Emoţii ipocrite

Publicat în Dilema Veche nr. 322 din 15-21 aprilie 2010
Emoţii ipocrite jpeg

Prăbuşirea aeronavei în care se aflau preşedintele Poloniei şi aproape o sută de oficiali a generat, în mass-media de la noi, cîteva episoade de ipocrizie publică. N-au de-a face doar cu mass-media, cu profilul şi misiunea sa, ci şi cu democraţia.
Televiziunile de ştiri s-au apucat – ca de obicei, cînd se petrece o catastrofă – să vîndă emoţii, pe care le-au ambalat sumar şi la repezeală. Chestia asta cu „vîndutul emoţiilor“ au deprins-o de pe la traininguri cu diverşi specialişti în marketingul şi managementul de presă, eventual străini, eventual plătiţi gras, care de cele mai multe ori rezumă într-un power point niscaiva generalităţi şi locuri comune. Ei fac, într-un fel, un lucru util – pentru că îi scutesc pe participanţii la training de lectura unei vaste bibliografii. Nenorocirea e că astfel de „rezumate“ nu pot reproduce nici contextul, nici nuanţele pe care lectura bibliografiei cu pricina le-ar permite. Aşa încît, oamenii ies de la training cu senzaţia că trebuie, mă-nţelegi, să aplice numaidecît ce i-a învăţat specialistul. Şi aplică. La Antena 3 şi Realitatea, s-au înjghebat repede generice cu imagini dramatice şi muzică tristă şi s-a dat drumul la talk-show-uri „dedicate“ (căci doar de-aia se numesc televiziuni de ştiri, ca să umple timpul cu opinii, nu?). Inevitabil, au intervenit specialiştii în aviaţie ca să-şi dea cu părerea despre posibilele cauze ale catastrofei. Plus ceva politicieni şi jurnalişti. S-a vorbit de mai multe ori despre cariera politică a lui Lech Kaczinsky şi despre „curajosul popor polonez“.
Aici intervine primul episod de ipocrizie publică, după părerea mea. Despre Polonia (ca şi despre alte ţări din estul european, foste cîndva „frăţeşti“ în lagărul socialist) se scrie rar în presa română, iar televiziunile aproape că le ignoră. Presa mainstream n-a catadicsit, în anii tranziţiei, să se ocupe prea intens de vecinii noştri estici, care au trecut prin aceleaşi experienţe ca şi noi după căderea comunismului. Cehia, Ungaria, Polonia, Bulgaria, statele din fosta Iugoslavie ori Ţările Baltice au fost şi sînt mult mai prezente în presa occidentală decît în cea românească. În marile ziare şi la marile televiziuni din Europa Occidentală au apărut nenumărate reportaje ample din ţările ex-comuniste. Managerii noştri de presă, dispuşi oricînd să trimită vreun reporter special într-o ţară îndepărtată unde a avut loc un cutremur sau o inundaţie, nu se învrednicesc să trimită acelaşi reporter într-o ţară vecină pentru a vedea cum mai stau „ei“ cu reformele. La noi, Estul devine subiect pentru presa mainstream doar dacă sînt alegeri, dacă se întîmplă vreo catastrofă ori dacă apare vreun subiect de controversă. Însuşi preşedintele Lech Kaczinsky a apărut în presa românească doar atunci cînd exprima opinii eurosceptice ori cînd avea vreo iniţiativă discutabilă. Profilul său uman şi politic complet şi obiectiv (care cuprinde şi un episod de puşcărie politică pe vremea Legii Marţiale, şi o activitate eficientă ca primar al Varşoviei, şi altele) a fost „descoperit“ abia acum de către moderatorii şi ştiriştii TV.
Al doilea episod de ipocrizie publică mi se pare discuţia despre aeronavele oficiale. Prăbuşirea avionului oficial polonez i-a îndemnat brusc pe gazetari să inventarieze vechimea avioanelor prezidenţiale din diverse ţări şi – evident – să-şi amintească de faptul că şi preşedintele României umblă cu o „vechitură“. Indignări riguroase şi mirări fatale au prins glas: cum se poate, mă-nţelegi, ca şeful statului să zboare cu o tărăboanţă care poluează şi care nu are sisteme de securitate moderne? Numai că, acum cîtva timp, cînd s-a pus problema înlocuirii avionului oficial, indignările (uneori pornite din aceleaşi glasuri) mergeau în altă direcţie: cum, cînd ţărişoara e săracă şi nu sînt bani pentru reţetele compensate ale pensionarilor, preşedintele vrea aeronavă de lux?... La fel strigă vajnicii noştri gazetari care nu dorm noaptea de grija banului public şi cînd vreo instituţie a statului îşi schimbă maşinile (iar titlurile din presă insistă pe „limuzine“ – deşi e limpede că demnitarii statului nu e cazul să umble cu Dacia Berlină model 1988...). Tot aşa se indignează prezentatorii de telejurnale, cu o mutră moralizatoare (Alessandra Stoicescu era specialistă în aşa ceva...) atunci cînd fac o ştire din faptul că deputatul X sau senatorul Y „au în cont peste 10.000 de euro...“, de parcă a avea nişte bani e o problemă în sine... În faţa tragediei, opiniile virează brusc: să schimbăm aeronava prezidenţială, nu banii contează, ci securitatea!


În asemenea episoade avem de-a face, cred, nu doar cu inconsecvenţele şi superficialitatea mass-media, ci şi cu un soi de populism „pe dos“, venit nu dinspre politicieni, ci dinspre opinia publică şi reprezentanţii săi, jurnaliştii. I se spune publicului ceea ce (se presupune că) ar vrea să audă. Cînd totul merge bine, vărsăm lacrimi de grija banilor publici. În caz de tragedie, cultivăm îngrijorarea faţă de siguranţa demnitarilor. Aşa am învăţat la training, să „vindem emoţii“. Ce mai contează că sîntem ipocriţi?

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.