Democraţiile nemulţumite

Jorge G. CASTAÑEDA
Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Democraţiile nemulţumite jpeg

În 2011 şi 2012, zeci de mii de studenţi au demonstrat la Santiago de Chile, cerînd acces la o mai bună educaţie. Mai devreme anul acesta, sute de mii de brazilieni au mărşăluit la Sa˜o Paulo, Rio de Janeiro şi Belo Horizonte, făcînd apel la îmbunătăţirea serviciilor publice de sănătate, a şcolilor şi a serviciilor de transport public. Şi columbieni, şi peruani din multe categorii (în special ţăranii, proprietarii de terenuri şi minerii), şi profesorii din Mexic ocupă acum centrele oraşelor Bogotá, Lima şi Mexico City, perturbînd viaţa de zi cu zi a locuitorilor şi creînd serioase probleme autorităţilor.

Ţările amintite – cîndva modele de speranţă economică şi promisiuni democratice ale Americii Latine – au devenit exemple de democraţii fără legitimitate şi credibilitate. Deşi au făcut serioase progrese sociale în anii recenţi, ele au devenit centre ale tulburărilor populare. Iar preşedinţii lor, în ciuda competenţei lor indiscutabile, privesc cum popularitatea lor scade vertiginos. 

Aceste paradoxuri sînt deopotrivă stupefiante şi revelatoare. La început, ele reflectau o problemă de creştere economică. Economia din Chile a avut performanţe bune în ultimii doi ani, în ciuda preţului scăzut al cuprului de pe piaţa mondială; dar rata de creştere este departe de cea înregistrată în ultimii 25 de ani. Balsamul economic aplicat vechilor probleme sociale şi culturale îşi pierde eficienţa.

În mod similar, în vreme ce economia Braziliei s-a refăcut relativ uşor după recesiunea din 2009, creşterea ei a încetinit pînă aproape de zero, anul trecut. Ratele de creştere economică ale anului trecut în Columbia şi chiar în Peru, care, începînd din 2000, fuseseră mai bune decît oricare altele din America Latină, au scăzut de asemenea în mod semnificativ. Iar Mexicul, care oricum a avut cea mai proastă performanţă economică din cele cinci ţări în discuţie, pe parcursul ultimilor 15 ani, s-a întrecut pe sine; adică anul acesta se aşteaptă să atingă cu greu (dacă va atinge) o creştere de un procent.  

Totodată, în vreme ce toate aceste ţări construiesc instituţii politice şi juridice necesare consolidării tranziţiei lor către democraţie – de la Brazilia din mijlocul anilor ’80, pînă la Mexicul din 2000 –, instituţiile în cauză au devenit (în unele cazuri au fost dintotdeauna) extrem de izolate faţă de cererile populare. Drept rezultat, protestele i-au luat prin surprindere pe preşedinţii aparent receptivi.  

Într-adevăr, Juan Manuel Santos Calderón din Columbia şi Dilma Rousseff din Brazilia – ambii politicieni abili şi experimentaţi – au fost complet nepregătiţi pentru protestele din ţările lor. La fel ca ei, Enrique Pen˜a Nieto din Mexic şi Ollanta Humala din Peru, care de asemenea păreau nişte lideri receptivi, n-au simţit dezlănţuirea furtunii.

Cum a spus economistul şi politicianul chilian Carlos Ominami: „Copiii democraţiei au devenit primii actori ai schimbării; mişcarea socială pe care o reprezintă nu are lideri politici, iar principalele forţe politice existente au rupt practic toate legăturile cu lumea socială.“  

Anul acesta, Chile va avea un al şaselea rînd consecutiv de alegeri democratice, cu două femei – fostul ministru al Muncii Evelyn Matthei şi fosta preşedintă de centru dreapta Michelle Bachelet (ambele fiice ale unor militari de rang mare) – conducînd în sondaje. Indiferent care va învinge, va avea de ales între o transformare profundă a instituţiilor din Chile şi a permite tulburărilor sociale să scape de sub control.

