De ce cu buldozerul?

Publicat în Dilema Veche nr. 232 din 28 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-un ziar care nu se adresează sindicaliştilor, pensionarilor săraci ori şomerilor, ci dimpotrivă, persoanelor cu venituri peste medie, părţii celei mai dinamice şi mai deschise a societăţii, un articol despre demolarea teraselor din Herăstrău începe aşa: "Caracatiţa şi somonul afumat ar putea să nu mai aibă acelaşi gust pentru unii. Mai precis, pentru clienţii restaurantului Casa di David, local învecinat cu Lacul Herăstrău şi - mai nou - cu vreo două mormane de moloz. Aşa le-au lăsat angajaţii primăriei, reprezentanţii Ťclasei muncitoare» care au smuls săptămîna aceasta, fără pic de milă, podele lustruite de pantofi de lux". O scurtă analiză de text ne arată că, dintr-o întorsătură de frază, se creează o opoziţie între "clase sociale": pe de o parte bogăţia clienţilor, pe de altă parte sărăcia "clasei muncitoare" care a demolat terasa; pe de o parte caracatiţă, somon şi pantofi de lux, pe de alta moloz şi podele smulse "fără milă", într-o atitudine justiţiară. Fragmentul e tipic pentru felul în care a fost tratat în mass-media subiectul teraselor din Herăstrău: ca un "act de dreptate", ca un fel de triumf al legalităţii în faţa şmecherilor îmbogăţiţi. În realitate, n-a fost decît un fel de haiducie administrativă, făcută mai degrabă pentru a-i construi noului primar al Capitalei imaginea de om ferm şi hotărît în aplicarea legii. Trec repede peste faptul că situaţia a două terase dintr-un parc (fie el şi celebrul Herăstrău) nu e o decît o ştire de interes local, care nu merită atîta spaţiu la televiziunile naţionale şi atîtea articole în cotidienele centrale. Mai important mi se pare stilul acestei acţiuni prea mult mediatizate. Aşadar, faptele sînt următoarele: administraţia oraşului descoperă că proprietarii teraselor nu au actele în regulă şi decide revenirea la legalitate prin eliminarea din peisaj a "obiectelor" cu pricina, pentru a reface spaţiul verde pe acea bucăţică de parc. Se aduce argumentul că, potrivit legii, Herăstrăul e un parc istoric şi este interzisă amplasarea de construcţii pe el. Pînă aici, totul e legitim. Infernul e făcut însă, cum se ştie, din detalii. Se descoperă că patronii respectivi nu aveau contracte de cîţiva ani (iar acest lucru e folosit pentru amplificarea indignării civice: "Vai, dar cum de a fost posibil?... Bine că a venit un primar nou şi hotărît..."), că au primit mai multe somaţii etc. Desfiinţarea teraselor este, deci, cu atît mai necesară şi mai urgentă. Iarăşi legitim, veţi spune. De acord. Numai că, de aici încolo, regulile şi faptele seci se combină nefericit cu atitudinile haiduceşti şi cu jumătăţile de adevăr. Contractul e o înţelegere între părţi. Una dintre ele - reprezentată de patroni - s-a "descurcat" în toţi aceşti ani şi a păstrat terasele fără contract, iar acum e pedepsită. Cealaltă parte - reprezentată de primărie - n-a întreprins nimic în aceşti ani sau a "înghiţit" situaţia, iar acum se dă justiţiară. Patronilor li se ia tot, în uralele mulţimii însetate de dreptate, în timp ce funcţionarii de la primărie care au ars gazul în tot acest timp şi au consimţit la ilegalităţi nu păţesc nimic. Dinspre partea aceea, s-a spus că "se aşteaptă demisia" unui director. Atît?! Atît. Nu se face o anchetă internă, nu se impută nimănui sumele care ar fi trebuit să intre în conturile municipalităţii în toţi aceşti ani din chiria terenurilor pe care se aflau terasele? Bag mîna în foc că nu. Şi nu vrea nimeni să-i informeze pe cetăţeni pînă la capăt de ce responsabilii din primărie i-au lăsat pe patroni să-şi vadă de treabă fără contract? Au făcut-o pe bani sau aşa, din milostenie ori de dragul bucureştenilor care voiau să stea seara la o bere pe malul lacului? Nu vom şti, probabil, niciodată. Pentru că, în România, preocuparea pentru imagine este mai importantă decît grija pentru transparenţă. Scopul a fost atins: poporul a putut vedea la televizor o nouă pagină din lupta Statului împotriva capitaliştilor putrezi. Ideea că oamenii care fac bani trebuie, la un moment dat, pedepsiţi ("gata, le-ajunge, au strîns destul!") a apărut cu suficientă claritate. Elementul central în toată această punere în scenă este buldozerul: cu ajutorul cameramanilor TV, cetăţenii pot vedea cum tăvălugul legalităţii striveşte neregulile. Mi se pare însă că toată această desfăşurare de forţe (jandarmi, buldozer năvălind peste construcţii etc.) nu este decît o dovadă jenantă a faptului că, în România, legalitatea nu poate fi impusă civilizat, riguros, calm. Buldozerul este metafora felului nostru de a face politică: după ce dorm pe ei ani la rînd ori iau şpăgi pentru a închide ochii, administratorii şi politicienii noştri sînt loviţi brusc de sentimentul raderii din temelii a neregulilor şi nu ştiu să facă asta decît violent, cu participarea obligatorie a televiziunilor. Sentimentul nu durează mult şi revin la somnul lor cointeresat pentru alţi cîţiva ani. De acord, terasele funcţionau ilegal. Dar ilegalitatea e consecinţa faptului că acele locuri au fost atribuite de administraţie (pe veresie, pe cumetrie sau la voia întîmplării) anumitor oameni. Aceştia le-au exploatat, profitînd de "blîndeţea" sistemului. Acum, ei sînt eliminaţi din joc, dar sistemul nu dă semne că ar dori să se schimbe. Iar pentru noi, cetăţenii, rămîne o dilemă. Putem să avem, într-un parc, în mod civilizat şi legal, terase şi restaurante, eventual printr-un parteneriat public-privat, făcut cu cap şi cu bun-gust? În Herăstrău, oricum, mai sînt astfel de stabilimente. Ce se va întîmpla cu ele, dat fiind că e un "parc istoric"? Din cîte am văzut, în Villa Borghese din Roma (tot "parc istoric", şi încă cum!), pe malul lacului Léman din Geneva, pe malul Dunării în Viena etc., etc., există terase şi restaurante foarte şic. Probabil pentru că acolo politica şi administraţia se fac cu inteligenţă, nu cu buldozerul.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.