Democraţie şi aritmetică

- căldură mare şi realitate puţină -

Cele 40 de grade de afară sînt un moft față de fierbințeala care a cuprins politica și administrația publică românească după ce Curtea Constituțională a solicitat listele electorale permanente. Mă rog, n-a fost clar de la început ce a solicitat de fapt Curtea Constituțională: o renumărare sau o simplă prezentare a listelor pe baza cărora s-a votat la referendum. Dar nu putem pentru ca să ne încurcăm în asemenea fleacuri, iar dacă fiecare a înțeles ce i-a picat mai bine nu e nici o surpriză în lumea românească.

Eterna și fascinanta democrație originală s-a apucat, așadar, serios de aritmetică. Dar nu aceea care se învață în școală, ci una alcătuită după chipul, asemănarea și culoarea politică a preopinentului. Tema pentru acasă dată de Curtea Constituțională a fost luată în serios și tradusă de fiecare pre limba și înțelegerea sa. Brusc, politicienii români au devenit specialiști în demografie și au desfăcut băierile unei creativități de care nu-i puteam bănui pînă mai ieri. Ion Iliescu – serios și cumpătat cum îl știm dintotdeauna – a socotit că avem pierderi naturale de o sută-două de mii de oameni pe an, bașca milioanele de inși plecați în străinătate. Așa că „să se dea o lege“, propune fostul președinte: cine stă mai mult de șase luni în străinătate să nu mai figureze pe listele electorale permanente. De parcă în zilele noastre cu liberă circulație la nivel european ai putea să-i găbești așa ușor pe cei care stau în străinătate... În niște stenograme de la ședința conducerii PNL publicate de Dan Tăpălagă, Varujan Vosganian are două propuneri „modeste“: să fie scoși de pe listele electorale cei cu sindrom Down și bolnavii de Alzheimer, căci ei oricum nu au capacitatea să... Noul ministru al Administrației, Radu Stroe, după ce face o glumiță despre sectoriștii de odinioară, care știau „orice om care apărea în plus“, propune serios ca președinții de bloc să fie implicați în numărătoarea cetățenilor, pentru că „au atribuții precise“. Și, tot în stenogramele de la ședința PNL, la un moment dat cineva atrage atenția că morții n-au fost scoși de pe listele electorale, de 22 de ani; la care talentatul scriitor Varujan Vosganian emite următorul aforism: „Cu morții n-o rezolvi. Numai cu morții n-o rezolvi“. (Dan Tăpălagă spune că, jurnalistic vorbind, a verificat stenogramele și sînt reale; dar stilistic vorbind, ele nu mai au nevoie de nici o probă de veridicitate, pentru că se potrivesc perfect pe colțurile minților și rumegușul limbajului de politician român curent). Ș.a.m.d.

Toată vînturarea de opinii (și să nu le uităm pe ale editorialiștilor neamului, moderatorilor TV și forumiștilor!) în legătură cu numărul cetățenilor cu drept de vot arată că, după ce a dat iama cu Ordonanțe de Urgență prin instituțiile statului, punînd sub semnul întrebării democrația, USL se ia de piept cu aritmetica. Și vrea s-o învingă. Ceea ce – dincolo de orice luptă pentru putere – arată că a pierdut total contactul cu realitatea. Zi de zi, știrile – fie ele breaking sau nu – sînt făcute din declarații ale lui cutare și cutare, urmate de replici la respectivele declarații. Iar declarațiile arată, de cele mai multe ori, că oamenii noștri politici nu urmăresc, de fapt, o agendă publică și nici nu se adresează, de cele mai multe ori, cetățenilor, ci își dau replici unii altora, la intervale de maximum o oră, cît să „prindă“ următorul grupaj de știri de la televiziuni. De cîteva luni, această „tehnică“ de ducere cu vorba a ajuns la intensități nebănuite: se vorbește despre nimic, iar telespectatorii urmăresc cu sufletul la gură desfășurarea nimicului. Realitatea e în altă parte, iar adevăratele probleme ale României vor ajunge, fără intermedierea televiziunilor, în viața cetățenilor, cît de curînd, sub formă de prețuri mai mari, credite mai scumpe, lipsă de perspectivă pentru tineri, funcționare proastă a administrației și altele. Dar cetățenii nu mai există, în discursul nostru public, cu viețile lor reale, de oameni în carne și oase, cu suflet și emoții, cu mame și tați și copii, cu bucurii și tristeți; nu mai sînt oameni, sînt „populație“, nu mai au biografii reale, au doar un CNP pe liste. Și, la o adică, dacă o cer interesele partidului, pot fi scoși oricînd de pe liste – pentru că au Alzheimer, pentru că au plecat în străinătate ori pentru că nu sînt acasă cînd a venit primarul să-i numere.

Toată această luptă la baionetă cu aritmetica nu e decît efectul ultim al irealității în care se mișcă politicienii români. (Și nu numai ei: și o bună parte din cetățeni.) „Realitatea“ este, pentru cei mai mulți dintre oamenii politici, aceea a talk-show-urilor și a declarațiilor televizate. E făcută din tonele de opinii exprimate brambura la TV, pe bloguri și pe unde se nimerește, dar neglijează total faptele. Dacă pînă și numărul cetățenilor cu drept de vot se „determină“ prin opinii exprimate la TV, se cheamă că politica românească a luat-o complet pe ogor. Iar soluția la așa ceva ar fi politicieni noi, cu un comportament bazat pe realitate. Ceea ce, desigur, va veni cu timpul. Deocamdată, acest război inutil ar putea produce „victime colaterale“ neașteptate și masive: la toamnă, cînd vor crește prețurile și condițiile economice se vor înăspri, milioanele de cetățeni cărora acum USL le ridică ode că au vrut să „scape țara de dictator“ vor descoperi brusc că guvernul s-a folosit de ei în lupta politică, dar nu e în stare să le rezolve problemele. Și își vor da seama că democrația și statul de drept le dă voie să protesteze. Cei care sînt acum pe cai mari și visează la glorioasele lor biografii politice s-ar putea să rămînă doar niște accidente ale tranziției.