Cum devine Ungaria o problemă europeană

Publicat în Dilema Veche nr. 413 din 12-18 ianuarie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Din „premianta clasei“ ex-comuniste în materie de reforme şi de integrare în UE, cum era în anii ’90, Ungaria a devenit un caz. Şi va continua să fie, deşi recent premierul Viktor Orbán a declarat că e gata să reia negocierile cu UE şi FMI „fără condiţii“. Numai că, între timp, în presă a început construcţia unui „discurs“ despre ce şi cum face şi drege Ungaria. Şi, după cum ne învaţă ştiinţele limbajului, acest „discurs“ va sfîrşi prin a crea/modifica o realitate.

Întrebarea cea mai arzătoare – repetată în ultimul timp în mai toate limbile europene – este „Ungaria se îndreaptă spre fascism?“. Sigur, ea vine mai degrabă dinspre stînga. Şi deturnează un pic atenţia de la nuanţele problemei (iar Infernul se ascunde în nuanţe, evident...). Şi lui Berlusconi i s-a tot pus eticheta de „fascist“ de către stînga italiană (şi nu numai), dar după cum s-a văzut nu asta a fost cea mai mare problemă a lui. E adevărat, simplificînd lucrurile, Ungaria întruneşte acum două condiţii care, în istorie, au făcut alte ţări s-o ia razna: falimentul economic şi reînvierea naţionalismului. Viktor Orbán a cîştigat alegerile cu un discurs „anti-Bruxelles“ – ca şi Berlusconi la vremea lui; şi nici Sarkozy n-a ratat ocazia, în campania electorală, să „ciupească“ un pic structurile birocratice ale instituţiilor europene. Numai că, spre deosebire de ceilalţi doi colegi de Partid Popular European, Orbán şi-a anexat la guvernare mişcarea naţionalistă Jobbik şi s-a apucat să şi implementeze măsurile de „patriotism economic“ şi de revigorare a identităţii naţionale. Berlusconi doar „glumise“ în campanie cînd le făcuse cu ochiul alegătorilor propunînd renunţarea la euro şi cînd îi bombănise pe tehnocraţii europeni. Orban a fost serios: s-a pus pe treabă. Aşa încît acum este numit, în ziare prestigioase, „o sechelă a istoriei“ (La Stampa) sau „un nostalgic“ (Le Monde). Vrea Ungaria Mare, imperială şi catolică. O fi vrînd, cine ştie? Numai că asemenea etichetări rapide ratează ţinta. Sînt mai degrabă refulări emoţionale care dau satisfacţie adversarilor săi. Dar nu rezolvă nimic şi, mai ales, le creează multora impresia că, odată numit, „răul“ poate fi învins. Cum?

