Dinţii lui Berlusconi

Publicat în Dilema Veche nr. 305 din 17-23 decembrie 2009
Cîteva (obosite) consideraţii finale jpeg

Ştirea cea mai difuzată pe glob în ultimele zile a fost atacul asupra premierului italian Silvio Berlusconi. Ieşit de la un miting electoral să-şi salute admiratorii în Piaţa Domului din Milano, Berlusconi a fost lovit cu o „copie“ în miniatură a Domului (făcută din marmură şi pusă pe un suport de metal), din acelea care se vînd la tarabele cu artizanale destinate să golească buzunarele turiştilor dornici de suveniruri.

Autorul atacului, Massimo Tartaglia, are probleme psihice: a fost internat de mai multe ori şi este controlat periodic de un psiholog. Premierul a fost internat şi are nevoie de peste 20 de zile pentru refacerea completă: are doi dinţi rupţi, o fractură la nas, contuzii destul de grave pe faţă şi a pierdut o jumătate de litru de sînge.

Dacă în lume a fost exploatat caracterul de senzaţie, în Italia întîmplarea a stîrnit o mare dezbatere. A fost pus în discuţie sistemul de protecţie al premierului. Ministrul de Interne a declarat că agenţii de pază „au reacţionat exemplar“, dar un fost agent din garda de corp a lui Ronald Reagan a spus, într-un interviu în La Stampa, că agenţii italieni au greşit: n-au asigurat un spaţiu liber în jurul premierului (astfel încît să ţină publicul la distanţă), n-au plasat maşina într-un loc protejat, cu un culoar de „ieşire“ şi n-au instalat porţi de control pentru obiecte metalice în Piaţa Domului. Dincolo de aceste chestiuni mai degrabă tehnice, dezbaterea a cuprins lumea politică italiană. Toţi liderii politici (inclusiv cei din opoziţie) i-au adresat lui Berlusconi, bineînţeles, mesaje de compasiune şi solidaritate, toţi au respins ferm recurgerea la mijloace violente. Dar purtătorul de cuvînt al Guvernului a declarat că atacul este o consecinţă a climatului politic tensionat. Iar preşedintele Senatului, Renato Schifani, a spus că „Berlusconi poate guverna bine sau rău, dar nu trebuie demonizat adversarul politic“. Ceva asemănător a declarat şi preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, dar în termeni mai diplomatici: „trebuie să fim toţi îngrijoraţi – toţi italienii care cred în democraţie şi care ţin la respectarea convieţuirii paşnice“; „premierul are un mandat de cinci ani, aşa încît nu trebuie căutate «scurtături» şi nu trebuie văzute comploturi acolo unde nu există“; instituţiile „trebuie să se respecte reciproc, să-şi măsoare cuvintele oriunde s-ar vorbi – la congrese, în pieţe sau la televizor“.

Chiar dacă, pînă la urmă, gestul lui Massimo Tartaglia va fi pus pe seama labilităţii sale psihice, dezbaterea nu e lipsită de sens şi de conţinut. Berlusconi şi coaliţia sa de centru-dreapta au cîştigat alegerile – în faţa unei stîngi divizate şi slabe – şi, în ultima vreme, a creat diverse scandaluri (divorţul, presupuse relaţii cu june aspirante la statutul de vedete etc.). Mulţi italieni sînt fascinaţi de talentul lui de grande communicatore, mulţi sînt de-a dreptul enervaţi. Are probleme cu justiţia de multă vreme, dar a scăpat cu faţa curată din numeroasele procese în care era acuzat de acte de corupţie, evaziune fiscală, spălare de bani şi altele. Preşedintele Italiei – ales de Parlament şi care, conform Constituţiei, nu are puteri efective, e mai degrabă un factor de echilibru, un arbitru al jocului politic – face aluzie, în declaraţia sa „diplomatică“, la tonurile violente practicate în disputele politice. Berlusconi, ce-i drept, este un „premier-jucător“, „are dinţi“, muşcă: vorbeşte adesea „pe şleau“, acuză partidele de stînga ca fiind „criptocomuniste“, îi acuză pe procurori că ar fi manipulaţi de opozanţii şi de duşmanii săi, vorbeşte în termeni duri despre jurnaliştii care îl critică. La rîndul ei, opoziţia l-a acuzat adesea pe Berlusconi că e „autoritar“, că vrea să instituie un regim asemenea celui al lui Mussolini ori că vrea să creeze un stat poliţienesc. Faptul că e proprietarul unui mare trust mediatic (ceea ce a dus Italia, în clasamentele internaţionale, din categoria ţărilor cu presă liberă în aceea a ţărilor cu presă „parţial liberă“) i-a adus acuze de manipulare şi de „dictatură prin TV“. Iar incidentul din Piaţa Domului i-a făcut pe jurnalişti să investigheze blogurile şi reţelele sociale pro- şi anti-Berlusconi. La Stampa descoperă, astfel, că pe Facebook, Youtube şi alte asemenea site-uri se poartă „un război al tuturor împotriva tuturor“ (http://www.lastampa.it/ redazione/cmsSezioni/politica/200912articoli/50381girata.asp). După atacul din Piaţa Domului, au apărut mii de mesaje care exprimau admiraţia pentru „forţa şi curajul“ lui Massimo Tartaglia, dar şi altele care acuzau, în termeni violenţi, opoziţia şi justiţia care „îi fac probleme“ lui Silvio Berlusconi. Dar mesaje care îndemnau la violenţă împotriva lui Berlusconi (pentru „a scăpa ţara de el“) existau şi înainte. Ca urmare, Guvernul va propune un decret care să permită blocarea site-urilor care „instigă la violenţă“ (de fapt, va relua o propunere mai veche, la care renunţase). Evident, opoziţia respinge o asemenea măsură. Preşedintele Italiei încearcă din nou să calmeze lucrurile, spunînd că în societatea italiană există o coeziune mai mare decît în politică. Deocamdată însă, spiritele sînt (şi mai) încinse, iar comportamentul tinde să devină schizoid: toată lumea politică invită la „tonuri mai calme“, dar nimeni nu vrea să facă primul pas.

Orice asemănare cu alţi „jucători“ politici, cu alţi „criptocomunişti“ sau alte „tonuri“ violente e pur întîmplătoare...

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.