Frînturi despre comunicare

Publicat în Dilema Veche nr. 94 din 3 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Eveniment. Săptămîna viitoare nu e a mea, nu e a voastră, şi nici a urmaşilor voştri. E "Săptămîna relaţiilor publice". A piarului - cum se spune în româna actuală - sau, dacă preferaţi, a PR-ului. E o profesie care a venit peste noi odată cu tranziţia şi - ca orice noutate - mai are destul pînă cînd se va aşeza cumsecade în matcă. Deocamdată, n-are un contur clar nici măcar din punct de vedere lingvistic: în uz există atît formele preluate cam brutal din engleză, cît şi expresia tradusă "relaţii publice"; cel care o practică se numeşte cînd "om de relaţii publice" ori "om de PR" (precum "om de cultură", "om de afaceri" etc.), cînd "piarist" ori, simplu "pi-ar". Există însă facultăţi de profil şi o asociaţie profesională şi - din cîte am auzit - există deja "şcoli de gîndire" şi dispute pentru supremaţie în interiorul teoreticienilor şi practicienilor breslei. Una peste alta, a devenit o meserie fără de care nu se mai poate: într-o lume a comunicării, orice firmă sau instituţie care se respectă are nevoie de aşa ceva. Ce fac aceşti noi profesionişti ai comunicării? Multe. Dar, în principal, organizează evenimente. Cînd lansezi un produs, cînd firma/instituţia îşi schimbă sediul ori e vizitată de vreun personaj marcant, cînd vrei să anunţi ceva important ori cînd n-ai nimic de spus, dar vrei să fii vizibil, "omul de PR" intră în acţiune. Dacă nu-l ai, apelezi la o firmă specializată, care îţi va preda totul "la cheie": îţi va găsi şi aranja sala, va invita oaspeţii şi presa, va planta la intrare nişte "hostese" (alt cuvînt care ne lipseşte!) cu fuste mini sau cu rochii lungi, apoi va elabora şi va trimite către cele patru zări un comunicat în care va anunţa ce eveniment nemaipomenit a avut loc. Datorită acestor profesionişti, cuvîntul eveniment (care însemna pînă mai ieri un fapt ieşit din comun) a intrat în uzul cotidian şi a căpătat o arie de aplicabilitate enormă: sîntem înconjuraţi de evenimente. Lansarea unei cărţi sau a unui nou model de şurub, o petrecere "de firmă" sau darea în folosinţă a unei noi maşini de capsat importate din Germania pot deveni în egală măsură, sub bagheta acestor maeştri de ceremonii de tip nou, evenimente de care Ţara trebuie să ia cunoştinţă. Iar pînă la Ţară, trebuie neapărat să afle o seamă de oameni care, după ce li se trimite invitaţia, sînt bătuţi la cap "personalizat" prin telefoane. În funcţie de nivelul de profesionalism al "omului de PR", telefoanele au rolul de a le cere pur şi simplu confirmarea participării sau, dimpotrivă, de a le rezuma conţinutul invitaţiei şi al evenimentului, de a le atrage atenţia că e ceva cu totul excepţional, de a-i dojeni în cazul că nu pot participa, de a insista pînă în pînzele albe că, mă-nţelegi, "trebuie să veniţi" şi "vă mai sun şi mîine, poate...". Cît despre comunicate şi invitaţii, deduc, din colecţia personală şi redacţională adunată în timp, că ele sînt de două feluri: profesioniste şi "reci" sau "profesioniste" şi calde. Cele dintîi sînt făcute după regulile din manualele americane (cu topică şi vocabular cu tot). Celelalte au şi cîte o contribuţie de "giantă latină" şi de familiaritate balcanică, prin formule de genul "vă invităm cu toată dragostea la..." sau "vă aşteptăm cu drag la...". Mai ales cînd sînt trimise pe mail, au şi alte inovaţiuni: pot începe cu "Salutare!", "Bună!" sau alte tipuri de captatio, dar se încheie invariabil cu deja clasica formulă "O zi bună!". Mailul permite, după cum se ştie, ataşarea unor documente, aşa încît uneori invitaţia/comunicatul se află "în attach", iar textul mesajului e simplu şi romglez: "vă rugăm să găsiţi ataşat..." (după please find... etc.). Alteori, textul începe cu o abundentă descriere a evenimentului sau a programului, iar pe la jumătatea paginii a treia afli că, de fapt, este vorba despre o invitaţie. În faţa complexităţii fenomenului, conştient fiind că profesionalismul încă se mai amestecă, în branşa relaţiilor publice, cu mişcările de amatori, bucuros că tranziţia ne-a înzestrat şi cu astfel de luceferi ai comunicării, urez succes deplin lucrărilor conferinţei anuale a oamenilor muncii din PR şi, dacă se poate, depăşirea sarcinilor de plan! Dezbatere. Ministerul Sănătăţii a publicat pe site-ul său de Internet un pachet de legi privind reforma în domeniu. Transparent, democratic şi conform legii, ministrul a declarat că supune dezbaterii publice legile cu pricina, urmînd să le îmbunătăţească în funcţie de propunerile venite dinspre "societatea civilă". Nu discut conţinutul legilor, ci ceea ce a urmat, adică "dezbaterea". Cetăţeanul obişnuit, fie el bolnav sau sănătos, a putut vedea la televizor o seamă de directori de spitale care s-au declarat nemulţumiţi că proiectul propune ca la conducerea spitalelor să se afle manageri, nu medici. "Contraargumentele" directorilor au fost diverse: proteste vehemente, procese de intenţie la adresa ministrului (cum că ar vrea să numească directori pe baza carnetului de partid), băşcălii cu aer morbid (dl Sorin Oprescu, de pildă, a spus că spitalele trebuie conduse de preoţi, "pentru a fi mai aproape în caz că..."). S-a recurs, desigur, la cuvinte mari şi comparaţii tari ("e mai rău ca pe vremea comunismului" etc.). Pe scurt, cetăţeanul obişnuit, care nu citeşte texte de lege pe Internet, dar se uită la televizor, a înţeles că "dau ăştia o lege" prin care îi schimbă pe directorii de spitale. Iar toată această suită de zgomote ar trebui să se numească "dezbatere publică". De fapt, nu este decît o (nouă) răbufnire a incapacităţii de a comunica eficient şi argumentat. Cei care ar trebui să se îngrijească de maladiile fiecăruia dintre noi se arată bolnavi de orgolii şi interese care le-au amputat orice urmă de discurs raţional. Convalescenţa postcomunistă e lungă şi grea.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.