Distracţii comuniste şi postcomuniste

Publicat în Dilema Veche nr. 308 din 7-13 ianuarie 2010
Distracţii comuniste şi postcomuniste jpeg

Ce vremuri! Ce programe! Ce rîs sănătos! Moţăiam în fotoliu, dar ştiam că pe la trei şi ceva urmează un monolog al lui Horaţiu Mălăele, şi nu se putea, mă-nţelegi, să-l ratez, aşa că dormitam două ceasuri pe fond de „muzică de pahar“ pentru a prinde cinci minute cu Mălăele. Vorbesc, desigur, despre programele de Revelion de dinainte de 1989. Îmi veţi spune că atunci era un singur post de televiziune, şi acela controlat de partid, iar eu eram un mare naiv dacă îmi închipuiam că – bunăoară – monologul lui Mălăele putea să scape de cenzură sau putea fi altceva decît se aprobase prin birourile oficialilor vremii. Poate că eram. Dar merita. În noaptea de Revelion, puteai să „prinzi“ cîte-o poantă bună, cîte-un text aluziv – în atmosfera aceea încărcată şi supravegheată, în care toţi ne făceam că plouă şi că luăm de bun tot ce ne zice Partidul – sau, pur şi simplu, cîte-un text destul de banal, dar bine interpretat de nişte mari actori. Un critic de teatru mi-a spus, pe la începutul anilor ’80, că teatrul şi filmul românesc (prinse atunci în chingile „indicaţiilor de partid“, care cereau spectacole şi filme cu conţinut „revoluţionar“, care „să reflecte marile transformări“ etc., etc.) rezistă prin „miracolul actorului român“, care e capabil să producă emoţie din aproape orice: indiferent ce text îi dai, „scoate“ ceva din el. Aşa încît, înainte de 1989, Revelionul la televizor era aşteptat, între altele, tocmai pentru a vedea nişte mari actori (Toma Caragiu, Dem. Rădulescu, Stela Popescu, Horaţiu Mălăele, Radu Gheorghe şi alţii) în scenete, cuplete, monologuri mai mult sau mai puţin bine scrise, dar cu siguranţă bine rostite, jucate, interpretate. Despre Toma Caragiu se spunea – era deja folclor – că te poate face să rîzi doar citind din cartea de telefon. O „probă“ în acest sens a dat-o într-o noapte de Revelion, într-un monolog în care nu făcea altceva decît să citească, pocind pronunţia, dar cu o intonaţie de o mare subtilitate, „modul de întrebuinţare“ de pe plicul sîrbesc de supă „Vegeta“ şi de pe nu ştiu ce deodorant polonez (la mare căutare atunci – precizez pentru tinerii care au deschis nu doar televizorul, dar şi ochii, mai tîrziu de 1989; deci, ca să fie clar, drag tineret: pe vremea aceea nu se găseau deodorante şi alte chestii de strictă utilitate, da? Mulţumesc pentru înţelegere). Ce vedem acum? Acum, cînd democraţia, economia de piaţă, intrarea în UE şi toate celelalte ne-au adus pe cap atîtea televiziuni şi atîtea vedete încît nu ne mai putem lua ochii de la ele? Vedem aşa: dacă pe vremea comunismului unicul post de televiziune existent atunci găsea de cuviinţă să realizeze un program special de Revelion la care începea să lucreze de prin august, astăzi, televiziunile noastre libere şi comerciale găsesc de cuviinţă să realizeze – toate! – programe speciale, la vivat concurenţa, care va să zică! Şi cu ce ne alegem noi, telespectatorii, din asta? Cu manele, glumiţe cu tentă sexuală, texte lăbărţate scrise de tot felul de amatori care au „prins“ un vad bun, băieţi de gaşcă şi fete cu picioare lungi care s-au convins că „asta vor“ guvizii din faţa televizorului şi, prin urmare, au luat decizia strategică (susţinută de marii manageri ai televiziunilor noastre de mare succes, care ştiu să scoată banu’ din orice şi în orice condiţii) că tre’ să-i dăm poporului ceea ce ne cere. Da? Nu. Poporul „cere“ sau pare să ceară pentru că asta i se dă de atîţia ani, de pe vremea cînd emisiunea matinală a lui Florin Călinescu decreta „te uiţi şi cîştigi“. La Revelion, care va să zică – ocazie specială, mult aşteptată de telespectatori – televiziunile se străduiesc, pe mii de euro, să adune la un loc vedete cît mai multe, ca să ia faţa concurenţei. Bun. Pot să înţeleg, acum e capitalism. Dar – şi asta nu mai pot să înţeleg – toate vedetele la un loc nu ajung nici măcar la 1% din performanţa lui Toma Caragiu de a ne binedispune citind cartea de telefon sau „modul de întrebuinţare“ de pe supa sîrbească. Toţi maneliştii de mare audienţă nu sînt în stare să ne facă să simţim ceea ce Horaţiu Mălăele ne sugera într-un monolog în care vărsa vinul ba în pahar, ba în chiuvetă, şi încurca (pe măsură ce vinul îşi făcea efectul) paharul cu sticla, dopul cu chiuveta etc. Încuiaţi şi cenzuraţi cum eram pînă în 1989, aşteptam distracţia de la Revelion cu sufletul la gură, sperînd în vreo „şopîrlă“ (Toma Caragiu a avut un celebru monolog chiar despre „şopîrlă“...) sau în vreo aluzie care să ne facă într-adevăr acea noapte „altfel“ decît celelalte, în ciuda ideologiei, a cenzurii, a partidului, a penuriilor de tot felul. Trei minute cu Toma Caragiu ne dădeau atunci energie pentru nu ştiu cîte ore de televiziune „pe linie“. Acum? Acum, în noaptea de Revelion, am avut parte de aceleaşi „distracţii“ şi de aceleaşi personaje pe care le vedem zilnic la Măruţă, la Taraf TV sau te miri pe unde. Distracţii proaste, grosiere, construite la repezeală doar pe criteriul audienţei („să nu aibă concurenţa mai mult decît noi!“). Şi ce-i cu asta? Nimic. Cu siguranţă o nostalgie personală. Cu siguranţă constatarea diferenţei între mari actori care (chiar şi din texte mediocre) ne distrau subtil şi inteligent şi „vedete“ dispuse să facă orice pentru a avea succes (problema lor fiind însă aceea că nu ştiu să facă mai nimic). Plus – dar asta o las pentru altă dată – convingerea amară că sîntem o naţie care nici să se distreze nu mai ştie... Nici măcar „la cumpăna dintre ani“...

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.