Din vremea raportului de ţară

În România raportului de ţară, sîntem foarte-foarte atenţi la hernia preşedintelui: nu atît din punct de vedere uman - aşa cum e normal cînd se îmbolnăveşte un om - cît din punct de vedere democratic, ca "şi" societate civilă şi (mai ales) ca români demni şi patrioţi. Aşa încît operaţia preşedintelui a declanşat ample dezbateri despre starea sistemului de sănătate şi despre datoria (?) sa de preşedinte al tuturor românilor de a se opera patriotic şi naţional, în ţărişoara noastră, nu "la ei". Mai ales - au zis editorialiştii - că omul simplu, dacă e lovit de hernie, nu are posibilitatea de a merge la Viena şi intră, bietul de el, pe mîna medicilor români şi a spitalelor noastre, aşa cum sînt ele: ia să facă bine preşedintele şi să trăiască şi el ca omul simplu! Aceasta a fost, zile la rînd, ocupaţiunea principală a opinioniştilor şi forumiştilor români. Ceea ce mi-a amintit brusc de epoca în care salamul cu soia era un criteriu identitar suprem, pornind de la care puteam şti cu claritate cine sînt "noi şi-ai noştri": ai mîncat salam cu soia - eşti om de bine şi bun român; n-ai mîncat - eşti vîndut străinătăţii. Cam aşa şi cu preşedintele: sîntem dispuşi să acceptăm (făcînd cu ochiul şi ţinînd degetele încrucişate la spate) că, în numele sfintelor libertăţi, are dreptul, ca orice individ, să-şi trateze bolile oriunde, dar ca preşedinte ne-a dezamăgit un pic că s-a dus în neagra şi perfect dotata tehnologic străinătate, văduvindu-ne de-un moment de mîndrie patriotică la ideea că "dom'le, avem doctori buni, ce să mai vorbim, operează pînă şi-o hernie de preşedinte"... Dar sîntem dispuşi să trecem peste asta: directorul sanatoriului din Techirghiol a declarat într-un ziar că preşedintele poate beneficia, dacă doreşte, de tratament postoperatoriu "la standardele cele mai înalte", împachetări cu nămol sapropelic "direct de la sursă" şi aparatură de ultimă generaţie, "britanico-canadiană-cehă"; iar dacă va hotărî să se refacă la vila de protocol din Neptun, nu-i o problemă, i se poate duce nămolul necesar cu camionul... În România raportului de ţară, precipitaţiile abundente din ultima vreme au produs nu doar inundaţii, dar şi dileme printre oamenii din taberele de refugiaţi, cărora li s-au adus duşuri: să ne spălăm cu riscul de a răci sau să nu ne spălăm cu riscul de a convieţui cu păduchii? În multe cazuri, a învins teama de răceală. Ştie el poporul ce ştie. Cu totul altceva este gripa aviară (boală modernă, "de import", de care nu te poţi apăra doar nefăcînd duş), care a pornit la plimbare cu camionul prin vreo jumătate de ţară: un patron s-a făcut că plouă, un medic veterinar a închis un ochi, nişte "martori" au văzut venind camioane şi descărcînd "cadavre" de păsări, dar n-au zis nimic (sau au zis, dar degeaba) ş.a.m.d. O reţea de complicităţi, pasivităţi şi inconştienţe: "tipic românesc", au zis unii comentatori; "total antieuropean", au zis alţii; "tocmai acum, cînd aşteptăm raportul de ţară...", au mai zis cu toţii. Şi, în timp ce comentatorii comentau, autorităţile sanitare s-au apucat de controale "la nivel naţional", dînd amenzi şi confiscînd carnea de pasăre: "din 5.322 de agenţi economici controlaţi, la 3.758 au fost constatate deficienţe", glăsuieşte o ştire. Nu deficienţe "aviare", ci deficienţe "de rutină": carnea de pasăre nu era etichetată conform legii. Sau, după vorba devenită refren, nu era etichetată "cum ne cere Europa". Pe care, altminteri, am luat-o peste picior că ne cere "cipuri la vaci şi anestezie la porci". Aşa cum glumeţi d'ai noştri, din popor, i-au luat peste picior pe concetăţenii lor străini: "Patronii străini din Buzău s-au strîns sîmbătă, şi-au suflecat mînecile şi au adunat peturile de pe marginea drumului. Oamenii nu mai suportau peisajul pîngărit de mizerii şi le era ruşine cînd primeau vizita vreunui partener de afaceri, printre munţi de resturi menajere. Dacă sîntem amabili, poate îi lăsăm să ne bată covoarele, au glumit miştocarii. Nu fiţi fraieri, ăştia au un plan, au sărit patrioţii locali. Ca mîine o să ne ia pe nimic terenurile, o să le cureţe şi o să le revîndă, scoţînd profit". (Val Vâlcu, "UE la pet", Adevărul, 16 mai). Ceea ce mi-a amintit de epoca lui "nu ne vindem ţara": nu mai scandăm în pieţe ca atunci, dar un patron de fermă avicolă lăsa să se înţeleagă că aviara "noastră" le aduce beneficii "lor", căci trebuie să importăm pui de la ei... Dar, în România raportului de ţară, nici inundaţiile, nici hernia preşedintelui, nici aviara interjudeţeană nu "ţin afişul" mai bine decît conflictul dintre preşedinte şi premier - sau, de cînd preşedintele e la Viena, dintre premier şi Emil Boc. În România raportului de ţară, se vorbeşte nonstop despre anticipate, despre alianţe, mezalianţe, răfuieli în coaliţie etc. Pe scurt, despre căderea Guvernului. Asta în timp ce oficialii europeni declară, pe rînd, că România a făcut progrese şi Guvernul, una peste alta, şi-a făcut treaba în materie de integrare. Dar nu mai contează "ce spune Europa": toată lumea e enervată pe toată lumea şi toţi sîntem nemulţumiţi unii de alţii - preşedintele de premier, premierul de preşedinte, poporul de Guvern, Guvernul de popor, societatea civilă de serviciile secrete, serviciile secrete de CNSAS ş.a.m.d. Să ne mai slăbească Europa: să ne spună doar data cînd ne primeşte. În România raportului de ţară, scriu acest articol exact în momentul cînd la Strasbourg este prezentat raportul de ţară. Se pare că nu va preciza data aderării. Şi mă gîndesc neliniştit la tot ce va urma şi la toate cîte se vor mai spune, la cîte "dezbateri" şi "opinii" va naşte acest detaliu tehnic: data, de ce nu ni s-a spus data?...