Cristian Ghinea (v. articolul său din pagina 12) are dreptate cînd spune că UE nu are instrumentele pentru a interveni, aşa cum solicită foarte multe voci. Acum cîţiva ani, cînd în Austria a ajuns în coaliţia de guvernare partidul naţionalist-populist al lui Jorg Haider, Comisia Europeană a pus Austria „sub supraveghere“ timp de cîteva luni. „După care a renunţat“ – conchid unii rapid – pentru că nu avea ce face. Da, nu prea mai avea ce face, dar nici Haider n-a făcut ce anunţase – s-a „cuminţit“. Pe de altă parte, alte ziare prestigioase – precum The Guardian şi altele – atrag atenţia, prin editorialiştii lor, că UE poate interveni: conform articolului 7 din Tratatul de la Lisabona, poate suspenda dreptul de vot al statelor membre care încalcă regulile democratice. Dar asta ar da apă la moară tocmai discursului naţionalist, antieuropean, care a prins contur tot mai mult în Ungaria şi nu numai. Trasă de urechi în politicile şi campaniile electorale naţionale pentru că e prea birocratică şi ne-legitimă în plan democratic, Comisia Europeană ar fi percepută ca un zbir dacă s-ar apuca să ia măsuri ferme împotriva vreunui stat membru. Aşa că rămîne la procedurile soft agreate de toată lumea: trimite scrisori de îngrijorare guvernului maghiar, „dă semnale“ etc. Politicienii din celelalte state membre fac la fel, strecurîndu-se abil prin ţesătura complicată pe care o reprezintă relaţiile comunitare, bilaterale, multilaterale şi eţetera din UE: abia de curînd, ministrul de Externe francez Alain Juppé a declarat că „există o problemă astăzi în Ungaria“. „O problemă“ a fost mai demult; acum sînt nenumărate probleme. O încrengătură de probleme. Care nu se rezolvă prin critici militante pentru că Guvernul Orbán e împotriva avorturilor, l-a băgat pe Dumnezeu în Constituţie şi nu permite căsătoria între homosexuali. Cum bine observă Eric Maurice, redactor-şef la Presseurop.eu, „referinţa la Dumnezeu în Constituţie, refuzul căsătoriilor între homosexuali sau posibilitatea de a restrînge dreptul la avort sînt poziţii conservatoare, dar ele se pot regăsi de exemplu în Grecia pentru prima, în Franţa (printre altele) pentru a doua, în Irlanda, Malta sau Polonia pentru cea de-a treia“. Cum face de multe ori, stînga militantă se repede la cîteva lucruri foarte vizibile şi „şocante“ şi îşi consumă energiile combătîndu-le, iar în felul acesta lasă deoparte chestiuni la fel de periculoase. Cea mai îngrijorătoare este, cred, reinventarea şi adaptarea la realitatea de azi a discursului naţionalist care îi culpabilizează pe „ceilalţi“. Ideea că „ceilalţi“ sînt de vină – FMI, Comisia Europeană, ne-catolicii, ne-maghiarii etc. – e soluţia comodă pentru a obloji rănile cetăţenilor, în numele unei revigorate „identităţi naţionale“. Numai că, pe termen lung, are efecte perverse (dacă nu chiar catastrofale): construieşte, în mintea oamenilor, iluzii perdante, manipulează emoţii şi credinţe, creează convingeri de care societatea cu greu mai poate scăpa.

Ungaria nu e, deocamdată, nedemocratică, iar Orbán nu e fascist. E doar o societate în derivă, care se străduieşte să îşi reconstruiască un discurs identitar şi înghite greu căderea rapidă, după ce ieşirea din comunism se făcuse cu succes: economic, politic, democratic. A ales o soluţie perdantă – reînvierea unui discurs vetust, izolaţionist şi „excepţionalist“. Problema e că acest tip de discurs e cel mai molipsitor din cîte există. Iar asta e cu adevărat o problemă europeană.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cine este News Daddy, tiktokerul care a anunțat atentatul asupra lui Trump de la „Beach, Please”. Dylan Page: „Nu e o glumă, se întâmplă chiar acum” VIDEO
Dylan Page, un creator de conținut pe Tik Tok, cu peste 11 milioane de urmăritori, a fost primul care a anunțat tentativa de asasinat asupra lui Donald Trump. TikTok-erul se afla la festivalul „Beach, Please”, când a publicat știrea.
image
Tentativa de asasinat asupra lui Trump. Mișcarea salvatoare pe care a făcut-o fostul președinte chiar înainte ca glonțul să îl lovească FOTO VIDEO
Imaginile și informațiile despre tentativa de asasinare asupra lui Donald Trup, continuă să șocheze. O nouă înregistrare video arată mișcarea salvatoare pe care Donald Trump a făcut-o chiar în momentul în care un glonț a trecut pe lângă capul fostului președinte la mitingul din Butler, Pennsylvania.
image
Cum salvăm, pe caniculă, legumele din grădini și solarii. Fermier: „Se coace și roșia cât nuca, e de speriat”
Temperaturile de cuptor din ultimele zile pun la grea încercare și culturile din grădini și solarii. Legumicultori cu experiență spun ce putem face pentru a salva pe caniculă din munca de câteva luni și a ne bucura de legume din grădina proprie.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.