Iar se ascute lupta de clasă?

Publicat în Dilema Veche nr. 455 din 1-7 noiembrie 2012
Iar se ascute lupta de clasă? jpeg

După ce, la nişte televiziuni, niscaiva „băieţi deştepţi“ şi-au dat cu părerea, conform obiceiului, despre ce-ar trebui tradus în străinătate şi cum, despre cărţile lui Mircea Cărtărescu şi ale altora, despre „ICR ca filială SIE“, subiectele au fost preluate şi „dezbătute“ pe bloguri, în ziare şi în presa culturală.

Circuitul e cel obişnuit în România, unde poporul şi intelectualii se uită mult la televizor. Dar, în cazul de faţă, s-a ajuns la o aberaţie: unul ca Sorin Roşca-Stănescu, ocupat exclusiv cu „demascarea dictatorului Băsescu“ şi cu propaganda, a ajuns să facă agenda dezbaterii culturale. Iar nişte nepricepuţi care n-au habar de mersul pieţei culturale taie şi spînzură liste de autori care trebuie ori nu trebuie traduşi, hotărăsc ce trebuie băgat pe gîtul editurilor străine şi lămuresc poporul care-i treaba cu Nobelul. Pe urmele lor, sar în hora „dezbaterii“ oameni a căror competenţă culturală nu poate fi pusă la îndoială, dar care, de la o vreme, judecă totul doar în funcţie de raportarea la Vodă şi – cu o sofisticăraie demnă de o cauză mai bună – transpun totul în grila „intelectuali băsişti“ vs „intelectuali nebăsişti“.

În această sărăcie de idei, numai dezbatere nu poate ieşi. De altfel, multe dintre textele pe care le-am citit nu au nimic de-a face cu schema obişnuită a dezbaterii – bazată pe argumente şi contraargumente –, ci sînt doar consecinţe ale dorinţei autorilor lor de a se autoexprima: nu poţi, mă-nţelegi, pentru ca să ratezi un subiect „gras“, tre’ să vadă colegii (de generaţie, de grup, de „orientare“) că ai păreri şi trebuie să-i pui la punct pe inamici. Aşa încît, în unele desfăşurări de opinii, se porneşte de la una dintre cele două marote – că Mircea Cărtărescu e „susţinătorul regimului Băsescu“ şi/sau că „n-a luat premiul Nobel“, cu varianta „a eşuat din nou la Nobel“ – şi se ajunge la un amestec aiuritor de false probleme. Asta cu „eşecul“ (da, chiar aşa am citit în mai multe locuri, că „iar am avut un eşec cu Nobelul“) e o stupiditate amuzantă: în fiecare an, toţi scriitorii (în afară de unul) „eşuează“ la Nobel, aşa încît Cărtărescu al nostru e bine plasat printre „eşuaţi“. (E o altă discuţie de ce aproape nimeni nu găseşte cu cale să observe vestea bună: avem un scriitor foarte bine plasat nu neapărat în „lupta pentru Nobel“, ci în elita literaturii mondiale, în lista de „nume care contează“). Chestia cu „susţinătorul“ e ridicolă: omul şi-a exprimat opiniile despre un personaj politic, unele pot fi greşite sau proaste şi cam asta e tot. S-a mai văzut şi la alţi intelectuali ori artişti de pe lume. Dar în cultura română nu e aşa simplu, căci gîndirea otrăvită pe care o cultivă de atîta timp mulţi comentatori TV e împărtăşită (şi chiar aprofundată...) în lumea culturală. I se impută scriitorului că a „beneficiat“ de bani publici pentru traduceri, iar de-aici fandacsia-i gata: e „vîndut“, a „prestat“ pentru regim, iar regimul l-a răsplătit. Că o aşa năzbîtie e înţepenită în capul comentatorilor şi moderatorilor neamului nu-i de mirare, căci ei sînt blocaţi în mecanismul „serviciu contra serviciu“ care domină politichia noastră. Dar că ea trece în nişte minţi care citesc şi altceva decît ştirile despre partide şi parlamentari e descurajant. Manipulată în toate felurile, povestea cu banii pentru traducerea cărţilor în străinătate e dezarmant de simplă. Şi în spatele ei există fapte şi argumente concrete. Sigur, încet-încet, printre rînduri sau pe de-a dreptul, unii opinionişti culturali spun ce au pe suflet: de ce se traduce Cărtărescu şi nu (şi) alţii, de ce atît de mult? Răspunsul se află în articolele din presa germană sau suedeză (sau din alte ţări), care demonstrează că pe piaţa occidentală e o cerere de Cărtărescu. Dar criticii literari români care nu-l iubesc pe Băsescu şi se uită la televizor ca să afle părerile lui Sorin Roşca-Stănescu despre literatură nu-i citesc pe confraţii lor suedezi care scriu, de pildă, că Orbitor e cartea anului în Suedia. Nu sînt deloc preocupaţi nici de cifre şi date concrete (cîte exemplare s-au vîndut, cîte articole s-au scris, în ce publicaţii străine etc.), căci asta le-ar distruge trei sferturi din legăturile sinuoase pe care le fac între scrisul lui Cărtărescu, „susţinerea“ regimului, banii publici ş. cl. În plus, datele concrete strică toată povestea cu „intelectualii lui Băsescu“ şi omoară în faşă lupta de clasă. Cine e enervat de „Elitele autoimpuse“ care au pus stăpînire pe scena culturală şi nu-i lasă şi pe alţii să se manifeste se enervează şi te tratează de populist cînd le pui în faţă cifre care arată că, bunăoară, Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Patapievici ori Andrei Pleşu fac audienţă. Adică sînt capabili să comunice eficient tocmai cu „clasa de mijloc a spiritului“ a căror inexistenţă o deplîng unii pe baza unor speculaţii teoretice numai bune pentru a-i combate pe „intelectualii lui Băsescu“.

În fapt, „clasa de mijloc“ este în plină formare şi ascensiune în materie de „consumuri culturale“, iar dacă autorii numiţi mai sus (şi mulţi alţii, scriitori şi artişti diverşi) reuşesc să atragă şi să convingă un public numeros şi diversificat e tocmai pentru că nu au o atitudine „elitistă“. Şi comunică eficient – adică nu scriu, nu creează, nu „produc discurs“ doar pentru a obţine admiraţia amicilor culturali, a „grupării“ sau a colegilor de breaslă. Dar e inutil să aduci, în „dezbaterea culturală“ din România, fapte, cifre şi argumente, nu poţi face faţă discursului emoţional (mînat de invidii, frustrări, enervări) şi proastei tradiţii a „grupărilor“ ireductibile. Cu alte cuvinte, nu poţi face o discuţie raţională cu cei care ţin neapărat să reaprindă „lupta de clasă“. N-au decît. Dar e păcat că oameni de la care publicul – sau, dacă preferaţi, „clasa de mijloc a spiritului“ – aşteaptă creaţii, idei, subiecte interesante şi tratate inteligent se lasă duşi pe urmele agendei stabilite pe la vreo două-trei posturi de televiziune de nişte inşi care-şi dau cu părerea... 

Foto: R. Avram

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.