Exemplul Berlusconi

Publicat în Dilema Veche nr. 367 din 24 februarie - 2 martie 2011
Soluții de la intelectuali jpeg

Italia duduie de scandalurile în care este implicat Silvio Berlusconi. Şi acestea nu mai contenesc. Cel mai recent se desfăşoară în jurul unei tinere din Maroc care ar fi prestat servicii sexuale pentru premier pe cînd era încă minoră. Şi care, arestată fiind de poliţia din Milano pentru furt, ar fi fost salvată de un telefon de la Preşedinţia Consiliului de Miniştri prin care i se cerea eliberarea pentru că ar fi „nepoata lui Mubarak“. În cazul acesta, pe care presa italiană îl numeşte „Rubygate“ (de la numele „de scenă“ al fetei, Ruby), o primă înfăţişare va avea loc pe 6 aprilie. Berlusconi riscă pînă la 3 ani de închisoare pentru relaţii sexuale cu o minoră şi 12 ani pentru abuz de funcţie.  

De cîţiva ani, istoriile amoroase ale premierului italian au făcut înconjurul lumii. Reacţiile lui Berlusconi au fost de latin lover de duzină – s-a lăudat cu performanţele sale, făcînd cu ochiul audienţei şi crezînd că asta îl va face mai popular. Straniu comportament pentru un personaj căruia i s-a spus, ani la rînd, il grande communicatore, tocmai pentru că era mereu pe fază şi ştia să folosească prezenţele publice şi mass-media în favoarea sa. De altfel, fără mass-media, Berlusconi nu ar fi devenit politician. În 1993, după ce Partidul Creştin-Democrat se prăbuşise ca urmare a scandalurilor de corupţie, electoratul de centru-dreapta rămăsese „orfan“. Berlusconi a identificat rapid „segmentul de piaţă“ liber şi, în vreo şase luni, a lansat un produs politic numit Forza Italia (partidul său de atunci, înfiinţat la repezeală), utilizînd toate instrumentele de marketing şi canalele de comunicare pe care le avea la îndemînă. Aşa a ajuns pentru prima dată premier, în 1994. Încă de atunci s-a spus că intrarea sa intempestivă în politică se explică doar prin dorinţa de a scăpa de justiţie: era deja cercetat pentru fraude fiscale şi fapte de corupţie şi bănuit chiar de legături cu mafia, printr-un om de încredere al său, Marcello Dell’Utri (devenit atunci deputat pe listele Forza Italia, acum aflat în închisoare). De atunci, lupta lui Berlusconi împotriva justiţiei n-a încetat. Cînd a revenit la putere, a propus (şi Parlamentul a adoptat) o lege care îi conferea o imunitate sporită. (Aşa cum s-a întîmplat apoi şi în Franţa, în timpul mandatului lui Jacques Chirac.) Pe la jumătatea anilor ’90 avea deschise vreo 12 procese. Toate s-au încheiat favorabil pentru el (fie prin prescrierea faptei, fie „din lipsă de probe“ etc.). Aşa încît şi-a văzut în continuare de cariera politică, devenind cel dintîi premier din istoria postbelică a Italiei care a rezistat la guvernare o legislatură întreagă. În lipsa unei opoziţii serioase (şi întărindu-şi influenţa în mass-media prin exercitarea unui control tot mai mare asupra televiziunii publice), a cîştigat şi ultimele alegeri. În primul discurs postelectoral a declarat, mai mult sau mai puţin voalat, că vrea să intre în istorie. Numai că în acest mandat îi merge prost. A fost „renegat“ de aliaţii săi tradiţionali – Pier Ferdinando Casini (liderul unei formaţiuni creştin-democrate) şi, mai ales, Gianfranco Fini, preşedintele Camerei şi şeful unui partid de dreapta. A fost subiectul mai multor scandaluri care au hrănit presa de senzaţie din toată lumea. Iar discursul său de victimizare, care altădată putea impresiona o parte a electoratului (Berlusconi repetînd la nesfîrşit că toate acuzaţiile împotriva sa sînt „manevre ale neocomuniştilor“ şi ale unor procurori manipulaţi de aceştia), nu prea mai ţine. De data aceasta, nu mai e vorba despre procese cu posibile implicaţii ori nuanţe politice, ci de penibile chefuri şi aventuri cu minore. Din „mare comunicator“ (sau, după unii, manipulator) prin intermediul presei, Berlusconi a ajuns „personaj de tabloid“ care alimentează paginile ziarelor cu tot arsenalul de picanterii – de la poze indecente la interceptări de convorbiri telefonice „fierbinţi“ ale fetelor care pretind că au avut relaţii intime cu el. Iar publicaţiile serioase (precum The Economist) nu îl mai consideră „nepotrivit să guverneze Italia“ din cauza lipsei de viziune politică şi a problemelor cu justiţia, ci îl ironizează pe faţă şi rîd pe înfundate de amantlîcurile sale.  

Un comentator sobru şi inteligent precum Sergio Romano (fost diplomat, autor al unor importante cărţi de politică internaţională) scria, în Corriere della Sera, că premierul ar trebui să accepte judecata, din mai multe motive: pentru a evita un conflict instituţional între puterea executivă şi cea judecătorească, pentru a nu încheia legislatura într-o sală de judecată (ci prin alegeri), pentru a da o probă de curaj şi a nu le induce italienilor neîncrederea în justiţie, şi altele. E greu de presupus că Berlusconi va accepta judecata. Probabil că o va „ţine“ în continuare pe a lui, şi va fi interesant de urmărit cum se va desfăşura mai departe lupta premierului cu justiţia. Oricum, ce se întîmplă acum anunţă sfîrşitul „erei Berlusconi“. Nu e clar cît de repede şi cît de penibil. 

Berlusconi a fost cel dintîi dintre liderii europeni care a exploatat la maximum mass-media. După el, relaţia politicii cu televiziunea s-a schimbat profund. Apoi, Berlusconi a „inventat“ legislaţia care să le confere liderilor politici imunitate sporită, ceea ce duce la blocarea (sau măcar întîrzierea) mersului firesc al justiţiei. Pentru noi, care ne zbatem între cazuri precum Ridzi ori Păsat, după ce am avut şi un caz Năstase, iar ridicarea imunităţii parlamentare e atît de greu de obţinut, Berlusconi e un „exemplu“ la care merită să fim atenţi. Inclusiv în ceea ce priveşte „tabloidizarea politicii“.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?