Fuga din Uniunea Europeană

Publicat în Dilema Veche nr. 459 din 29 noiembrie - 5 decembrie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Consiliul European nu a reuşit să aprobe bugetul, aşa că presa europeană toacă mărunt problema. Se comentează mai ales atitudinea „vinovaţilor“ care, pentru că vor reduceri bugetare, au stricat frumuseţe de consens european. Şi se pomenesc multe cifre şi proceduri, ceea ce duce la moartea totală a pasiunii în materie de „Europă unită“.

De fapt, se face mult zgomot pentru puţin – dacă ne referim strict la fonduri. Wolfgang Münchau (editorialist german care scrie pentru Financial Times) arată că toată cearta are loc pe o sumă foarte mică: „Să nu vă lăsaţi păcăliţi de cifra de 1 trilion (1000 de miliarde) de euro. Această sumă acoperă o perioadă de şapte ani, timp în care estimările produsului intern brut al UE sînt de aproximativ 100 de trilioane de euro. Certurile nu se referă la bugetul în sine, ci la aproximativ 3% din acest buget. Dacă ar fi să raportăm acest lucru la produsul intern brut al UE, volumul disputat este de ordinul a 0,03%. Ar fi o nebunie, din punct de vedere aritmetic, să-i acordăm vreo semnificaţie macroeconomică. În schimb, soluţionarea crizei zonei euro va costa în cele din urmă bani adevăraţi şi va avea o adevărată importanţă economică. Asupra acestui lucru ar trebui să se concentreze liderii UE, nu asupra bugetului“. Banii pentru care s-au contrazis liderii europeni sînt, aşadar, foarte puţini. Dar nu neapărat despre bani era vorba, ci despre sentimentele naţionale. Şefii statelor şi guvernelor europene erau, pentru popoarele de-acasă, războinicii trimişi la luptă. Fiecare ştie că trebuie să se întoarcă acasă şi să anunţe că a cîştigat, întru binele comunităţii, iar comunitatea trebuie să-i dea votul. Sigur, nu e pe bază de săbii şi de capete tăiate, e un război mai complicat şi mai subtil, căci summit-urile europene au perfecţionat în timp un balet complicat, creînd un adevărat paradis al negocierilor. Dar, simbolic, despre asta este vorba: fiecare îşi reprezintă ţara şi vrea să se întoarcă acasă cu trofeul – care, în cazul de faţă, reprezintă nişte procente în plus pentru agricultori, pentru regiunile sărace ori pentru ce-o mai fi.

Aşa încît nu cred – precum Wolfgang Münchau – că adevărata problemă o reprezintă banii, nici măcar cei necesari pentru a rezolva criza euro. Sigur că măsurile financiare sînt esenţiale, sigur că problemele din Grecia, Spania, Italia (poate şi Franţa?) sînt foarte serioase şi riscă să afecteze întreaga zonă euro şi întreaga Uniune Europeană. Dar mi se pare că, dincolo de succesul unor măsuri de redresare economică şi financiară, rămîne o problemă foarte complicată: tendinţele centrifuge ale unor comunităţi mai mari sau mai mici, generate de neîncredere în ceea ce altădată umplea discursurile oficiale şi reprezenta o nobilă şi frumoasă aspiraţie: „Europa comună“. Discursul eurosceptic creşte în multe locuri, dezorientarea creşte şi ea. În multe ţări, mişcările populiste (bazate, între altele, şi pe mesaje anti-UE) obţin procente tot mai importante în alegerile locale, regionale sau naţionale. Revin chiar şi partidele comuniste: în Cehia, de pildă, sau la recentele alegeri locale din Graz, în Austria, unde comuniştii au luat aproape 20%. Tot acest puzzle care colorează harta politică a Europei cu pete care exprimă neîncrederea şi confuzia cetăţenilor tinde spre o masă critică. Dar tendinţele de fugă din/de UE sînt reprezentate, desigur, în cîteva regiuni-cheie, care pot avea şi o semnificaţie simbolică. Cea mai cunoscută e Catalonia, care de mulţi ani tinde să se separe de Spania. La alegerile de duminica trecută rezultatele par să fi amînat, deocamdată, problema referendumului pe tema independenţei regiunii: partidul care doreşte ruperea de Spania nu are o majoritate absolută. Dar – după cum scria La Vanguardia – înainte de alegeri numai despre independenţă s-a vorbit peste tot, obsesiv. Se va vorbi şi în continuare, tendinţa rămîne şi are toate şansele să crească. Aşa cum, în Marea Britanie, euroscepticismul tradiţional are acum o expresie mai clară şi mai simplă: peste jumătate dintre cetăţenii britanici, spun sondajele, ar vota o ieşire a Regatului Unit din UE, dacă ar fi un referendum pe această temă.

Mi se pare că, la aceste probleme, greoaiele instituţii europene, în frunte cu Comisia, nu sînt capabile să dea răspunsuri. Poate că cetăţenii britanici sau catalani (sau cei din alte state care declară în sondaje că n-au încredere în UE sau că ar vrea să revină la vechile monede naţionale) au nişte „abordări emoţionale“, cum ar spune specialiştii. Da, şi? Cine zice că unitatea europeană se construieşte doar cu tabele, cifre şi limbaj raţional? Un editorial din The Observer demonstrează că ieşirea din UE a Marii Britanii „ar însemna mai puţină suveranitate, nu mai multă“, ba chiar un dezastru economic: fermierii britanici, care au prosperat datorită fondurilor europene, vor avea doar de pierdut, multe industrii vor migra în ţări UE sau în altă parte, economia britanică va fi tot mai mult dependentă de multinaţionalele al căror principal scop va fi să nu plătească taxe în UK ş.a.m.d. „Vom fi un stat subcontractant cu suveranitate economică zero“, căci „nici un eurosceptic nu denunţă vreodată vînzarea Marii Britanii străinilor, o presiune mai mare asupra suveranităţii noastre decît reglementările impuse de Bruxelles“ – scrie, cam apocaliptic, The Observer. Asemenea argumente raţionale (la care, evident, se poate contraargumenta la fel de raţional) nu fac impresie. Dimpotrivă. Dacă cetăţenii nu mai sînt atraşi de Europa comună, dacă ideea proiectului european nu-i mai inspiră şi dacă tind să se întoarcă spre comunităţile tradiţionale, verificate în timp (precum naţiunea sau regiunea), n-ai ce le face. Sau ai ce le face: poţi încerca să-i convingi. Dar nu prin Consilii Europene care nu reuşesc să cadă de acord asupra unei sume care reprezintă 0,03% din bogăţia Uniunii. 

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.