Intelectualii în politică

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Am remarcat, de cîtăva vreme, tot mai multe clamări pe tema necesităţii unei „intervenţii“ a intelectualilor în politică şi în „rezolvarea problemelor ţării“. Nu ştiu în ce măsură e un curent important în opinia publică, n-am la îndemînă rezultatele vreunui sondaj de opinie serios din care să rezulte că un număr semnificativ de cetăţeni ar dori aşa ceva. Dar pe bloguri, pe forumuri, în comentarii am observat tot mai multe puncte de vedere de acest fel. Recentele proteste au multiplicat şi „acutizat“ cumva solicitările de acest fel. Fie că, sub articole scrise de intelectuali, comentatorii plasau variaţiuni pe tema „în loc să vă daţi cu părerea, mai bine implicaţi-vă“, fie că protestatarii cereau, în stradă, prezenţa mai intensă a intelectualilor (scriitorilor, artiştilor) – sentimentul era acelaşi: pentru (unii) cetăţeni, nevoia unor minţi luminate e resimţită ca o modalitate de a ieşi din crizele de tot felul.

Tema e veche cît tranziţia. La începutul anilor ’90, împărţise societatea în două: unii cereau implicarea intelectualilor, alţii credeau că, dimpotrivă, intelectualii ar fi mai utili dacă şi-ar vedea de ale lor şi s-ar declara „apolitici“. Ceea ce, între timp, s-a şi întîmplat: unii au făcut politică de partid, alţii – organizaţii civice, alţii şi-au văzut de ale lor. Cu mai mult sau mai puţin succes. Dacă, după 20 de ani, o parte a publicului (în general, oameni instruiţi, „lideri informali de opinie“) îi „recheamă“ pe intelectuali în Agora e o problemă. Sigur, explicaţia cea mai la îndemînă este neîncrederea în politicienii „produşi“ de partide. O a doua explicaţie ar fi starea de confuzie generală, neîncrederea generalizată în „calea pe care se îndreaptă ţara“ (cum sună o întrebare-standard în sondaje). Dar cred că e şi un sindrom al eşecului zgomotos pe care felul românesc de a face politică îl are de asumat. Partidele produc pe bandă rulantă inşi buni de gură, fără vreo competenţă şi nebîntuiţi de vreo idee clară, dar eficienţi în războiul de vorbe de la televizor şi din Parlament. Guvernanţii de ieri şi de azi s-au dovedit, în genere, apţi să cîrpească „pe moment“ legislaţia, cusăturile economico-sociale ori revendicările sindicatelor, dar incapabili să elaboreze politici publice care să dea un sens vieţii în România. Şi, deopotrivă, s-au dovedit inapţi să creeze instituţii funcţionale. Solicitînd mai multă implicare din partea intelectualilor – unii cu naivitate, alţii cu un aer de reproş, cei mai mulţi cu deplină bună-credinţă –, oamenii par să spună că e nevoie de o „revenire la ideile clare“ care să dea un contur pe termen lung societăţii în care trăim.

Probabil că e prea tîrziu pentru aşa ceva. Nu mai e posibilă o „mişcare a intelectualilor“ cum a fost, la începutul tranziţiei, Partidul Alianţei Civice. Există însă cîteva cazuri individuale care, deşi ar putea furniza motive de reflecţie şi dezbatere, sînt mai degrabă tratate neadecvat şi „la grămadă“. (Asta şi pentru că există o altă parte a publicului care, atunci cînd un intelectual de prestigiu se implică, strigă imediat la el că „s-a compromis“, „s-a vîndut puterii“, „s-a murdărit“...). Teodor Baconschi, de pildă, după o carieră diplomatică de succes, s-a implicat pînă la capăt în politica „adevărată“, propunînd fondarea unui curent creştin-democrat. Nu prea s-a dezbătut în spaţiul public substanţa unei asemenea încercări, iar propriul partid nu pare impresionat nici de anvergura intelectuală a iniţiatorului, nici de o posibilă înnoire. Cristian Preda a intrat şi el „în sistem“, dar şi-a păstrat o voce distinctă. Ce-i drept, ea se exprimă mai mult pe blogul propriu, ceea ce – iarăşi – nu reuşeşte să creeze un „suflu nou“ în partid (chiar dacă e susţinut de alţi cîţiva). Dincolo, în PSD, există cîteva persoane în „planul al doilea“ care, fără să fie intelectuali publici marcanţi, au o bună înzestrare, pot fi iniţiatorii unui nou tip de a face politică, dar n-au loc de vechii „protagonişti“ şi nici curaj să-i înfrunte. Cît despre intelectualii publici cu convingeri autentice de stînga, se feresc ca dracul de tămîie de orice apropiere faţă de PSD (o altă anomalie a societăţii româneşti; marile partide de stînga din Occident au o puternică susţinere din partea intelectualilor). Liberalii au avut, probabil, cea mai intensă susţinere din partea intelectualilor, dar n-au făcut nimic cu ea: după ce, acum cîţiva ani, au absorbit Partidul Alianţei Civice (cu Nicolae Manolescu & co cu tot), acum, PNL are în „prima linie“ tot felul de iepuraşi scoşi din căciulă. Şi mulţi dintre simpatizanţii cu notorietate ai ideilor liberale, care n-au ezitat în trecut să-şi exprime punctele de vedere, acum au tăcut ori se declară dezamăgiţi.

