Cu sau fără euro

Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
Ce se mai întîmplă cu presa culturală europeană jpeg

Ce frumos şi optimist suna totul acum cîţiva ani, deşi încă nu eram în UE (sau poate tocmai de-aia)! Părea că progresul, bunăoară, e ceva care curge perpetuu, că ne îndreptăm la sigur către un „mai bine“ care nicicum n-are cum să fie „duşmanul binelui“. În timp ce bifam, rînd pe rînd, cerinţele acquis-ului comunitar, începea să ne preocupe şi „pasul 2“, adică adoptarea monedei unice europene. Se spunea că România va adera la moneda euro în anul 2012. Sau cam pe-aici. Alţii ziceau 2014. Un sondaj realizat de Reuters printre cei mai importanţi 30 de analişti ai pieţelor emergente arăta că Bulgaria s-ar putea să treacă la moneda europeană în 2012, iar România „abia“ în 2013 – ceea ce, evident, a stîrnit oftici suplimentare că „iar ne-o iau bulgarii înainte“ (http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1140483-bulgaria-putea-adera-zona-euro-inaintea-romaniei.htm). Însuşi Guvernatorul BNR expunea un plan şi explica măsurile necesare pentru a stabili un „calendar care să permită adoptarea euro ca monedă naţională la orizontul anilor 2011-2013“ (Mugur Isărescu, „România: drumul către euro“. Prezentare susţinută la conferinţa organizată de Colegiul Academic al Universităţii „Babeş-Bolyai“, 2004, http://www.ugir1903.ro/download/BNR_Drumul_catre_euro.pdf). Ba chiar unii, mai optimişti din fire, ziceau că nu are sens să trecem la „leul greu“ (căci pe atunci umbla încă leul „vechi“, care ne făcuse pe toţi „milionari“...), ci să grăbim pasul, pentru a scăpa de zerourile din coada leului intrînd direct în Eurolandia. Orişicît, dacă predicţiile şi planurile ar fi funcţionat, la vremea asta ar fi trebuit să ne aflăm în pline pregătiri.  

Oare cum ar fi fost? E clar că oficialii BNR ar fi apărut mai des la televizor ca să ne explice ce şi cum, ar fi existat campanii de informare a publicului, presa şi-ar fi rotunjit un pic veniturile din publicitate, făcînd loc machetelor pe această temă, băncile comerciale s-ar fi zorit şi ele să-şi informeze clienţii şi să-şi facă propriile campanii. Tiparniţa şi turnătoria (de monede!) ar fi mers de zor pentru a alimenta BNR şi apoi băncile comerciale cu cantităţi suficiente de bani.  

Din punct de vedere politic, fiecare partid ar fi încercat să prindă din zbor tema şi s-o exploateze în folos propriu. Normal. La Antena 3 ar fi fost aduşi cîţiva euro-sceptici care ar fi făcut istoricul monedei naţionale, ar fi spus că România îşi pierde de tot suveranitatea şi că, desigur, toate acestea sînt din cauza lui Băsescu. Cetăţenii şi-ar fi făcut şi ei socotelile lor – mai ales cei care au credite, socotindu-şi avantajele şi dezavantajele. Oricum, probabil că sentimentele faţă de euro ar fi fost mai degrabă pozitive – aşa cum fuseseră, la 1 ianuarie 2002, în Italia, bunăoară, unde bancomatele au rămas goale după cîteva ore, căci tot italianul a vrut să vadă cu ochii lui minunea de a scăpa de o monedă (dragă, dar) slabă – lira – pentru a trece la una, zice-se, puternică şi stabilă. Obişnuiţi, din 1990 încoace, să-şi schimbe banii ba în mărci germane, ba în dolari sau euro (căci, vorba bancului: „Ce face românul cînd n-are bani? Schimbă 100 de dolari.“) sau, mai nou, să primească bani de la rudele plecate la muncă „afară“, concetăţenii noştri ar fi fost mai bine pregătiţi psihologic decît alte popoare să preia din mers noua monedă.  

Dar – după cum zice filozoful – „n-a fost să fie!“. Iar acum povestea s-a încîlcit foarte mult. Nu numai „pe plan intern“, unde iar a venit FMI să ne „ajute“, ci şi pe plan european. În UE, una dintre grijile principale este provocată de falimentul Greciei care ar atrage, se spune, şi prăbuşirea monedei euro. Cu alte cuvinte, dacă ar fi fost să aderăm peste un an sau doi, conform previziunilor, în locul mesei îmbelşugate la care ne aşteptam am fi găsit, în sufrageria UE, nişte comeseni trişti, puşi la dietă. Între timp, la noi „ţinta“ s-a mutat către 2015 sau mai încolo (numai să mai avem la ce adera...). Dar problema Greciei (şi a altor ţări aflate în dificultate) nu prea „ţine afişul“ la noi. Şi nici nu ne pune pe gînduri, deşi am avea de învăţat. În Italia, de pildă, entuziasmul faţă de euro a fost enorm la început; acum, dezamăgirea este mare printre cetăţeni, tentaţi să pună pe seama monedei europene stagnarea economică şi scăderea nivelului de trai, iar politicienii speculează nostalgia faţă de „vechea liră“. Berlusconi însuşi a spus, în campania electorală, că ar trebui ca Italia să iasă din zona euro, iar aliaţii săi din Liga Nordului o ţin una şi bună cu asta, uitînd că s-ar întoarce la o monedă slabă, greu de susţinut cu o economie în derivă şi cu o datorie publică imensă. Şi Italia, şi Grecia au „prins“ euro cu oarecari eforturi şi au fost acceptate de partenerii europeni în ciuda unor bănuieli că ar fi raportat cifre false ca să se încadreze în „criteriile de convergenţă“. Dar cum puteau fi respinse cînd chiar fruntaşele Europei – Franţa şi Germania – au încălcat criteriile de convergenţă (de exemplu, deficitul bugetar) chiar după intrarea în vigoare a euro? 

Acum, dezbaterea europeană se poartă, între altele, pe tema solidarităţii între ţările membre (care, în paranteză fie spus, nu e prevăzută de tratate în materie economico-financiară, căci Uniunea şi Banca Centrală Europeană nu sînt răspunzătoare pentru politicile administraţiilor naţionale). Spectrul unui ajutor inutil acordat Greciei, Portugaliei (şi, eventual, Spaniei, Irlandei, Italiei şi altor state) generează cele mai la îndemînă reacţii: întoarcerea către „soluţiile“ naţionale. Dacă într-o lume globală închiderea economiilor în „vechile graniţe“ şi revenirea la monedele naţionale pot reprezenta nişte soluţii e mai mult decît discutabil. Dar moneda euro a acumulat o mare valoare simbolică şi e lesne să dai vina pe ea. Măcar răcoreşti masele pînă se mai iveşte la orizont ocazia vreunei „cîrpeli“. Numai că jocul cu simbolurile naţionale e periculos şi nu arată deloc că UE ar fi ajuns într-adevăr la stadiul „erei postindustriale“ şi „postnaţionale“, la „societatea bazată pe cunoaştere“ – aşa cum pretinde şi aşa cum scrie prin tot felul de strategii şi planuri adoptate cu pompă de liderii europeni. Lipsa de viziune manifestată de atîta timp printre politicienii care conduc Uniunea îşi arată efectele. E inutil să dăm vina doar pe Grecia.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.