Furnizorii de învăţămînt superior

Publicat în Dilema Veche nr. 176 din 23 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă vă (mai) închipuiţi că învăţămîntul universitar înseamnă, înainte de toate, întîlniri fericite între Magistru şi discipoli, prelegeri fascinante care umplu amfiteatrele, spectacol al ideilor şi al demonstraţiilor teoretice, dialoguri pasionante între studenţi şi profesori şi altele asemenea, sînteţi rugaţi să vă faceţi urgent un upgrade. Unul "de tip UE", desigur, căci şi în România se aplică Acordul de la Bologna (semnat în 1999) care ar urma să creeze "spaţiul universitar european". Nu vreau să spun, Doamne fereşte, că în Europa studiile universitare nu mai înseamnă toate cele de mai sus (şi încă altele), ci doar să constat că, pentru a face posibilă această extraordinară formă de transmitere a cunoştinţelor şi de edificare a elitelor numită Universitate, Uniunea Europeană are nevoie de o enormă birocraţie. Aşa încît, în zilele noastre, învăţămîntul universitar înseamnă şi altele: strategii şi proceduri pentru asigurarea calităţii; proceduri privind iniţierea, monitorizarea şi revizuirea Planului Strategic; structuri instituţionale, administrative şi manageriale - misiune, obiective şi integritate economică; syllabus-urile disciplinelor din planul de învăţămînt; lista acţiunilor de promovare a facultăţii/programului de studiu (afişe, pliante, publicitate media, acţiuni de promovare pe teren); accesibilitatea şi adecvarea resurselor pentru învăţare; deschiderea universităţii către mediul economic şi socio-cultural; Carta Universităţii; Codul de etică universitară. Acestea sînt doar cîteva dintre documentele care trebuie puse la dosar atunci cînd se acreditează o facultate, o universitate, un program de master etc. Căci - natural! - ele trebuie acreditate. Erau şi pînă acum. După ce, la începutul anilor ’90, o cascadă de universităţi private s-a revărsat peste dorinţa de învăţ a tinerilor români, după ce fiecare oraş mai acătării din provincie şi-a "tras" universitate unde au devenit rapid prof. dr. tot felul de notabilităţi locale (vă mai amintiţi de Nicolae Mischie, doctor în istorie? asta aşa, ca să dăm un "reper"...), s-a înfiinţat un Consiliu Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică (CNEAA), care a aplicat nişte criterii şi a acreditat încolo şi-ncoace. Universităţi private înfiinţate pe banii studenţilor plătitori de taxe şi care funcţionau în vreo casă de cultură orăţenească sau în vreun club luat pe gratis de la sindicate au devenit astfel onorabile. Unele şi-au făcut între timp sedii ori campusuri. Aşa se scrie istoria tranziţiei. Acum - cu ocazia intrării în UE - totul trebuie reacreditat, "în lumina" normelor europene. Şi - desigur - la o calitate europeană. Aşa că s-a înfiinţat Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţămîntul Superior (ARACIS) care, conform legii, "elaborează periodic metodologia şi standardele de acreditare pentru diferitele tipuri de programe şi furnizori de învăţămînt superior, care se avizează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi se aprobă prin hotărîre a Guvernului"; şi, desigur - dar ce credeaţi? - "evaluează în temeiul standardelor şi al metodologiei aprobate prin hotărîri ale Guvernului, la cerere sau din proprie iniţiativă, şi propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învăţămînt superior şi a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, Ministerul Educaţiei şi Cercetării elaborează actele normative pentru înfiinţarea de structuri de învăţămînt superior". Şi mai are ARACIS nişte atribuţii şi în domeniul asigurării calităţii (de la a la m, pe http://www.aracis.ro/ obiective_ro). Existînd, aşadar, această nouă instituţie, "furnizorul de învăţămînt superior" numit Universitatea din Iaşi, de exemplu (cea mai veche din ţară), trebuie să fie reacreditat pe baza unui dosar copios, la fel ca şi una dintre "noile" universităţi private, cea a lui Aurelian Bondrea (tot de exemplu), fostul şef de cadre al învăţămîntului din vremea tovarăşei academician doctor inginer Elena Ceauşescu. Tot aşa, "furnizorul" numit Universitatea Bucureşti (a doua ca vechime şi cea mai mare din ţară) trebuie să depună şi ea dosare consistente de reacreditare, la fel ca şi universitatea din Tgîrgu Jiu care l-a avut drept prorector pe prof. dr. Nicolae Mischie, mai cunoscut ca "baron local" decît prin activitatea sa universitară. Democratic, european, conform standardelor, metodologiei, procedurilor avizate, aprobate, şi-napoi la lume date: aceleaşi criterii pentru toţi. (Poate aşa se mai face curăţenie, îmi vine un gînd, dar se îndepărtează repede...) Cine evaluează şi acreditează? Evaluatorii ARACIS, desigur. Lista lor este, de asemenea, un amestec democratic de competenţe şi "competenţe", iar procedurile prin care se formează comisiile fac ca, de pildă, evaluarea unui master de istorie contemporană să fie făcută de un profesor de silvicultură de la Suceava, unul de medicină de la Tîrgu Mureş şi unul de economie de la Timişoara. Nu vă temeţi, ei nu "se bagă" în conţinutul cursurilor; evaluează acte, bifează respectarea procedurilor şi a standardelor academice. Pentru toate acestea, "furnizorii de învăţămînt superior" supuşi acreditării plătesc: de la 3.427 lei noi un "program specific de masterat sau doctorat" la 164.496 lei noi o "acreditare instituţională şi evaluare externă a calităţii universităţii". Sper ca, date fiind toate acestea - dosare cuprinzătoare (sute de pagini, de la actul de înfiinţare a universităţii pînă la analiza SWOT), proceduri, metodologii, standarde, comisii, consilii, avizări, aprobări - învăţămîntul superior românesc să intre, în sfîrşit, în Europa. Cu Bondrea şi cu umbra lui Mischie cu tot - dar ce mai contează, din moment ce standardele, procedurile etc. sînt respectate... Nu mă întreb - deşi tare îmi vine - dacă, supuse acestui proces de evaluare/acreditare, universităţile Harvard sau Princeton ar ieşi cu mult mai bine decît cele din Tîrgovişte sau Ploieşti. Constat doar că importăm din UE în primul rînd birocraţia universitară, mai adăugăm şi noi cîte ceva din încîlceala administrativă carpato-danubiano-pontică, creăm noi organisme ale statului care să avizeze şi să aprobe, astfel încît bietei autonomii universitare îi rămîne prea puţin loc. Iar "ideea de calitate" a venit tîrziu, cînd spaţiul universitar românesc era deja ocupat de un amestec imbatabil de lucruri bine făcute şi improvizaţii sinistre. Între timp, în unele ţări din UE se discută la ce rezultate a dus "implementarea" Acordului de la Bologna şi există nu puţine nemulţumiri. Dar noi vom afla asta peste cîţiva ani, după ce vom aplica toate procedurile...

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.