Franța, sora mijlocie

Publicat în Dilema Veche nr. 363 din 27 ianuarie - 2 februarie 2011
Franța, sora mijlocie jpeg

Mai mult decît eşecul în sine al aderării la Spaţiul Schengen s-ar părea că ne amărăşte Franţa. Obişnuiţi ca „sora noastră mai mare“ să ne susţină aproape necondiţionat pe plan european, nu eram pregătiţi sufleteşte să încasăm un asemenea bobîrnac. 

E adevărat, nu doar Franţa se opune aderării României la Schengen, ci şi alte ţări. E la fel de adevărat însă că Franţa a dat tonul şi a „reînviat“ în acest scop parteneriatul franco-german. Iar politizarea Tratatului Schengen (care, la bază, era unul pur tehnic) este, de fapt, ultimul pas dintr-o serie de atitudini negative faţă de România. Este însă şi cel mai puţin important, dacă judecăm la rece. Intrarea în Spaţiul Schengen se va produce totuşi, mai devreme sau mai tîrziu – e vorba doar de o amînare. Dar, de pildă, atitudinea Franţei în problema romilor (ca şi alte chestiuni în care relaţiile franco-române s-au „răcit“), cu tot zgomotul creat, marchează mult mai puternic identitatea politică a României în UE. Dincolo de chestiunea în sine (pentru a cărei „rezolvare“ francezii au acţionat total neinspirat şi şi-au creat şi ei o problemă), contează mesajul: Parisul a transmis Europei că România nu e în regulă, nu-şi poate rezolva problemele, ba pe deasupra le creează dificultăţi şi celorlalte state din UE. Sigur că aşa este: ştim şi noi că avem probleme. Dar e cu totul altceva cînd o spune Franţa. 

Nu mai contează însă „cine are dreptate“. Mi se pare mai interesant că şi noi, şi francezii am ajuns la o abordare emoţională a problemelor. Noi trăim încă în mitul „relaţiilor privilegiate“. Şi nu pentru că avem, cu Franţa, un „parteneriat strategic“ (căci avem aşa ceva şi cu Italia, şi cu SUA...), ci pentru că aşa am învăţat la şcoală, de generaţii întregi. Tot românul are în minte cel puţin un stereotip legat de povestea de amor româno-franceză de-a lungul istoriei: că paşoptişii români au studiat la Paris, că Franţa a sprijinit Unirea din vremea lui Cuza, că literatura română „s-a inspirat“ din modelul francez, că boierii noştri vorbeau franţuzeşte (cu „furculision“ cu tot), că Generalul Berthelot (intrat în folclor ca „Burtălău“) ne-a salvat în Primul Război Mondial etc. etc. Toate acestea sînt, desigur, adevărate. Dar nouă ne-a intrat în cap că e definitiv şi irevocabil: privilegiaţi am fost, privilegiaţi vom rămîne. Bineînţeles că nu poate fi aşa cînd e vorba de relaţii politice şi, mai ales, cînd lumea globală de azi este atît de dinamică. 

Pe de altă parte însă, nici Franţa nu mai e ce-a fost. Noi o percepem, oarecum abstract, ca pe o ţară mare, puternică şi influentă în lume. Or, nu mai avem de-a face cu Franţa lui Napoleon al III-lea. Nici măcar cu a lui De Gaulle ori Mitterrand. Franţa lui Sarkozy pare dezorientată şi întoarsă spre ea însăşi. Aşteptat ca reformator, după mandatele plicticoase şi mediocre ale lui Jacques Chirac, actualul preşedinte francez se agită foarte mult, enervează multă lume pe plan intern şi joacă prost pe plan european. În plus, are un dar aparte de a stîrni controverse şi de a face declaraţii discutabile – ceea ce îl plasează pe aceeaşi „axă“ cu Berlusconi şi Băsescu. Parteneriatul franco-german – care, orice s-ar spune, a constituit ani la rînd motorul Uniunii Europene – e parcă mai şubred ca niciodată, Sarkozy părînd tentat mai degrabă de o „competiţie“ franco-germană. În presa franceză se citesc mai frecvent ca altădată comentarii demoralizate şi melancolice, lipsite de acel spirit fin care a făcut decenii la rînd din jurnalismul francez o replică vie şi simpatică la modelul de presă anglo-saxon. 

Dacă noi o percepem în continuare ca pe o mare putere a lumii, s-ar părea că Franţa însăşi are probleme în a-şi reconfigura propria identitate. Se obişnuieşte greu cu „mondializarea“, ţine în loc Uniunea Europeană cu politica sa agricolă costisitoare, vrea să joace în continuare un rol major în lume, dar nu mai ştie cum. Iar preşedintele Sarkozy, cu stilul său agitat, e cumva o sinteză a acestei stări confuze a unei Franţe care, în lumea de azi, tinde să devină (chit că îi e greu să se obişnuiască) o putere mijlocie. Şi, pentru România, o soră tot aşa.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.