De la "necomunist" la "manelizat"

Publicat în Dilema Veche nr. 315 din 25 februarie - 3 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cu vrăjitoarele la poartă şi cu acelaşi Ion Iliescu pe post de brand, congresul PSD s-a concentrat exclusiv asupra oamenilor: singura „dilemă“ a fost cine va fi noul preşedinte al partidului. Nu programul, nu ideile, nu soluţiile pentru a repune social-democraţia românească pe şine, ci omul. A cîştigat Victor Ponta, care părea iniţial un outsider, „înghesuit“ între anunţatele candidaturi ale greilor Năstase şi Mitrea. În orice caz, nu i se dădea prea mare atenţie. (Singurul care a făcut-o a fost Cristian Ghinea, încă din 3 februarie, cînd Ponta nu îşi anunţase candidatura: http://www. romanialibera.ro/opinii-comentarii/a176428-atentie-la-victor-ponta.html). Abia după ce a cîştigat, lumea şi-a adus aminte că publicase un manifest, „România corectă“, care suna a intenţie de reformă în partid.

Victor Ponta însă preferă termenul de „modernizare“ şi se raportează la partidele de centru-stînga din Europa. Au făcut-o şi alţii înaintea lui: încă din anii ’90 s-a vorbit despre „o social-democraţie modernă, europeană“, în replică la acuzele de neocomunism aduse lui Ion Iliescu şi partidului său. (Iar în Internaţionala Socialistă a intrat PD-ul, actualmente popular...; dar asta e altă poveste.) Pe vremea aceea, stînga europeană îşi revenea după şocul provocat de căderea comunismului în Est şi dezbătea – cel mai adesea interesant – „calea de urmat“. Congresele partidelor de stînga erau, atunci, pasionante tocmai prin dezbaterile ideologice. Tony Blair propusese „a treia cale“, Bill Clinton era la putere în SUA, aşa încît stînga din Franţa şi Italia (ţări care au avut timp de decenii partide comuniste şi socialiste puternice) discuta posibilitatea adoptării modelului anglo-american. Partidul Socialist Francez încerca să se reformeze după „era François Mitterrand“, iar în Italia se încerca o coagulare a stîngii moderate după spargerea în bucăţi a fostului Partid Comunist (care, în anii săi de glorie, ajungea pînă la 30% din voturi!). Walter Veltroni, de pildă, făcea figură de „clintonian“ în rîndurile stîngii italiene, iar Massimo D’Alema făcea vizite în City-ul londonez şi la bursa din New York, ceea ce era de-a dreptul scandalos pentru colegii săi obişnuiţi, timp de decenii, să defileze cu secera şi ciocanul. Ziarele şi revistele erau pline de opinii şi polemici între intelectualii de stînga şi cei de dreapta sau – şi mai interesant – între stîngiştii moderaţi şi cei radicali. Frumoase vremuri!...

Între timp însă am impresia că lucrurile s-au schimbat „şi la ei“. În Franţa, ultimul congres al socialiştilor a fost penibil, cu certuri – mă scuzaţi! – muiereşti, şi a adus-o la conducerea unui partid care l-a dat Franţei pe François Mitterrand (un mare om de stat, totuşi...) pe Martine Aubry, o primăriţă harnică, dar modestă în gîndire şi lipsită total de viziune. (Ceea ce ar trebui să ne facă mai înţelegători faţă de „modelul Boc“, chit că e „de dreapta“...) În Italia, stînga a ajuns pentru prima dată la putere după decenii, dar diversele aripi şi aripioare ideologice provenite din Partidul Comunist au eşuat în lupte de orgolii între lideri; o vreme s-a crezut că se poate face ceva reciclîndu-l pe Romano Prodi (fost apropiat al democraţiei-creştine), dar prestaţia sa ca premier a fost lamentabilă. Pînă şi moderatul şi seriosul Partid Social-Democrat german a dat un cancelar mediocru (Gerhard Schroeder), care a sfîrşit în ghearele capitalismului sălbatic rus, ca angajat al Gazprom. Cît despre laburiştii britanici, după un Tony Blair dinamic şi vizionar n-au găsit alt lider decît pe contabilul Gordon Brown, aşa că se pregătesc să piardă alegerile viitoare în faţa conservatorilor (care par să-şi fi regăsit busola). Am impresia că, pe plan european, stînga „nu mai e ce-a fost“: lupta de idei s-a transformat în lupta „de la om la om“, în care contează cine e lider, cine al cui om este şi cam atît. Să fie de vină „sfîrşitul ideologiilor“ despre care vorbesc unii politologi? Să fie de vină tentaţia populismului electoral transversal, care transformă lupta politică într-o meschină dispută între promisiuni? Să fie de vină simpla „criză de cadre“? Vom vedea.

Cert este că, la noi, stînga a ratat vremea dezbaterilor de idei. Strîns unit în jurul lui Ion Iliescu, partidul n-a putut să furnizeze, pe cînd Tony Blair propunea „a treia cale“, un discurs mai puţin stîngist şi mai modern decît al liderului său. Cel care la un moment dat părea capabil să o facă, Adrian Năstase, a făcut privatizări şi a condus partidul cu mînă forte. Mircea Geoană a încercat să mimeze discursuri de tip „occidental“, făcînd pe luptătorul neînfricat cu dreapta capitalistă, dar a eşuat în flăcări violete (tocmai el, care nu uita să-şi încheie nici un discurs fără social-democrata formulă „aşa să ne ajute Dumnezeu!“). Victor Ponta ar trebui, acum, să modernizeze partidul şi să-l facă european. Nu mai porneşte însă de la un partid „neocomunist“, cum i se spunea în anii ’90, ci de la unul „manelizat“, cum a spus chiar Ion Iliescu. Dacă e adevărat că, în raport cu Occidentul, noi „ardem etapele“, le-am ars-o şi pe asta!

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

Conferinta de presa  Lucian Bode Alexandru Rafila Palatul Victoria 25 februerie 2022 FOTO  Inquam Photos / George Calin
Domnule ministru Bode, dacă nu aveţi nimic de ascuns de ce nu vă publicaţi teza de doctorat pe site-ul ministerului Educaţiei?
Tremurând de furie, domnul ministru Bode ne-a explicat aseară că teza sa de doctorat este publică. Tot aseară, Emilia Şercan ne-a explicat că nu prea este publică, nu poate fi confruntată cu alte surse pentru a se vedea dacă este plagiată sau nu.
50 de arestări la Moscova în urma unui protest al opoziţiei ruse
Represiunea din Rusia lui Putin va fi monitorizată în premieră de un raportor special ONU
Consiliul Drepturilor Omului (CDO) din cadrul ONU a înfiinţat vineri un post de raportor special pentru monitorizarea reprimării opoziţiei din Rusia.
Criza de cipuri FOTO Shutterstock
Un bărbat care ar fi vândut Rusiei cipuri ce pot folosite în industria armelor, arestat în Olanda
Procurorii olandezi din domeniul criminalității financiare au anunțat vineri că au arestat un bărbat în vârstă de 55 de ani, care este suspectat că ar fi vândut Rusiei cipuri care ar putea fi folosite pentru arme.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.