Exemplul Berlusconi

Publicat în Dilema Veche nr. 367 din 24 februarie - 2 martie 2011
Soluții de la intelectuali jpeg

Italia duduie de scandalurile în care este implicat Silvio Berlusconi. Şi acestea nu mai contenesc. Cel mai recent se desfăşoară în jurul unei tinere din Maroc care ar fi prestat servicii sexuale pentru premier pe cînd era încă minoră. Şi care, arestată fiind de poliţia din Milano pentru furt, ar fi fost salvată de un telefon de la Preşedinţia Consiliului de Miniştri prin care i se cerea eliberarea pentru că ar fi „nepoata lui Mubarak“. În cazul acesta, pe care presa italiană îl numeşte „Rubygate“ (de la numele „de scenă“ al fetei, Ruby), o primă înfăţişare va avea loc pe 6 aprilie. Berlusconi riscă pînă la 3 ani de închisoare pentru relaţii sexuale cu o minoră şi 12 ani pentru abuz de funcţie.  

De cîţiva ani, istoriile amoroase ale premierului italian au făcut înconjurul lumii. Reacţiile lui Berlusconi au fost de latin lover de duzină – s-a lăudat cu performanţele sale, făcînd cu ochiul audienţei şi crezînd că asta îl va face mai popular. Straniu comportament pentru un personaj căruia i s-a spus, ani la rînd, il grande communicatore, tocmai pentru că era mereu pe fază şi ştia să folosească prezenţele publice şi mass-media în favoarea sa. De altfel, fără mass-media, Berlusconi nu ar fi devenit politician. În 1993, după ce Partidul Creştin-Democrat se prăbuşise ca urmare a scandalurilor de corupţie, electoratul de centru-dreapta rămăsese „orfan“. Berlusconi a identificat rapid „segmentul de piaţă“ liber şi, în vreo şase luni, a lansat un produs politic numit Forza Italia (partidul său de atunci, înfiinţat la repezeală), utilizînd toate instrumentele de marketing şi canalele de comunicare pe care le avea la îndemînă. Aşa a ajuns pentru prima dată premier, în 1994. Încă de atunci s-a spus că intrarea sa intempestivă în politică se explică doar prin dorinţa de a scăpa de justiţie: era deja cercetat pentru fraude fiscale şi fapte de corupţie şi bănuit chiar de legături cu mafia, printr-un om de încredere al său, Marcello Dell’Utri (devenit atunci deputat pe listele Forza Italia, acum aflat în închisoare). De atunci, lupta lui Berlusconi împotriva justiţiei n-a încetat. Cînd a revenit la putere, a propus (şi Parlamentul a adoptat) o lege care îi conferea o imunitate sporită. (Aşa cum s-a întîmplat apoi şi în Franţa, în timpul mandatului lui Jacques Chirac.) Pe la jumătatea anilor ’90 avea deschise vreo 12 procese. Toate s-au încheiat favorabil pentru el (fie prin prescrierea faptei, fie „din lipsă de probe“ etc.). Aşa încît şi-a văzut în continuare de cariera politică, devenind cel dintîi premier din istoria postbelică a Italiei care a rezistat la guvernare o legislatură întreagă. În lipsa unei opoziţii serioase (şi întărindu-şi influenţa în mass-media prin exercitarea unui control tot mai mare asupra televiziunii publice), a cîştigat şi ultimele alegeri. În primul discurs postelectoral a declarat, mai mult sau mai puţin voalat, că vrea să intre în istorie. Numai că în acest mandat îi merge prost. A fost „renegat“ de aliaţii săi tradiţionali – Pier Ferdinando Casini (liderul unei formaţiuni creştin-democrate) şi, mai ales, Gianfranco Fini, preşedintele Camerei şi şeful unui partid de dreapta. A fost subiectul mai multor scandaluri care au hrănit presa de senzaţie din toată lumea. Iar discursul său de victimizare, care altădată putea impresiona o parte a electoratului (Berlusconi repetînd la nesfîrşit că toate acuzaţiile împotriva sa sînt „manevre ale neocomuniştilor“ şi ale unor procurori manipulaţi de aceştia), nu prea mai ţine. De data aceasta, nu mai e vorba despre procese cu posibile implicaţii ori nuanţe politice, ci de penibile chefuri şi aventuri cu minore. Din „mare comunicator“ (sau, după unii, manipulator) prin intermediul presei, Berlusconi a ajuns „personaj de tabloid“ care alimentează paginile ziarelor cu tot arsenalul de picanterii – de la poze indecente la interceptări de convorbiri telefonice „fierbinţi“ ale fetelor care pretind că au avut relaţii intime cu el. Iar publicaţiile serioase (precum The Economist) nu îl mai consideră „nepotrivit să guverneze Italia“ din cauza lipsei de viziune politică şi a problemelor cu justiţia, ci îl ironizează pe faţă şi rîd pe înfundate de amantlîcurile sale.  

Un comentator sobru şi inteligent precum Sergio Romano (fost diplomat, autor al unor importante cărţi de politică internaţională) scria, în Corriere della Sera, că premierul ar trebui să accepte judecata, din mai multe motive: pentru a evita un conflict instituţional între puterea executivă şi cea judecătorească, pentru a nu încheia legislatura într-o sală de judecată (ci prin alegeri), pentru a da o probă de curaj şi a nu le induce italienilor neîncrederea în justiţie, şi altele. E greu de presupus că Berlusconi va accepta judecata. Probabil că o va „ţine“ în continuare pe a lui, şi va fi interesant de urmărit cum se va desfăşura mai departe lupta premierului cu justiţia. Oricum, ce se întîmplă acum anunţă sfîrşitul „erei Berlusconi“. Nu e clar cît de repede şi cît de penibil. 

Berlusconi a fost cel dintîi dintre liderii europeni care a exploatat la maximum mass-media. După el, relaţia politicii cu televiziunea s-a schimbat profund. Apoi, Berlusconi a „inventat“ legislaţia care să le confere liderilor politici imunitate sporită, ceea ce duce la blocarea (sau măcar întîrzierea) mersului firesc al justiţiei. Pentru noi, care ne zbatem între cazuri precum Ridzi ori Păsat, după ce am avut şi un caz Năstase, iar ridicarea imunităţii parlamentare e atît de greu de obţinut, Berlusconi e un „exemplu“ la care merită să fim atenţi. Inclusiv în ceea ce priveşte „tabloidizarea politicii“.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.