Dare de seamă de la Linz

Publicat în Dilema Veche nr. 379 din 19-25 mai 2011
Meseria de preşedinte jpeg

Ca în fiecare an, Eurozine – reţeaua revistelor culturale europene, www. eurozine.com – a organizat conferinţa care îi reuneşte pe reprezentanţii tuturor revistelor partenere. De data aceasta a avut loc la Linz, la Lentos Kunstmuseum, şi a avut ca temă „Changing Media. Media in change“. Mi-am petrecut weekendul trecut cu intelectuali şi editori de reviste culturale din toate ţările europene, în dezbateri despre libertatea de expresie, schimbările din mass- media (provocate de tehnologie sau nu), copyright, aplicaţii iPad şi iPhone pentru presa culturală şi altele.

Pentru cine nu ştie ce este Eurozine, simt nevoia unei scurte recapitulări. Eurozine e, înainte de toate, o idee simplă şi inteligentă. Totul a început cu mulţi ani în urmă prin întîlniri informale ale cîtorva editori de reviste culturale din mai multe ţări europene: schimbau opinii şi articole. Cu timpul, întîlnirile s-au instituţionalizat, Eurozine a devenit o asociaţie culturală cu sediul la Viena, iar dezvoltarea Internetului a permis găsirea instrumentului perfect pentru această idee simplă, dar frumoasă şi eficientă: o reţea de reviste care să preia şi să traducă texte unele de la celelalte, astfel încît să contribuie la construcţia unui spaţiu public european. În prezent, din reţea fac parte peste 80 de reviste. La sediul din Viena lucrează o echipă condusă de Carl Henrik Fredriksson, fost critic literar la Ord & Bild (cea mai veche şi mai prestigioasă revistă culturală din Suedia). Pe lîngă conducerea executivă, există un „Editorial Board“ (din care am plăcerea să fac parte de doi ani) care se întruneşte de patru ori pe an pentru a discuta şi stabili linia editorială, relaţiile cu revistele partenere, situaţia financiară şi orice alt subiect care priveşte bunul mers al organizaţiei. Plus un Advisory Board format din personalităţi culturale europene. Eurozine a devenit o adevărată instituţie, iar prestigiul său a crescut în timp. Site-ul www.eurozine.com este, azi, o platformă pentru publicarea în mai multe limbi a articolelor apărute în revistele membre. De cînd e membră în reţea, Dilema veche a luat, dar a şi dat: mi-a făcut plăcere cînd colegii mei de la alte reviste au avut cuvinte bune despre articolele preluate de Eurozine din revista noastră. (Şi mai urmează: în curînd vor apărea pe www.eurozine.com, în limba engleză, dezbaterile Herta Müller-Gabriel Liiceanu şi Adam Michnik – Andrei Pleşu, care au constituit substanţa unor dosare în DV).

De altfel, aceste conferinţe anuale, la care participă peste 100 de intelectuali şi editori de presă culturală, sînt o bună ocazie de a constata că, dincolo de specificităţi naţionale, ne leagă foarte multe lucruri. Sîntem mult mai „asemănători“ decît părem şi avem cam aceleaşi probleme (dar şi soluţii) de împărtăşit. Zicala „ca la noi la nimeni“, de care ne agăţăm cu atîta îndîrjire, nu face decît să ne ţină cu ochii aţintiţi asupra copacilor, în pofida pădurii în care ne-am rătăcit „pe mîna noastră“. Discutînd cu editori din alte ţări (inclusiv acelea pe care noi le numim, îndeobşte, „ţările civilizate“), am observat aceeaşi preocupare pentru diminuarea fondurilor destinate culturii şi presei culturale, aceeaşi grijă de a păstra independenţa editorială, ferind-o de intruziunile comercialului, „marketingului“, intereselor instituţionale sau de grup, ba chiar şi aceeaşi insistenţă în a dezbate îndelung subiecte care par vechi şi „rezolvate“, dar pe care dinamica mass-media de azi le aduc din nou la suprafaţă cu nuanţe suplimentare. Dincolo de asemănări, persistă însă diferenţele, iar ele provin mai degrabă din atitudine. N-am întîlnit lamentări pe tema „moare cultura“, ci încercări de a găsi soluţii inteligente de promovare a culturii într-o lume dominată, ce-i drept, de producţia de masă şi de entertainment. Noutăţile tehnologice – care în mediile culturale româneşti mai degrabă sperie, a se vedea inutila dispută pe tema „tinerii nu mai citesc pentru că stau toată ziua la computer“ – sînt privite ca nişte instrumente a căror folosire adecvată poate ajuta presa culturală să se îndrepte către un public nou, mai tînăr. O întreagă sesiune de dezbateri a fost dedicată „trecerii“ de la tipar la iPad: tonul general este unul optimist, cei mai mulţi văd în noile tehnologii o bună ocazie pentru revistele culturale de a fi mai bine difuzate, cu costuri mai mici decît în varianta tipărită.

E adevărat, pentru a le utiliza eficient e nevoie ca şi modul de a face presă culturală să se adapteze. Dar nici asta nu e o sperietoare. Knut Olav Åmås, editor la Aftenposten din Oslo (unul dintre ziarele de referinţă din lume; iar Norvegia e de mulţi ani pe locul 1 sau 2 în lume la cititul ziarelor) a spus cîteva lucruri interesante: jurnalismul tradiţional încă are influenţă prin calitatea jurnaliştilor (deci nu va fi „ucis“ de social media şi bloggeri); în Norvegia, cititorii caută „knowledge and insight“, nu senzaţionalism; totuşi, chiar şi în Scandinavia tirajele şi vînzările ediţiilor tipărite au scăzut, aşa că principala provocare a ziarelor de calitate este să atragă cititori mai tineri, dar fără să-i piardă pe cei mai în vîrstă, pentru că ei reprezintă partea pretenţioasă şi critică a ziarului. Cît despre bani, „un ziar sărac nu e un ziar bun“, aşa că veniturile sînt foarte importante: una dintre direcţiile care trebuie urmate este obţinerea de venituri din versiunea online, inclusiv – sau mai ales – prin vînzarea conţinutului de calitate (cum e cel produs de presa culturală). În sfîrşit, a mai spus Knut Olav Åmås, tehnologiile „nu se omoară una pe alta“, ci se completează – aşa ne arată istoria jurnalismului, astfel încît noile tehnologii solicită o „gîndire editorială integrată“.

Pe scurt şi în concluzie, după o vorbă a dlui Radu Cosaşu, „ca la noi e şi la ei“. Şi viţăvercea.  

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.