După Berlusconi

Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Acum cîţiva ani, cînd Silvio Berlusconi devenea a doua oară prim-ministru al Italiei, The Economist îi dedica un dosar intitulat Why Berlusconi is unfit to lead Italy. S-a lăsat cu un proces intentat de Berlusconi. Acum, cînd „era Berlusconi“ s-a încheiat, gazeta britanică foloseşte drept titlu pe prima pagină formula cu care se încheie filmele cu Bugs Bunny: That’s all, Folks! Dar s-ar putea să nu fie totul...

Italia a mai trecut prin asemenea episoade: băgată la apă de politicieni, a fost salvată (sau măcar repusă pe linia de plutire) de tehnocraţi. Însuşi Berlusconi a cîştigat prima dată alegerile (în 1994) după un astfel de moment: clasa politică se prăbuşise în urma scandalurilor de corupţie şi fusese numit un guvern de tehnocraţi, condus de Carlo Azeglio Ciampi, foarte respectatul guvernator al Băncii Italiei. Il Cavaliere fondase atunci partidul Forza Italia cu care, în doar şase luni de marketing politic intens (ajutat de trustul său media), a devenit premier. Celor care îi reproşau lipsa de experienţă politică le răspundea că „va conduce Italia ca pe propria afacere“: va fi, cu alte cuvinte, un manager de succes. În acele momente de dezamăgire faţă de politică (scandalul mani pulite pusese pe butuci partide întregi, cu arestări spectaculoase şi anchetarea unor foşti premieri şi miniştri), mesajul lui „pur“ managerial a convins multă lume. Or, acum se vede că exact pe acest plan a eşuat: „afacerea Italia“ e falimentară, datoria ţării a crescut enorm şi, dacă ar fi să-l credem pe Nouriel Roubini, singura şansă pentru Italia ar fi ieşirea din zona euro. N-ar fi corect, totuşi, să i se impute lui Berlusconi toată datoria. Ea e mai veche – rezultatul unor politici proaste săvîrşite încă din anii ’80: statul italian a căpătat de mult obiceiul de a se împrumuta de la cetăţeni. Iar din 1994 încoace, ţara a fost condusă şi de guverne de centru-stînga, care nu au reuşit să facă mai nimic: Romano Prodi, fostul preşedinte al Comisiei Europene, revenit cu mare pompă în Italia, a condus o coaliţie de guvernare formată din vreo 10 partide şi partiduleţe, care a eşuat în dispute interne fără sens, deschizîndu-i larg drumul lui Berlusconi spre cîştigarea triumfală a alegerilor.

Numai că, în ultimii ani, Berlusconi s-a cam jucat de-a guvernarea. Colecţiona obiecte care aveau legătură cu Napoleon şi dădea petreceri trăznitoare, cu fete vesele şi muzici, fără să-i pese că toată presa lumii duduia de ştiri deşucheate despre viaţa sa. Făcea în continuare pe il Communicatore şi încerca să pareze şugubăţ tot ce se scria împotriva sa. De altfel, punctul cel mai important pe care l-a marcat în istoria recentă a politicii europene a fost tocmai utilizarea televiziunii şi presei în marketingul politic. A început-o încă din 1994, cînd performanţa de a cîştiga alegerile după doar cîteva luni de la înfiinţarea partidului s-a datorat în primul rînd campaniei de comunicare: el a „vîndut“ atunci un produs numit Partidul Forza Italia, iar alegătorii l-au „cumpărat“. A creat, în timp, o categorie de fani ireductibili, asemenea vedetelor, care îi cîntau entuziaşti un imn cu versuri de factură telenovelistică, mulţumindu-i că există. Pe de altă parte însă, în „era Berlusconi“ presa italiană a coborît, în raportul Freedom House despre libertatea presei, de la „liberă“ la „parţial liberă“. Opoziţia a strigat în gura mare că Il Cavaliere e un dictator, l-a asemănat cu Mussolini şi i-a aruncat în obraz cuvîntul „fascist“. La obiecţia că – totuşi – Italia rămîne o democraţie, cu Parlament şi instituţii care funcţionează normal (inclusiv o Justiţie care i-a făcut numeroase probleme premierului), opozanţii vorbeau de un nou tip de regim: o „dictatură mediatică“. Gestul de a demisiona – provocat mai degrabă de cerinţele liderilor europeni şi ale pieţelor financiare decît de opoziţia internă – arată că, totuşi, dictatura (fie ea şi „mediatică“) nu a funcţionat. Acum, Italia trebuie din nou adusă pe linia de plutire de către un tehnocrat cu mare prestigiu şi respectat de toată lumea – fostul comisar european Mario Monti, economist de anvergură şi personaj cu o viaţă liniştită şi „conservatoare“: duminica trecută, pe cînd preşedintele Italiei se consulta cu partidele politice în vederea numirii sale ca premier, el s-a dus calm la biserică pentru a participa la slujbă. Berlusconi rămîne însă şeful principalului partid, iar măsurile „tehnice“ pe care le va lua guvernul lui Mario Monti vor trebui aprobate de Parlament. Il Cavaliere n-a ieşit cu totul din scenă. Iar rolul său rămîne de analizat şi discutat: pînă una-alta, observăm că felul său de a exploata la maximum televiziunile şi marketingul politic a fost copiat şi de alţi lideri europeni.

În rest, totul depinde de italieni: chiar dacă datoria ţării e enormă, resursele de inteligenţă practică şi capacitatea lor de a face sacrificii nu trebuie subestimate. Economia italiană e – totuşi – competitivă, în toate statisticile, de ani întregi, italienii sînt pe primul loc la capitolul „bani puşi deoparte“, iar dacă tehnocraţii lui Mario Monti vor identifica soluţii corecte, probabil că situaţia se va redresa. Totul e ca partidele politice să joace corect. Dar asta e o veche şi complicată problemă...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Wizz Air va introduce noi rute cu plecare din București și Cluj-Napoca. Care sunt acestea şi cât costă călătoria
Compania Wizz Air anunţă că va introduce cinci noi curse directe către destinaţii din Europa, cu plecare din Bucureşti şi Cluj-Napoca.
image
„Îmbrobodirea” femeilor: Ce spun un psiholog și un sociolog despre ultimele declarații ale Arhiepiscopul Tomisului
Arhiepiscopul Tomisului a rămas în Secolul XVII, spun experții care au analizat ultimele declarații controversate ale acestuia despre faptul că femeile căsătorite ar trebui să poarte capul acoperit.
image
Cum a ajuns un bărbat să construiască o tavernă grecească în propria curte: „Avem o listă de așteptare și primim clienți de peste tot”
Un bărbat de 44 de ani a construit o tavernă grecească în propria grădină. El a cheltuit peste 20.000 de euro pentru a putea primi oaspeți din întreaga lume, conform Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.
image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.