Unde şi cum să „se implice“ mai mult intelectualii? În partide care nu-i vor sau îi „suportă“ cu greutate? Deocamdată nu prea merge. Mai există însă o formă de implicare: intelectualii care s-au angajat în crearea/reformarea unor instituţii. Sînt cel puţin două exemple de succes. Unul este Horia-Roman Patapievici, care a făcut din ICR un fel de „corporaţie“ culturală eficientă. Dar o mare parte a publicului se lasă dusă mai degrabă de campaniile furibunde împotriva lui ca „intelectual băsist“ (pînă într-acolo încît unii îi neagă chiar statutul de intelectual), deşi de ani întregi îşi vede, discret şi eficient, doar de instituţia pe care o conduce. Al doilea e chiar noul premier, Mihai-Răzvan Ungureanu. N-a intrat în politică pe uşa vreunui partid, ci prin cariera diplomatică. A modernizat consistent Ministerul Afacerilor Externe şi SIE, dar în acest timp nu şi-a neglijat „latura“ academică, ţinînd cursuri şi publicînd studii serioase de istorie. În lumea politică de la noi, e „din altă stofă“ şi are altă anvergură: parcă te simţi de-a dreptul european cu un asemenea prim-ministru. Numai că are – în termenii instituţiei pe care a condus-o – o „misiune imposibilă“: aşteptările societăţii sînt uriaşe, iar mandatul îi e limitat. Dacă reuşeşte ar putea fi dovada că politica în România se poate face şi altfel. Îşi va crea enorme adversităţi în „clasa politică“. Dar – de ce nu? – poate că oamenii care cer „mai multă implicare din partea intelectualilor“ vor fi mulţumiţi. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Casatorie  Foto Freepik com jpg
Plicul cu bani de nuntă, între tradiție și tensiuni. Povestea obiceiului care poate strica petrecerea românilor
Privite uneori cu reticență, darurile în bani oferite de invitați la nunți au o istorie îndelungată, iar obiceiul emblematic pentru numeroase astfel de ceremonii la români a fost adaptat vremurilor.
Tauernbahn – rută feroviară spectaculoasă și strategică prin Alpi Foto Stern dms
Alpii se redeschid pe șine: rute legendare, peisaje uluitoare și ponturi pentru călătoria ta de neuitat prin Europa
Rute alpine spectaculoase redeschise, trenuri legendare și sfaturi utile pentru o călătorie de neuitat prin Alpi, spre sudul continentului.
Alegeri importante în România, Polonia și Portugalia FOTO Shutterstock jpg
Care sunt cele mai populate țări din Uniunea Europeană. Pe ce loc se află România
Care sunt cele mai populate țări din Uniunea Europeană. Pe ce loc se află România.
Karl XII and Ivan Mazepa after The Poltava Battle by Gustaf Cederström jpg
Geniul militar precoce care a umilit trupele rusești. Alexandru Macedon al Nordului a avut o viață de roman istoric
Considerat un veritabil „Alexandru Macedon al Nordului”, regele suedez Carol al XII lea a fost unul dintre geniile militare ale Europei puțin cunoscute publicului larg. A guvernat o superputere europeană de la vârsta de 15 ani și a obținut victorii incredibile.
picioare, adolescenta, moda   foto pixabay jpg
Sexul la adolescenți, date alarmante. Băieții sunt mai responsabili decât fetele când vine vorba de contracepție
Fetele sunt mai vulnerabile când vine vorba de viața sexuală, un studiau realizat de INSP arătând că băieții folosesc în mai mare măsură metode contraceptive eficiente decât partenerele lor. În România, un nou-născut din nouă este al unei mame adolescente.
fcsb fb jpg
Doland Trump imediat dupa tentativa de asasinat FOTO AFP (2) jpg
13 iulie: Un an de la tentativa de asasinat asupra lui Donald Trump, în timpul unui miting electoral
În ziua de 13 iulie, s-a născut celebrul actor american Harrison Ford, iar președintele Donald Trump a supraviețuit unei tentative de asasinat în 2024.
pisica pepper jpg
Pepper, pisica care detectează probleme invizibile. Contribuția neașteptată în lumea științei
Când crezi că știința nu te mai poate surprinde, apare o pisică care face a doua descoperire virală importantă. Pepper, o pisică obișnuită din Gainesville, Florida, a devenit faimoasă după ce a adus acasă un mic animal care purta un virus rar. Stăpânul ei, virologul John Lednicky de la Universitatea
Un nou episod „Undressed”, dating show difuzat exclusiv pe VOYO, duminica aceasta foto: Pro TV
Confesiuni picante și săruturi fierbinți direct în așternut, la „Undressed”
Un nou episod „Undressed”, dating show difuzat exclusiv pe VOYO, duminica aceasta.