Brazilia se confruntă cu un proces similar, în condiţiile în care Cupa Mondială de anul viitor şi Jocurile Olimpice din 2016 vor testa rezistenţa şi adaptabilitatea cadrelor macroeconomice şi sociale care au modelat dezvoltarea ţării timp de aproape două decenii. Cu siguranţă, măsurile proactive contra sărăciei, creditele pentru toată lumea, boom-ul de mărfuri de export şi cheltuielile guvernamentale masive (finanţate printr-o împovărare fiscală la fel de masivă) au ridicat din sărăcie milioane de oameni. Dar aşteptările proaspăt apărutei clase mijlocii – incluzînd infrastructuri eficiente, educaţie şi servicii de sănătate de bună calitate şi slujbe bine plătite – n-au fost întrunite. Dacă nici nu vor putea intra pe luxoasele noi stadioane pentru a-şi vedea echipa naţională cum joacă, nu vor fi fericiţi.

Tot aşa, deşi Mexicul a trecut prin experienţa creşterii rapide a populaţiei şi semnificativa îmbunătăţire a standardelor de viaţă în ultimii 15 ani, mulţi cred că nu au primit ceea ce meritau sau ceea ce li s-a promis. Profesorii sînt furioşi de acuzaţia că ar fi de vină pentru starea mizerabilă a sistemului de educaţie din ţara lor şi consideră legea de reformă a lui Pen˜a Nieto drept un simplu pretext pentru limitarea puterii sindicatelor lor şi un mod de a evita o autentică reformă instituţională.

Membrii clasei mijlocii din Mexico City – care exercită o influenţă disproporţionată la nivel naţional – sînt de asemenea supăraţi, atît pe profesorii care le dau peste cap viaţa cu manifestaţiile lor, cît şi pe autorităţile locale şi federale pentru că nu reuşesc să restabilească ordinea. În aceste condiţii, credibilitatea instituţiilor politice din Mexic se erodează rapid.

Dar există o problemă fundamentală care provine din imperfecţiunile acumulate ale democraţiei reprezentative în ţări în care condiţiile sociale şi economice nu sînt chiar ideale. Cînd entuziasmul de după căderea regimurilor autoritare era mare şi creşterea economică prevalentă, aceste imperfecţiuni erau gestionabile; acum, cînd entuziasmul a scăzut şi creşterea economică a rămas doar în memorie, imperfecţiunile acestea au devenit o imensă provocare.

Chestiunea trece dincolo de graniţele Americii Latine. Aşa cum au remarcat observatori ca Joshua Kurlantzick, e în plină desfăşurare o schimbare globală de depărtare faţă de guvernarea reprezentativă, determinată de deziluzia crescîndă a clasei mijlocii. Pentru liderii aleşi, dilema e că nu există soluţii simple, iar publicul nu are răbdare să aştepte unele mai complicate. 

Jorge G. CASTAÑEDA este profesor de politică şi de studii latino-americane şi caraibe la Universitatea New York. Între 2000-2003 a fost ministru de Externe al Mexicului.

Copyright: Project Syndicate, 2013, foto Wikipedia

www.project-syndicate.org  

traducere de Andrei MANOLESCU   

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

familie casa fisurata png
O alunecare de teren a rupt casa în două, cu locatarii ei înăuntru. S-a întâmplat într-o comună din Buzău
O familie din comuna buzoiană Pârscov a rămas sub cerul liber când casa în care locuia a fost ruptă în două de o alunecare de teren. În ultimul an, pământul a luat-o încetul cu încetul la vale.
cuc wikipedia jpg
Cucul, în cultura poporului român. O mulțime de credințe populare sunt legate de pasărea sacralizată
Vechile credințe românești fac din cuc o pasăre sacră, care poate prevesti momente în viața celui care-l aude cântând. Legendele vorbesc despre doi frați, dintre care unul s-a transformat în pasăre.
Forbes FOTO Shutterstock
Schimbări în topul 400 Forbes. Mark Zuckerberg nu se mai află printre primii 10 miliardari americani
Averea celor mai bogați 400 de americani s-a diminuat în 2022 pe fondul creșterii inflației și al scăderii piețelor, relatează Forbes.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.