Cum sînt românii
Ce poate face omul, bunăoară, în lîncezeala plăcută a sărbătorilor, cînd ştirile sînt (cică) pe sponci, pentru că tevatura politică ia o binemeritată pauză? Oleacă de zapping. Ocazie cu care poate afla – nici mai mult, nici mai puţin – răspunsul la întrebări fundamentale, carele de multă vreme chinuie minţile intelectualilor şi ale simplilor cetăţeni: Cine, ce şi cum sînt românii? Iar dacă – de-un capriţ, de-un pamplezir – se plictiseşte de televizor şi dă o raită pe Internet, omul nostru se edifică. Aprofundează chestiunea.
S-o luăm de la ştirile televizate, căci ele şi numai ele, nu-i aşa, ne ţin la curent – pe viu şi în direct, fierbinţi şi exclusive – cu actualitatea, cu realitatea, cu lumea în care trăim. De sărbători, ştiriştii noştri au un adevărat ritual propriu, în două secvenţe simetrice, care se desfăşoară prin transmisii în direct din supermarketuri – aceste temple postmoderne ale lumii civilizate, după cum au afirmat şi demonstrat diverşi gînditori. În săptămîna de dinainte de Crăciun, se fac ştiri despre ce cumpără românii, din care putem afla că: „românii preferă carnea de porc, mezelurile şi brînzeturile“. Sau: „românii îşi umplu frigiderele cu produse tradiţionale: mezeluri, carne de porc pentru sarmale, cozonaci“. Sau: „românii se pregătesc să închine un pahar cu vin“. Aceste aserţiuni sînt exemplificate prin abordarea directă a unor români concreţi aflaţi în numitul supermarket, cărora li se bagă cu un gest ferm microfonul în faţă şi li se dă astfel ocazia să fie văzuţi de neamuri şi vecini spunînd ce-au cumpărat: „carne pentru sarmale, cozonaci, vin, nişte dulciuri pentru copii...“. În funcţie de ideologie/perspectivă, ştirea poate fi construită nu pe schema abundenţei, ci pe schema precarităţii. Şi atunci nu se mai spune că „românii îşi umplu frigiderele“, ci dimpotrivă, că „românii au un Crăciun de criză“. Pe cale de consecinţă, se ia la întrebări un român concret cu căruciorul cît mai gol, care declară că a cumpărat „cîte puţin“ din fiecare pentru că bugetul e mic. Dar, una peste alta, schema e aceeaşi şi – mai ales – accentul cade tot pe cine/ce/cum sînt românii. Legătura în studio. După sărbători, reportera/reporterul merge iarăşi în supermarket, de unde îşi începe de obicei transmisia în direct cu cuvintele: „după sărbători, românii au invadat magazinele pentru o mică reaprovizionare“. Acum, „românii preferă“ cumpărăturile soft: apă minerală, suc, şerveţele. Pe aceeaşi structură se construiesc ştirile de Paşti – cu precizarea că porcul este, desigur, înlocuit de miel. Cozonacul rămîne, dar apar ouăle.
Pentru o abordare cît mai „profi“, dar şi pentru a realiza un portret complex al preferinţelor şi activităţilor poporului nostru, se fac şi ştiri despre locurile în care sînt petrecute sărbătorile. Ele conţin, de regulă, afirmaţii precum: „pentru sărbătorile de iarnă, românii preferă destinaţiile exotice“ (şi urmează un agent de turism care ne spune că cererea pentru Thailanda a crescut cu sută la sută faţă de anul trecut); sau: „românii au invadat pîrtiile de schi“; sau: „românii au invadat staţiunile montane din Austria“. Bineînţeles, uneori e loc şi pentru o altă ştire, care începe cu „românii mai tradiţionalişti îşi petrec sărbătorile în sînul familiei“. Breaking news de-adevăratelea!
Perioada sărbătorilor şi ştirile descrise mai sus reprezintă, desigur, doar o binevenită sinteză a trăsăturilor, comportamentelor, atitudinilor pe care le au românii. În restul anului, profilul fiinţei naţionale este completat de alte formulări pline de miez (şi de originalitate, desigur) pe care le întîlnim în limbajul ştirilor. De exemplu: „de Ziua Naţională, românii s-au înghesuit la fasole cu cîrnaţi“; „românii s-au călcat pe picioare pentru a atinge moaştele Sfintei Paraschiva“; „românii vor scoate mai mulţi bani din buzunare pentru a plăti gigacaloria“; „din cauza caniculei, românii au luat cu asalt ştrandurile/terasele“ (asta e în august, cînd iar sînt ştiri pe sponci). Etc., etc.
Mai nou, pe lîngă astfel de ştiri edificatoare, avem şi campanii. Pornind de la constatarea că, la o căutare pe Google, „ies în faţă“ (căci Goagăl foloseşte şi el metoda „intuikivă“ a lui Peştaloţiu...) formule negative precum „românii sunt proşti/hoţi/păduchioşi“ (respectiv, scum, ugly, rude în engleză, voleurs, racistes în franceză, zingari, extracomunitari în italiană şi faul, roma, anders în germană), ciocolata Rom a lansat o campanie de „manipulare“ a motorului de căutare, apelînd la cetăţeni să caute în cît mai multe limbi „românii sînt deştepţi“. Am putea spune că „românii s-au mobilizat şi au căutat“. De peste 600.000 de ori. Aşa încît acum, cînd scrii pe bara de căutare „românii sunt...“ ies în faţă lucruri bune: deştepţi, educaţi. În franceză ies la iveală şi niscaiva dezacorduri: am scris les roumains sont... şi sub bară au apărut intelligents, intelligentes, intelligent. Da’ pentru asemenea mici scăpări doar n-o să spunem că „românii nu ştiu franceză“... Orişicît, pentru cîtva timp – pînă cînd străinii vor începe iar să caute voleurs, rude, roma, zingari etc. – ne-am dres imaginea pe Google.
Toată această adunătură de clişee şi formule ar merita, poate, studiată serios, pentru că reprezintă suprafaţa unor probleme identitare mai complicate. Preocupaţi pînă la obsesie de autodefinire (a se vedea şi frecvenţa cu care revin, în limbajul moderatorilor TV, al comentatorilor şi forumiştilor, referirile la popor – „acest popor este, face, drege, nu face, nu drege“ ş.a.m.d.) şi de recunoaştere din partea altora, uităm (sau nu ştim) un îndemn simplu şi logic: a nu se generaliza. Românii sînt – ca toate neamurile – amestecaţi: buni şi răi, aşa şi pe dincolo, deştepţi şi proşti, simpatici şi urîcioşi... Dar ăsta-i cusurul lor: generalizează, domnule! Teribil ce mai generalizează!...
