Există viaţă după <i>Brand</i>?

Publicat în Dilema Veche nr. 151 din 15 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sîntem fascinaţi de cuvîntul brand. După ce am ieşit relativ cu bine din bolile copilăriei democratice (mă rog, oarecari efecte secundare tot mai avem de suportat...), ne-am molipsit de bolile copilăriei capitaliste. Printre ele, obiceiul de a ne lăsa pradă cîte unui termen specific economiei de piaţă - de exemplu, brand - pe care îl pomenim la toate ocaziile şi îl legăm de orice, să se vadă că ne-am însuşit lecţia. Aşa că, după ce ne-am prins noi că Nike, Coca-Cola, McDonald’s ori Marlboro sînt branduri, după ce am priceput cît de cît că în capitalismul "occidental" nu mai contează produsele, ci imaginea mărcii, nu mai are importanţă cafeaua ori pantoful, ci "atitudinea" pe care ţi-o transmit, şi că în general consumatorii nu mănîncă, beau, se îmbracă ori merg cu maşina, ci trăiesc nişte experienţe şi îşi creează nişte stări datorită "filozofiei" conţinute în mîncare, băutură, haine şi maşini - în fine, după ce ne-am lămurit noi cît de cît asupra acestor aspecte de bază, ne-am apucat să dăm ocol cuvîntului brand şi să-l extindem în alte domenii. Preocuparea noastră de toate zilele a devenit "cine e şi cine nu e brand". În politică, am constatat repede că nici un politician român nu merită acest nobil apelativ: cum să spui, de pildă, că Vanghelie ori Daniela Buruiană sînt branduri? Se sparie gîndul... În cultură, e mai complicat (ca totdeauna...). Unii au ajuns repede la concluzia că avem cîteva branduri: Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu. Argumentul? Vînd, domnule, vînd: produsele lor (= cărţile, pentru cei care au lipsit la lecţia de marketing, dar au fost la alte lecţii) se cumpără pentru că numele lor vinde, înţelegi? Alţii s-au enervat: nu pentru că nu le-ar fi plăcut "ideea de capitalism aplicată la cultură", ci pentru că succesul nu e privit cu ochi buni în cultura română. ("Ai succes înseamnă că ai făcut compromisuri, că ai coborît nivelul, că ai abandonat adevăratele valori" - e o axiomă). În fine, au mai existat unii care s-au apucat să dezbată şi să se întrebe: a făcut Polirom un brand din proza tinerilor? sînt revistele culturale nişte branduri? poţi să faci - de exemplu - din Muzeul Ţăranului Român un brand? Etc., etc. Dragoş Bucurenci, simpaticul nostru colaborator, a spus-o direct, într-un interviu: "Sînt unul dintre cele mai bine construite branduri de pe piaţa culturală tînără". Ştie el ce ştie... În fine, dintr-o dezbatere în alta, am ajuns - cum se-ntîmplă - la ţărişoară: cum să facem din România un brand? Şi s-a pornit altă dezbatere, despre "branding-ul de ţară"... Limba română, biata de ea, adaptabilă cum e la tot ce ne trece nouă prin cap ori prin faţa ochilor, şi-a făcut repede o nouă familie de cuvinte (brand, a brandui/a brăndui, branduire/brănduire), ba a produs chiar şi-un intertext ("brăndui-m-aş şi n-am cui"). Una peste alta, mîncăm branduri pe pîine şi sîntem convinşi că asta face parte din "procesul de integrare în lumea civilizată", pentru că "aşa e-n Occident". În Occident însă copilăria capitalismului s-a dus de mult. Aşa încît brandurile îşi văd de treabă, oamenii care se ocupă de marketing, de asemenea, dar "cine e şi cine nu e brand" nu e o temă de dezbatere printre intelectuali şi telespectatori. Consilierii de imagine încearcă, desigur, să facă din Blair, Chirac ori Berlusconi nişte branduri, dar politica funcţionează "la ei" în lumea reală, nu (doar) la televizor şi nu doar în campania electorală. Cît despre lumea afacerilor, deceniile de dezvoltare a capitalismului au produs, cum era şi firesc, contestări şi reacţii. Am avut plăcerea să prezint, alături de Liviu Mihaiu de la Academia Caţavencu, Bogdan Naumovici de la Leo Burnett şi Dan Perjovschi de la Dan Perjovschi (astea da branduri!) cartea No Logo. Tirania mărcilor de Naomi Klein, apărută la editura comunicare.ro. A se citi neapărat, pentru că - înainte de toate - ne arată distanţa dintre "noi" şi "ei", dintre stadiul problemelor noastre şi stadiul soluţiilor lor. Cartea a creat dispute la apariţie şi a devenit o carte-cult a contestatarilor capitalismului şi a mişcărilor anticorporatiste. Scrisă foarte bine (se citeşte pe nerăsuflate), documentată, cu multe analize, exemple şi studii de caz, pune o problemă reală (sîntem înconjuraţi de mărci şi agresaţi de tehnici de marketing tot mai sofisticate, iar marile companii sînt preocupate să vîndă nu produse, ci "imagini ale mărcii", care construiesc anumite moduri de viaţă şi anumite discursuri despre lume şi oameni), ilustrată cu practici ilegale sau imorale ale multinaţionalelor în goana după profit. Deşi Naomi Klein a avut inteligenţa de a nu adopta un ton militant radical şi de a nu-şi afişa strident ideologia, No Logo nu scapă de accentele dogmatice care strică adesea credibilitatea şi autoritatea contestărilor de acest tip: în ultimă instanţă, "vina" pentru nedreptăţile şi abuzurile semnalate li se atribuie exclusiv corporaţiilor dornice de profit. Iar operaţiunile sofisticate care ţin de branding constituie un fel de amplă manipulare colectivă care ne face pe noi, bieţii cetăţeni, să mergem teleghidaţi în magazin şi să cumpărăm o anumită marcă de produs. Discursul lui Naomi Klein este compact, argumentat, coerent şi, în general, moderat; dar o anume tehnică a "montajului" secvenţelor şi exemplelor induce o atitudine "anti". Fotografiile alese, de pildă, exprimă limpede această atitudine: într-o carte care analizează fenomenul brandurilor, ce sens are să dai tocmai fotografia lui Bill Gates căruia un contestatar i-a aruncat o plăcintă în faţă? E un fel de a sugera că "şi-a meritat-o", de a scoate în evidenţă mişcările "contra". (După modesta mea părere, a arunca o plăcintă în faţa cuiva e o dovadă de proastă creştere, nu de "spirit contestatar"; dar, desigur, dacă stai liniştit cu o pancartă în mînă la poarta Microsoft, nu prea te dă nimeni la ştiri; în schimb, dacă arunci cu frişcă în patron, prinzi sigur telejurnalele din toată lumea...). Altfel, No Logo descrie convingător o lume în care oamenii sînt tot mai obsedaţi de imagine, de comunicare, de mesaje tot mai subtile şi sofisticate, de ambalaje şi forme. Pentru noi, care descoperim cu delicii societatea de consum şi mărcile după care am tînjit vreme de decenii, o asemenea carte poate părea neadecvată. Dar lectura ei este cu siguranţă utilă: e un fel de duş rece care ne ajută să ardem etapele capitalismului şi să mai ieşim puţin din suficienţa cu care discutăm, de multe ori, despre brand, despre "imagine" şi altele asemenea, convinşi că am descoperit esenţa lucrurilor şi că nu mai există viaţă după brand.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.