Fleacuri locale

Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Din cînd în cînd, prin rubricile de „fapt divers“ ale ziarelor apare cîte o ştire despre o scrisoare care a ajuns la destinatar după nu ştiu cîţi ani. Au „păţit“ chestia asta diverse organizaţii poştale din lume. Citim, ne amuzăm, eventual comentăm cu vreun amic chestiunea şi ne vedem de ale noastre. Se întîmplă însă cazuri pe aceeaşi „structură“ chiar în preajma noastră, azi, în secolul ultratehnologizat în care ne e dat să trăim. Şi nu prea e de rîs.

Cineva mi-a povestit că în toamna trecută, prin noiembrie, a primit printr-o poştă privată (Total Post) o scrisoare de la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale a Primăriei, o scrisorică frumos ambalată, cu cod de bare şi tot tacîmu’ tehnologic. Era emisă pe 9 februarie 2011 şi reprezenta înştiinţarea cu privire la plata impozitului pe casă şi maşină. Vorbind cu vecinii, a aflat că toată strada primise aşa ceva. Omul de la poştă îi dăduse scrisorile teanc unui biet nene care îşi face veacul pe stradă, ciupind cîte un leu de la cei care îşi parchează maşinile pe-acolo şi mai făcînd cîte-o trebuşoară prin curţile oamenilor. Iar nenea a bătut pe la porţi şi le-a distribuit. Bineînţeles că, în noiembrie, toată lumea îşi plătise deja de mult taxele. Săptămîna trecută, pe aceeaşi stradă, au venit iarăşi înştiinţările, prin acelaşi serviciu poştal; emise tot pe la începutul lui februarie (deci „operativitatea“ a crescut dacă, în loc de 9 luni, a fost nevoie doar de una jumate pentru a aduce misivele). Cine nu a fost acasă a găsit în uşă un aviz misterios pentru „o recomandată“ şi a mers la singurul birou al numitei poşte pentru a intra în posesia plicului supertehnologic: cu cod de bare şi cu datele personale acoperite cu un petic de hîrtie neagră – căci, mă-nţelegi, în secolul douăşunu’ nu te joci cu datele personale ale oamenilor. Cei care deja plătiseră taxele au pierdut vremea degeaba. Căci – sistem informatizat? a se slăbi! – la noi e o lungă tradiţie a lipsei de comunicare dintr-un birou într-altul al aceleiaşi entităţi, iar computerele n-au rezolvat problema: dacă funcţionarul X „te bagă“ în computer că ţi-ai achitat datoriile, informaţia nu ajunge la funcţionarul Y care „scoate“ lista cu contribuabilii. La o căutare rapidă pe Internet, am găsit tot felul de poveşti asemănătoare: de pildă, un om care bătuse drumul pînă la biroul poştal şi stătuse la coadă pentru că primise de la poliţie procesul-verbal de ridicare a maşinii care „stînjenea“ circulaţia. Numai că omul îşi recuperase maşina de vreo lună, plătind amenda şi semnînd, evident, de primire.

În ţara „scrisorii pierdute“, asemenea întîmplări nu sînt simple accidente. Nu-i totuna cu ştirea că o scrisoare expediată din Noua Zeelendă în 1981 a ajuns în Marea Britanie abia acum. Iar la o povestioară precum cea de mai sus nu se poate răspunde că „a fost un incident regretabil şi s-au luat măsuri împotriva celor vinovaţi“, pentru că e plină ţărişoara de asemenea bîlbîieli birocratice care dovedesc nu numai proasta capacitate a statului de a aduna impozitele, dar şi – mai ales – tratamentul arogant al instituţiilor statului faţă de cetăţean. La nivel „macro“, FMI-ul şi preşedintele ţării spun că sînt prea mulţi bugetari, că aparatul de stat e supradimensionat şi trebuie daţi afară zeci de mii de funcţionari. La firul ierbii, cetăţeanul constată pe timpul şi pe banii lui că în instituţiile statului trebuie să stai la coadă pentru orice fleac, să pierzi timp, să-ţi consumi nervii şi – de foarte multe ori – să faci treaba în locul funcţionarilor. În era bazelor de date şi a comunicaţiilor electronice, dacă a luat o hîrtie din locul cutare, cetăţeanul trebuie să depună – el! – cîte-o copie în alte trei locuri; iar dacă ţi s-a eliberat hîrtia la parter, trebuie să mai mergi la etajul 1 pentru ştampilă şi la demisol după numărul de înregistrare. În continuare, în România europeană, omul e pus pe drumuri pentru un proces-verbal sau o adeverinţă, iar dacă vrea să-şi plătească taxele conştiincios, se împiedică de te miri ce. (Mai ştie cineva ceva de marele portal pentru plăţi electronice în valoare de juma’ de miliard?...) E ca şi cum responsabilii unui supermarket, atunci cînd se trezesc cu clienţii la uşă, pregătiţi să-şi cheltuiască banii, le-ar spune: „staţi aşa, că nu e cum vreţi voi; completaţi vă rugăm un formular, mergeţi şi luaţi un număr de înregistrare de la sediul nostru central, pe urmă aşteptaţi acasă pînă vă trimitem prin recomandată înştiinţarea că vă acceptăm drept clienţi şi abia după aia veniţi la cumpărături; păi, ce credeţi, că dacă vreţi să ne daţi bani ne fixaţi voi regulile?...“ Evident că o asemenea situaţie ar fi stupidă şi absurdă. În schimb, dacă vrei să dai bani la stat, stupidul şi absurdul devin regulă. Putem, evident, să facem consideraţiuni subtile şi înalte despre „mecanismul kafkian“ şi despre alienarea individului în raport cu Statul asupritor. Dar putem la fel de bine să observăm, simplu şi concret, că viaţa de toate zilele ne este plină de tot felul de aberaţii mărunte de care am putea fi scutiţi relativ uşor şi fără să fie nevoie de miliarde din fonduri europene. E cu totul ciudat că se vorbeşte atîta despre „dictatura lui Băsescu“ şi despre „sfîrşitul democraţiei“ în România, dar mai nimeni nu e dispus să se revolte împotriva prostiilor administrative locale care ne toacă banii, timpul şi viaţa.

Vin alegerile locale şi observ că se pune iar pe tapet problema „cadourilor electorale“. Stupizi şi absurzi sînt candidaţii locali care îşi toacă banii şi energia încercînd să-i mituiască pe alegători! N-ar fi fost mai simplu şi mai ieftin să se rezolve, în atîţia ani de tranziţie, mici probleme care îi fac viaţa grea cetăţeanului? Pe de altă parte însă, candidaţii or fi ştiind ei ceva: atîta vreme cît ai o masă critică de alegători care îşi dau votul pentru două kile de mălai şi-o găleată „brenduită“ cu însemnele partidului, de ce să-ţi mai baţi capul cu reforma administraţiei publice? 

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.