După Berlusconi

Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Acum cîţiva ani, cînd Silvio Berlusconi devenea a doua oară prim-ministru al Italiei, The Economist îi dedica un dosar intitulat Why Berlusconi is unfit to lead Italy. S-a lăsat cu un proces intentat de Berlusconi. Acum, cînd „era Berlusconi“ s-a încheiat, gazeta britanică foloseşte drept titlu pe prima pagină formula cu care se încheie filmele cu Bugs Bunny: That’s all, Folks! Dar s-ar putea să nu fie totul...

Italia a mai trecut prin asemenea episoade: băgată la apă de politicieni, a fost salvată (sau măcar repusă pe linia de plutire) de tehnocraţi. Însuşi Berlusconi a cîştigat prima dată alegerile (în 1994) după un astfel de moment: clasa politică se prăbuşise în urma scandalurilor de corupţie şi fusese numit un guvern de tehnocraţi, condus de Carlo Azeglio Ciampi, foarte respectatul guvernator al Băncii Italiei. Il Cavaliere fondase atunci partidul Forza Italia cu care, în doar şase luni de marketing politic intens (ajutat de trustul său media), a devenit premier. Celor care îi reproşau lipsa de experienţă politică le răspundea că „va conduce Italia ca pe propria afacere“: va fi, cu alte cuvinte, un manager de succes. În acele momente de dezamăgire faţă de politică (scandalul mani pulite pusese pe butuci partide întregi, cu arestări spectaculoase şi anchetarea unor foşti premieri şi miniştri), mesajul lui „pur“ managerial a convins multă lume. Or, acum se vede că exact pe acest plan a eşuat: „afacerea Italia“ e falimentară, datoria ţării a crescut enorm şi, dacă ar fi să-l credem pe Nouriel Roubini, singura şansă pentru Italia ar fi ieşirea din zona euro. N-ar fi corect, totuşi, să i se impute lui Berlusconi toată datoria. Ea e mai veche – rezultatul unor politici proaste săvîrşite încă din anii ’80: statul italian a căpătat de mult obiceiul de a se împrumuta de la cetăţeni. Iar din 1994 încoace, ţara a fost condusă şi de guverne de centru-stînga, care nu au reuşit să facă mai nimic: Romano Prodi, fostul preşedinte al Comisiei Europene, revenit cu mare pompă în Italia, a condus o coaliţie de guvernare formată din vreo 10 partide şi partiduleţe, care a eşuat în dispute interne fără sens, deschizîndu-i larg drumul lui Berlusconi spre cîştigarea triumfală a alegerilor.

Numai că, în ultimii ani, Berlusconi s-a cam jucat de-a guvernarea. Colecţiona obiecte care aveau legătură cu Napoleon şi dădea petreceri trăznitoare, cu fete vesele şi muzici, fără să-i pese că toată presa lumii duduia de ştiri deşucheate despre viaţa sa. Făcea în continuare pe il Communicatore şi încerca să pareze şugubăţ tot ce se scria împotriva sa. De altfel, punctul cel mai important pe care l-a marcat în istoria recentă a politicii europene a fost tocmai utilizarea televiziunii şi presei în marketingul politic. A început-o încă din 1994, cînd performanţa de a cîştiga alegerile după doar cîteva luni de la înfiinţarea partidului s-a datorat în primul rînd campaniei de comunicare: el a „vîndut“ atunci un produs numit Partidul Forza Italia, iar alegătorii l-au „cumpărat“. A creat, în timp, o categorie de fani ireductibili, asemenea vedetelor, care îi cîntau entuziaşti un imn cu versuri de factură telenovelistică, mulţumindu-i că există. Pe de altă parte însă, în „era Berlusconi“ presa italiană a coborît, în raportul Freedom House despre libertatea presei, de la „liberă“ la „parţial liberă“. Opoziţia a strigat în gura mare că Il Cavaliere e un dictator, l-a asemănat cu Mussolini şi i-a aruncat în obraz cuvîntul „fascist“. La obiecţia că – totuşi – Italia rămîne o democraţie, cu Parlament şi instituţii care funcţionează normal (inclusiv o Justiţie care i-a făcut numeroase probleme premierului), opozanţii vorbeau de un nou tip de regim: o „dictatură mediatică“. Gestul de a demisiona – provocat mai degrabă de cerinţele liderilor europeni şi ale pieţelor financiare decît de opoziţia internă – arată că, totuşi, dictatura (fie ea şi „mediatică“) nu a funcţionat. Acum, Italia trebuie din nou adusă pe linia de plutire de către un tehnocrat cu mare prestigiu şi respectat de toată lumea – fostul comisar european Mario Monti, economist de anvergură şi personaj cu o viaţă liniştită şi „conservatoare“: duminica trecută, pe cînd preşedintele Italiei se consulta cu partidele politice în vederea numirii sale ca premier, el s-a dus calm la biserică pentru a participa la slujbă. Berlusconi rămîne însă şeful principalului partid, iar măsurile „tehnice“ pe care le va lua guvernul lui Mario Monti vor trebui aprobate de Parlament. Il Cavaliere n-a ieşit cu totul din scenă. Iar rolul său rămîne de analizat şi discutat: pînă una-alta, observăm că felul său de a exploata la maximum televiziunile şi marketingul politic a fost copiat şi de alţi lideri europeni.

În rest, totul depinde de italieni: chiar dacă datoria ţării e enormă, resursele de inteligenţă practică şi capacitatea lor de a face sacrificii nu trebuie subestimate. Economia italiană e – totuşi – competitivă, în toate statisticile, de ani întregi, italienii sînt pe primul loc la capitolul „bani puşi deoparte“, iar dacă tehnocraţii lui Mario Monti vor identifica soluţii corecte, probabil că situaţia se va redresa. Totul e ca partidele politice să joace corect. Dar asta e o veche şi complicată problemă...

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.