De la

Publicat în Dilema Veche nr. 248 din 18 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Devastarea cimitirului evreiesc din Bucureşti (cu zeci de monumente funerare distruse definitiv şi două sute puse la pămînt) a fost la început, pentru mass-media, un fapt divers, bun de plasat între accidentele de maşină şi copacii căzuţi din cauza furtunii. Ar fi rămas definitiv aşa, dacă nu ar fi reacţionat cîţiva comentatori şi editorialişti români şi dacă nu ar fi existat ecouri internaţionale. Autorităţile au reacţionat greoi şi bîlbîit. Purtătorul de cuvînt al Poliţiei Capitalei a spus, iniţial, că după primele cercetări nu există elemente care să indice un act de antisemitism. Ulterior, a spus că nu poate oferi detalii, întrucît ancheta e în curs de desfăşurare. Cum de a ştiut că nu e antisemitism înainte să fi găsit vreun vinovat? Şi de ce mai întîi a prezentat un fel de concluzie ("nu e antisemitism"), iar apoi nu a mai putut spune nimic, deşi ancheta înaintase? E un "mister" demn de metodele miliţiei de pe vremuri, care deseori pornea ancheta cu concluzia deja trasă... La nivel mai înalt, premierul, ministrul Justiţiei şi cel de Interne au solicitat rapid o anchetă - au acţionat, aşadar, conform atribuţiilor. În afară de mesajele de compasiune şi solidaritate (pe care le scriu şi le trimit serviciile de protocol, pentru că aşa se cuvine), preşedintele n-a găsit cu cale să exprime şi altceva. Îmi amintesc că, anii trecuţi, cînd în Franţa, Italia şi Germania au avut loc incidente care erau departe de amploarea acestuia, preşedinţii celor trei ţări au apărut în public exprimînd mesaje de condamnare. Preşedintele nostru, care apare la televizor destul de des pentru a da tot felul de mesaje, n-a considerat de cuviinţă, de această dată, să se exprime în public, direct, despre devastarea cimitirului. Ceea ce, evident, nu înseamnă că ar fi antisemit (cum a fost acuzat de un jurnalist de la Haaretz pentru gafa de a fi spus că Siria se învecinează cu Palestina). De fapt, nici nu era obligatoriu ca preşedintele să se pronunţe asupra acestui caz. Dar era bine ca, de la înălţimea funcţiei sale şi cu aura de încredere de care se bucură în rîndul cetăţenilor, Traian Băsescu să fi exprimat cîteva cuvinte de condamnare a unor asemenea acte (indiferent de concluziile anchetei). Preşedintele ar trebui să fie, în astfel de ocazii, instanţa ale cărei cuvinte au greutate şi relevanţă în spaţiul public şi comunică simplu, eficient, dezaprobarea instituţiilor statului faţă de astfel de manifestări. Între timp, poliţia a găsit vinovaţii: nişte elevi de gimnaziu care voiau să facă un filmuleţ şi şi-au creat astfel "decorul". Rămîne o întrebare cum de cîţiva puştani firavi au reuşit, la repezeală, demolarea cu metodă a atîtor monumente de piatră (o echipă de lucrători zdraveni ar avea mult mai mult de furcă!) doar de dragul unei distracţii de cîteva minute. Dar, pînă la proba contrară, să acordăm încredere rezultatelor anchetei. Am putea spune, aşadar, că nu e antisemitism, e doar distracţie stupidă şi iresponsabilă: n-au fost desenate zvastici, n-au apărut inscripţii împotriva evreilor etc. Conform legii, e (doar) profanare. Şi cu asta, ştirea despre ce s-a întîmplat la cimitirul evreiesc din Şoseaua Giurgiului poate reveni la categoria "fapt divers", nu? Nu. De-abia de aici încolo ar trebui să dezbatem ce se întîmplă, de fapt, cu antisemitismul în România. Într-o presă obsedată de "imaginea ţării" şi care operează nepermis de des cu generalizări ("românii sînt aşa", "România face şi drege" etc.), s-a ajuns rapid la întrebarea: "este România antisemită?". Evident, nu, au răspuns reprezentanţii comunităţilor evreieşti. Întrebarea însă nici nu trebuia pusă. Nu există ţări antisemite sau filosemite, în întregul lor. Fenomenul antisemitismului e complicat şi îşi găseşte căi foarte perfide în a se afirma. Care sînt aceste căi, care sînt semnele profunde ale existenţei atitudinilor antisemite în România, ce forme discursive îmbracă aceste atitudini, ce mijloace educaţionale pot preveni extinderea intoleranţei (care, în unele grupuri de tineri, este în creştere - fie că e vorba de minorităţile etnice, de unele grupuri sociale sau de stiluri de viaţă neconforme "majorităţii"), cum se aplică legile în cazurile de intoleranţă, rasism, antisemitism - iată ce ar trebui discutat. Există, fără îndoială, la unii dintre concetăţenii noştri unele mentalităţi antisemite, bazate pe vechi stereotipii şi prejudecăţi. Sondajele arată că mulţi cetăţeni nu doresc să aibă drept vecini evrei, ţigani sau homosexuali. Faptul că în România a existat Holocaust încă nu este acceptat de majoritatea populaţiei. Toate acestea - şi încă altele - alcătuiesc un fundal de "convingeri" care pot crea monştri. În cele mai multe cazuri, totul începe aşa: cu o "distracţie" stupidă pe seama unor lucruri care altora, diferiţi de "noi", le sînt dragi. Atîta timp cît refuzăm să discutăm deschis despre antisemitism şi despre toate formele de intoleranţă care ne înconjoară, drumul de la "distracţie" la dramă e mai scurt decît pare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.