Încă o boală a copilăriei

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

După 1989, poporul nostru blînd, paşnic şi ospitalier a descoperit – printre alte minuni ale modernităţii neasimilate la timp şi ale postmodernităţii inevitabile – concurenţa. Ea s-a strecurat – cum se spunea în limbajul comunist deloc modern şi cîtuşi de puţin postmodern – „în toate sectoarele de activitate, în viaţa economică, politică şi social-culturală a patriei noastre“. Am impresia însă că ne-a prins pe picior greşit.

Comunismul a provocat o ruptură în evoluţia firească a societăţii. Dincolo de condamnarea politică, de procesele morale ori de teoriile dlui Iliescu privind „prăbuşirea de la sine“ a sistemului în decembrie 1989, urmele comunismului ne însoţesc încă în viaţa de toate zilele şi se văd mai limpede „la firul ierbii“ decît la nivel de sistem. Colectivismul şi asistenţialismul impuse de comunism – şi placate atît de eficient pe o trăsătură mai veche a culturii noastre, în care apartenenţa la comunitate e valorizată mai mult decît individul – sînt încă dominante, dar au creat, în anii tranziţiei, o curioasă simbioză cu un fel de individualism deprins pe apucate, pe măsură ce societatea s-a deschis şi s-a „occidentalizat“. Reflexul de a cere totul de la Stat şi de a ne deplînge soarta în cor (pentru că valorile noastre nu sînt recunoscute în lume şi noi, ca popor, ne definim aşa şi pe dincolo...) e dublat astăzi de tentativele individuale ale fiecăruia de a-şi construi viaţa cum crede şi de a-şi exprima liber opiniile (uneori zgomotos şi vehement). Pentru că n-am asimilat la timp unele valori şi reguli ale convieţuirii şi ale construcţiei sociale (sau le-am uitat în anii comunismului), exprimarea recentelor noastre libertăţi se face adesea încălcînd libertatea celorlalţi, iar concurenţa se transformă în sauve qui peut. Uitaţi-vă la traficul de pe străzile şi şoselele noastre: nu are aspectul normal al unui grup de inşi care folosesc în comun („şeruiesc“, dacă preferaţi...) aceeaşi cale de transport, ci arată ca o scenă pe care unii vor să se afirme în dauna celorlalţi – să-i fenteze, să le-o ia înainte cu orice mijloace, să „le-o tragă“ – şi, astfel, să-şi îmbunătăţească self esteem-ul. Cam aşa arată şi societatea în ansamblu. Şi cam asta e, sumar vorbind, ideea de concurenţă. Aşa cum şoferii nu conştientizează că toţi au interesul comun ca traficul să nu se blocheze (ca o condiţie a mersului lor individual care încotro), industriaşii, comercianţii ori cetăţenii nu reuşesc să-şi definească alte obiective decît „raderea“ celorlalţi. Cu excepţiile de rigoare, desigur. De exemplu, după ce au reuşit cu chiu, cu vai, să-şi recupereze terenurile confiscate de comunişti, ţăranii (mă rog, agricultorii ori fermierii, cum vreţi) nu vor să se asocieze în cooperative pentru a-şi lucra mai eficient pămîntul. Mai bine îl lasă nelucrat decît să „pună ceva în comun“ cu alţii. În diverse domenii au apărut asociaţii patronale care au început să apere interesele breslei, despre concurenţă fiind vorba abia după aceea. Dar sînt mai multe asociaţii care pretind că reprezintă „patronatul român“ în ansamblu şi care se consideră una mai reprezentativă decît cealaltă – ceea ce le slăbeşte în raporturile cu Statul. Fragmentarea se produce tocmai din cauza unor incompatibilităţi personale: cutare nu vrea să fie în aceeaşi oală cu icsulescu, z nu-l suportă pe y ş.a.m.d. La fel stau lucrurile cu diverse asociaţii profesionale. Să luăm cazul domeniului editorial, de pildă: există mai multe asociaţii ale editorilor, nici una suficient de puternică încît să aibă o voce credibilă în relaţia cu Statul şi cu alte entităţi. Mai bine ne plîngem – individual sau în grup – că moare cultura, că TVA-ul e mare, că editurile abia mai supravieţuiesc, decît să găsim soluţii eficiente pentru rezolvarea intereselor comune. Sau, să luăm cazul presei. Meseria de jurnalist a devenit extrem de precară pe toate planurile – de la salariu la condiţia socială şi morală a jurnalistului. Dar nimeni nu mai ştie cîte zeci sau sute de asociaţii şi sindicate ale jurnaliştilor există (teoretic!), nici una capabilă să le rezolve problemele bieţilor pălmaşi ai scrisului şi audiovizualului ori să discute coerent cu patronii şi managerii din mass-media. În schimb, jurnaliştii ori instituţiile de presă la care lucrează îşi pun reciproc piedici în numele „exclusivităţii“ ori pentru că patronii au ceva de împărţit între ei. Între timp, presa scrisă devine tot mai precară, televiziunile se concurează prosteşte întru scandaluri şi trăsnăi ori se prostituează politic. Dar ce contează dacă „ai noştri“ i-au depăşit la rating pe „ai lor“?

Sînt multe asemenea exemple din care rezultă că un soi ciudat de individualism înghiţit pe nemestecate, după ce ni s-au deschis băierile libertăţii, ne împiedică să putem construi, de fapt, o societate. O să ne treacă, desigur, ca orice boală a copilăriei. Dar va lăsa urme adînci. Şi, deocamdată, ne împiedică să trăim cît de cît firesc. Ne-am construit ideea de concurenţă din mers şi pe gîfîite, cîrpind moldo-valah conceptul capitalist-occidental. I-am adăugat, româneşte, ideea de „dat la gioale“, supraconceptul „să moară (şi) capra vecinului“ şi rămăşiţa de gîndire marxist-leninist-stalinistă „cine nu e cu noi e împotriva noastră“.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.