Graniţele politicienilor

Publicat în Dilema Veche nr. 422 din 15-21 martie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

În Franţa e campanie electorală, aşa că politicienii spun lucruri trăsnite. Marine Le Pen, şefa Frontului Naţional, a declarat că „nu mai are încredere în funcţionarea democraţiei franceze“, şi nu de ieri, de alaltăieri, ci din 2002, cînd, în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale (la care au participat Jacques Chirac şi tatăl său, Jean-Marie Le Pen), a constatat „fraude masive“. Aşa încît solicită prezenţa unor observatori străini care să vegheze la buna desfăşurare a alegerilor.

Sînt două veşti interesante pentru noi în această trăsnaie. Întîi, ar trebui ca, din România noastră care a privit întotdeauna cu încredere şi speranţă către sora ei mai mare, să ne simţim (măcar) puţintel eliberaţi de complexul „culturii mici“ şi al „democraţiei imperfecte“: nu altceva a declarat, la mai toate alegerile prezidenţiale, C.V. Tudor „al nostru“. E adevărat, urlînd din toţi bojocii şi într-un limbaj mai frust. Dar ideea era aceeaşi: că s-au furat alegerile. Dacă şi Franţa „produce“ asemenea politicieni, de ce am fi atît de nemulţumiţi de politichia noastră? Apoi, dacă un partid naţionalist precum Frontul Naţional e dispus să „dea ţara pe mîna străinilor“ chiar şi numai pentru ziua alegerilor, nu e totul pierdut: înseamnă că în istorie şi în politică încă mai funcţionează un implacabil hazard care scoate în faţă, la o adică, situaţiuni ridicole şi le dă astfel bune ocazii liderilor politici să-şi dea cu stîngul în dreptul. Ar fi teribil de amuzant să-l vedem pe Corneliu Vadim Tudor în calitate de observator străin la alegerile din Franţa, dînd note la purtare democraţiei franceze.

Numai că, dincolo de asemenea paradoxuri relativ amuzante, realitatea e mai amestecată şi mai serioasă. Nicolas Sarkozy, aflat în situaţia dificilă de a recupera pierderile din sondaje, mizează în ultima vreme pe discursul antieuropean şi pe accente naţionale (dacă nu de-a dreptul naţionaliste). A spus că „în Franţa sînt prea mulţi străini“, că e nevoie de un impozit special pentru francezii care se exilează din motive fiscale, a vorbit despre „cancerul delocalizării“. A propus revizuirea Tratatului Schengen şi adoptarea unui Buy European Act (inspirat din Buy American Act, vechi de 80 de ani, care a relansat economia americană după Marea Criză). Şi a dat ultimatumuri Uniunii Europene: dacă nu vor fi adoptate aceste măsuri la nivel european, Franţa le va aplica unilateral. Din punct de vedere electoral, i-a ieşit bine: a atras atenţia asupra sa, i-a făcut pe plac unei bune părţi a publicului (un sondaj recent arată că foarte mulţi francezi sînt nemulţumiţi de politicile de la Bruxelles) şi a relansat dezbaterea politică. Numai că antieuropenismul său, scrie L’Express, deşi „mîngîie pe creştet opinia publică“, îl privează pe preşedinte de „spiritul responsabilităţii internaţionale care i-ar permite să se diferenţieze de François Hollande“. Dar, adaugă săptămînalul francez, „e doar un discurs, doar o campanie electorală, doar o prezidenţială...“ Într-un fel, aşa este. De multă vreme, campaniile electorale naţionale aduc în prim-plan discursuri antieuropene care sînt abandonate (sau substanţial diminuate) după cîştigarea alegerilor. Chiar Sarkozy a folosit clişeele de serviciu împotriva tehnocraţilor de la Bruxelles în campania trecută, dar apoi a lucrat, alături de Angela Merkel, la salvarea zonei euro. Iar Silvio Berlusconi – tartorul politicii făcute la televizor şi prin discursuri în Europa – promitea chiar ieşirea Italiei din zona euro, într-o vreme cînd nu se declanşase criza şi moneda europeană o ducea bine. Numai că asemenea discursuri produc consecinţe – chiar dacă nu sînt puse în practică. Avem un exemplu la îndemînă. Pînă acum cîţiva ani, discursul anti-imigraţionist le aparţinea unor partide mici şi neastîmpărate, considerate de mainstream-ul politic drept nefrecventabile din cauza naţionalismului şi populismului lor: Frontul Naţional în Franţa, Lega Nord în Italia, Partidul Libertăţii în Austria şi altele. Azi, cînd politica se bazează tot mai mult pe imagine şi pe apariţii la televizor (tot Berlusconi i-a învăţat asta pe liderii europeni), unele partide din mainstream au preluat discursul împotriva străinilor şi îl practică intens în campaniile electorale: vechiul truc al străinilor ca ţapi ispăşitori (rafinat, nuanţat şi-napoi la lume dat) încă prinde, mai ales cînd economia merge prost. Şi mai ales după ce cîţiva lideri importanţi de centru-dreapta (Angela Merkel, David Cameron, Nicolas Sarkozy) au declarat că „multiculturalismul a murit“. Mai degrabă a eşuat încercarea statelor naţionale de a găsi şi aplica politicile potrivite cu noua realitate a fluxurilor migratorii (mai ales a celor ilegale). Globalizarea îi face pe oameni să-şi caute o viaţă mai bună în alte părţi ale planetei – şi asta se întîmplă în proporţii de masă. Invers, patronii din lumea occidentală migrează cu fabricile lor cu tot exact în ţările furnizoare de imigranţi şi sînt rău văzuţi pentru asta, ba chiar se caută soluţii legislative pentru a-i forţa să rămînă în ţările lor. Sarkozy e un promotor al unor asemenea soluţii. Totuşi, partea bună a acestui „cancer al delocalizării“ este că, ducîndu-se cu fabrici cu tot în Asia, Maghreb ori America Latină, patronii împiedică venirea în Franţa (şi în Occident în general) a mii şi mii de imigranţi potenţiali. Dar, dincolo de chestiunile pur economice şi fiscale, faptul că politicienii stăruie atîta pe problema migraţiei şi recurg atît de uşor (şi cu rezultate electorale vizibile) la „sentimentele naţionale“ arată un blocaj într-o mentalitate vetustă şi o incapacitate de a găsi soluţii potrivite cu lumea de azi. E inutil să le reaminteşti politicienilor şi cetăţenilor clişeul binecunoscut că, dacă mîine ar dispărea toţi imigranţii din Europa Occidentală, multe domenii ale economiei n-ar mai funcţiona. E inutil să le aminteşti de beneficiile concrete ale Europei unite (de la dispariţia taxelor vamale la libera circulaţie) unor oameni cărora încă le place să audă explicaţia comodă că „Bruxelles-ul e de vină“.

Pe de altă parte, cu un preşedinte invizibil precum Van Rompuy şi un „ministru de Externe“ necunoscut, Uniunea Europeană n-are cum să-i convingă pe cetăţenii francezi şi de alte naţii că pot avea un viitor mai bun împreună şi nu e nevoie – vorba lui François Bayrou – să reinstaleze grăniceri şi bariere tricolore la graniţe. Poate că nu se va ajunge pînă acolo – căci, aşa cum s-a mai văzut, după ce sînt aleşi, politicienii o lasă mai moale cu discursul antieuropean – dar deja s-a ajuns la reinstalarea unor bariere construite din vorbe, de către nişte „grăniceri“ ajunşi politicieni. Sînt cele mai perfide bariere din cîte există. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.