, adesea, "disciplina din care provine" e necunoscută sau uitată de marele public. După două decenii de evoluţie democratică, în loc să se "aşeze", spaţiul public românesc este distorsionat de unele porniri care ne întorc la începutul anilor ’90. Se vorbeşte de "intelectualii lui Băsescu" aşa cum, atunci, lumea intelectuală era împărţită în două, în funcţie de atitudinea faţă de Ion Iliescu. Se fac demascări ca pe vremea comunismului în Cotidianul (un ziar la care pînă nu demult colaborau mulţi intelectuali publici, comentariile lor asigurînd o bună parte din calitatea ziarului), cu "liste" de intelectuali care, chipurile, au beneficiat de "regimul Băsescu", acuzaţi în termeni neo-stalinişti ("fripturişti", "profitori"), pe care îi folosea şi Ion Iliescu prin 1990-1991. Cît despre expertiza intelectualilor (nivelul I), despre conexiunile pe care ei le pot face între domeniile lor de studiu şi societate (nivelul II), aproape că nu contează. Expertiza, în mass media de la noi, nu e luată în seamă. În siajul intelectualilor publici s-au scurs gazetari de toată mîna care îşi dau cu părerea despre orice. Ei dau tonul, ei "fac" audienţa, ei îşi permit să judece în dreapta şi-n stînga. Un fel de "paraintelectuali" (aşa cum paramedicii, la urgenţe, ţin locul medicilor) creează o cortină de zgomote generatoare de impostură, de după care intelectualii publici adevăraţi greu mai pot să iasă. (fragment din volumul Intelectualii şi mass media, în curs de elaborare)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.