De la principii la realitate

Publicat în Dilema Veche nr. 389 din 28 iulie - 3 august 2011
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Spania a hotărît recent să facă un pas înapoi în privinţa accesului românilor pe piaţa muncii: nu va mai fi liber; va fi nevoie de permis de muncă şi de alte formalităţi birocratice. Explicaţia e la îndemînă: criză, şomaj mare în Spania, deci necesitatea de a limita posibilitatea „altora“ de a lua locurile de muncă, şi aşa puţine, ale cetăţenilor spanioli.

Ani la rînd, milionul de români din Spania a reprezentat un „caz de succes“. Ai noştri îşi găseau de lucru şi cîştigau mai bine, patronii spanioli angajau mînă de lucru bună şi ieftină. N-au fost – cu mici excepţii – nici măcar tulburări sociale, precum în Italia: presa şi politicienii nu prea au avut ocazia să se ocupe de „problema românilor din Spania“ sau a „romilor români din Spania“. În anii aceia, economia spaniolă mergea bine: îmi amintesc ce tristeţe a copleşit presa italiană acum cîtva timp, cînd în statistici s-a constatat că, la anumiţi indicatori economici, Spania depăşise Italia. Acum e criză. În numele crizei şi din lipsă de imaginaţie, se aplică (aşa se întîmplă peste tot) soluţia la îndemînă: un pas înapoi. A crescut şomajul, deci limităm accesul la piaţa muncii. E adevărat, dintre românii aflaţi deja în Spania, mulţi sînt în şomaj, deci n-ar avea sens să mai fie primiţi şi alţii. Dar acesta nu e decît un „argument“ de suprafaţă. Economic, probabil că nu va ajuta Spania prea mult: amărîtele de locuri de muncă existente nu vor reduce semnificativ şomajul printre spanioli. Dar simbolic, guvernul (de centru-stînga!) speră că va mai ciupi un pic de încredere şi voturi făcîndu-se că se ocupă de bunăstarea propriului popor. Nu altfel fac alte guverne din alte ţări, care limitează accesul pe piaţa muncii pentru cetăţenii unor ţări din UE, sub presiunea unor partide populiste şi naţionaliste. De fapt, ceea ce sună prost în decizia autorităţilor din Spania este faptul că se întorc la un stadiu anterior.

Numai că migraţia masivă a românilor în Spania are o semnificaţie mai importantă, dincolo de aspectele economice şi de miliardele de euro trimise acasă. Dacă simplificăm puţin perspectiva şi privim faptele în sine, constatăm că, prin aşezarea unui milion de români în Spania (şi altul în Italia), este prima dată cînd funcţionează la nivel de masă unul dintre principiile Uniunii Europene, care spune că orice cetăţean are dreptul să muncească, să se angajeze, să se stabilească oriunde pe teritoriul UE. O cantitate mare de oameni a luat în serios libera circulaţie a persoanelor şi s-a dus să-şi caute de lucru în altă ţară a Uniunii. Dacă „a luat în serios“ pare neadecvat, putem spune că „a profitat“ sau „a beneficiat“ – chestie de interpretare. Dar faptul rămîne. Şi mă refer, desigur, la cei care lucrează acolo cu forme legale. E pentru prima dată cînd un principiu formulat atît de sofisticat în documentele comunitare este „tradus“ pe înţelesul lor de înşişi cetăţenii europeni: avem voie, ca urmare a integrării, să lucrăm în altă ţară? Atunci, s-o facem. Nu mai e vorba de o mînă de pensionari britanici care se retrag în satele însorite din sudul Spaniei şi Portugaliei, nici de cîteva vedete care îşi cumpără casă în Toscana sau pe Valea Loarei pentru că e la modă, nici de manageri de bănci ori multinaţionale pe care slujba îi poartă de colo-colo, oriunde firma-mamă îşi mai deschide sucursale. Nu. E vorba despre un fenomen de masă. Or, ditamai principiul înscris în toate tratatele şi documentele comunitare a fost gîndit pentru toţi cetăţenii UE. Şi (desigur, din cauza sărăciei, a tranziţiei etc. – dar nu asta contează acum), imediat ce au dobîndit statutul de cetăţeni europeni, cîteva milioane de români s-au hotărît să-şi schimbe viaţa cu ajutorul acestui principiu. Ceea ce a creat unele erori de limbaj: multă lume i-a numit pe românii din Spania şi Italia „imigranţi“, deşi termenul nu se aplică cetăţenilor europeni. (Nimănui nu-i trece prin cap, de pildă, să-l numească „imigrant“ pe directorul filialei din România a unei bănci austriece sau franceze, trimis din ţara-mamă să lucreze o vreme aici – şi care eventual rămîne de tot aici, sînt destule cazuri.) Această inadecvare de limbaj arată că lumea nu era pregătită pentru această nouă realitate care a decurs din principiul liberei circulaţii a persoanelor: bine-bine, o fi scriind în documentele europene, dar chiar aşa repede?

Acum, Spania a decis să revină la stadiul anterior. Nu e singura. Franţa expulzează imigranţi, Danemarca reintroduce controlul la frontiere şi, în general, peisajul european e tot mai trist. Summit-urile europene sînt tot mai mult nişte ciondăneli între şefi de state care vor să-şi protejeze cît mai mult „interesele naţionale“ şi se gîndesc mai mult la alegerile din ţara lor decît la frumoasele principii din Tratate. Simon Jenkins, editorialist la The Guardian, observă că neîncrederea în proiectul european a devenit majoritară: „Cel mai recent Eurobarometru al opiniei publice arată că numărul persoanelor care nu au încredere în proiectul european îl depăşeşte pentru prima dată pe cel al celor care au încredere, în special în Marea Britanie, Germania şi Franţa. Sondajele de opinie arată că din ce în ce mai puţine ţări consideră apartenenţa la UE un lucru bun, opoziţia faţă de UE crescînd pe măsură ce înaintăm spre nordul Europei. Există riscul ca atitudinile eurosceptice să apară de-a lungul graniţelor istorice“. Dacă nu cumva au reapărut deja, dar încă sînt ambalate într-un soi de ipocrizie de către nişte lideri europeni mediocri care, dacă tot au moştenit de la predecesorii lor ideea de Europă Unită, profită de ea atîta timp cît încă nu au curajul s-o abandoneze cu totul. Deocamdată, o lasă baltă pe bucăţi: în chestiuni punctuale, dau vina pe cine sau ce se nimereşte în cale – de la „castravetele spaniol“ la „lenea grecească“ şi de la „romii din România“ la „încăpăţînarea germană“... 

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.