Cu sau fără euro

Publicat în Dilema Veche nr. 412 din 5-11 ianuarie 2011
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

S-au împlinit 10 ani de la adoptarea monedei euro. A intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2002. Dar mai nimeni nu se gîndeşte, azi, la vreo aniversare. Ar fi ridicol: tot felul de rapoarte şi analize ale unor bănci ori ale unor experţi prevestesc decesul monedei unice, iar statele din zona euro sînt înglodate în datorii. În Courrier International, Wolfgang Luef observă precaritatea intenţiilor aniversare: „Banca Centrală Europeană (BCE), cea mai înaltă instituţie monetară a Europei, plănuieşte o zi a porţilor deschise în trimestrul doi al anului 2012, un eurocros pentru elevi de pe 1 ianuarie pînă pe 31 martie. O monedă comemorativă şi filmuleţe au fost postate pe site-ul BCE. Documentarele conţin informaţii despre securizarea bancnotelor împotriva falsificării şi producţia de monede“. Un eurocros şi cîteva filmuleţe? Cam jenant! Dar, pe de altă parte, cum să marchezi festiv o monedă despre al cărei viitor – de fapt – nimeni nu poate spune nimic clar?

Şi totuşi, la începuturile sale, moneda unică europeană a fost primită cu sentimente mai degrabă pozitive. În Germania s-a bombănit ceva mai mult – pentru că marca era o monedă puternică şi sigură –, dar la puţin timp după adoptarea euro sondajele arătau că şi nemţii s-au împăcat cu ideea. Mai ales cînd – mari călători în străinătate fiind – au constatat că vacanţele în alte ţări europene sînt mai simple: aceeaşi monedă, calcule mai uşor de făcut, preţuri mai uşor de comparat, plus economisirea comisionului cuvenit băncilor sau caselor de schimb valutar la schimbarea banilor. În alte ţări însă a existat chiar un euro-entuziasm. În Italia, de pildă, după ce guvernul şi Banca D’Italia se străduiseră binişor să dreagă conturile publice pentru a se încadra în criteriile de convergenţă de la Maastricht, cetăţenii erau mai degrabă mulţumiţi: vechea liră – slăbuţă, „căzută“ la bursă în urma unor speculaţii cărora nu le-a putut face faţă – a rămas obiect de nostalgie. Iar în noaptea de Revelion lumea a ieşit în stradă şi a golit bancomatele să vadă noua monedă. Sigur, peste cîteva luni, cînd cam tot ce costa o mie de lire (o cafea, o legătură de pătrunjel) a ajuns să coste un euro (conform ratei de schimb stabilite, 1 euro = 1964 de lire), lumea s-a mai bosumflat. Ba chiar au fost trimişi în pieţe – de ochii lumii, evident – carabinierii, să supravegheze „creşterea nejustificată a preţurilor“. De fapt, era justificată: cum naiba să vinzi cafeaua şi legătura de pătrunjel cu 0,55 euro doar de dragul cursului oficial? E mai uşor de calculat pornind de la unitatea de bază: înainte fusese mia de lire, acum devenise 1 euro. În locuri mai pragmatice şi mai socotite – precum Finlanda – introducerea monedei euro a creat un disconfort de detaliu. Obişnuiţi să dea/primească restul, finlandezii s-au trezit incomodaţi de moneda de 1 eurocent. Întrucît multe preţuri (of, marketingul şi ale lui...) se termină în „99“, vînzătorii şi cumpărătorii s-au trezit brusc legaţi de acelaşi inconvenient: manevrau cantităţi enorme de bănuţi fără valoare. Drept pentru care s-a cerut eliminarea monedei de 1 cent din circulaţie şi alcătuirea preţurilor din 5 în 5 cenţi, astfel încît clienţii să nu-şi mai îngreuneze portofelele cu metal, iar negustorii să nu mai rămînă în criză de „mărunţiş“.

Dincolo de asemenea chestiuni anecdotice, au existat şi cîteva lucruri serioase care, în primii ani, au ajutat la impunerea monedei euro în psihologia cetăţenilor. La un moment dat a venit vestea că terţe ţări – China, Japonia, unele ţări arabe bogate – îşi fac rezerve în euro, ceea ce confirma atractivitatea monedei. Poftiţi, cetăţeni europeni, de luaţi încredere! Şi apoi, cursul faţă de dolar: după diverse variaţiuni şi după ce la un moment dat părea să se învîrtă pe lîngă raportul de „1 la 1“, un euro a ajuns să „facă“ un dolar şi douăzeci-treizeci de cenţi. Sigur, economico-financiar lucrurile sînt mai complicate decît aritmetica simplă, dar psihologic, ideea că pentru moneda „ta“ americanii trebuie să plătească mai mult de un dolar (după decenii de dominaţie a dolarului) are un efect demn de luat în seamă. Una peste alta, în viaţa de toate zilele, majoritatea cetăţenilor s-a obişnuit cu noua monedă, iar avantajele păreau să conteze, pînă la un moment dat, mai mult decît dezavantajele.

Dar toate acestea se întîmplau pe vremea cînd în Europa era creştere economică, iar Uniunea se extindea cu optimism spre est. Acum, cînd lucrurile merg rău şi cînd trebuie găsit un vinovat, moneda unică e la îndemînă. S-a mai încercat „culpabilizarea“ ei, din motive electorale naţionale: în ultima campanie, Silvio Berlusconi le-a propus italienilor renunţarea la euro şi revenirea la vechea liră, exploatînd emoţional nostalgiile oamenilor nu faţă de o monedă slabă şi care s-a tot devalorizat, ci faţă de tinereţea lor. S-ar părea că a adunat oarecare voturi pe chestia asta. Iar de cînd cu criza din Grecia (şi nu numai), prin mintea multor germani a încolţit rapid „soluţia“: ieşirea Germaniei din zona euro. După care ideea s-a extins: unii spun că întoarcerea la monedele naţionale ar fi o soluţie, alţii spun că ar fi o nenorocire, alţii spun că se poate, dar costă mai mult decît salvarea monedei euro. Nu-i pun la socoteală pe vitejii de după război care decretează că „era de la sine înţeles“ că euro trebuie să moară, pentru că „e o construcţie artificială“. Şi Uniunea Europeană e o „construcţie artificială“. Şi Statele Unite ale Americii tot aşa – nu s-au născut „de la mama natură“. Deci, passons...

Las pe seama economiştilor şi finanţiştilor destinul monedei unice europene (deşi soarta ei, de fapt, depinde mai mult de politicieni...). Închei cu o dilemă simplă – rămînînd să mai discutăm al’dat’... Moneda euro are – ca şi monedele naţionale – un puternic caracter simbolic şi contribuie la alcătuirea unei identităţi. În materie de „identitate europeană“, a făcut şi ea ce a putut (dar nu poate construi singură o asemenea identitate). Eventuala ei dispariţie nu e doar o chestiune de socoteli economico-financiare, ci afectează însăşi ideea de „casă comună europeană“. Cei care bombăne acum că moneda euro le-a făcut şi le-a dres vor bombăni şi mai tare cînd (eventual) revenirea la „glorioasele“ monede naţionale nu le va face viaţa mai bună. Deci?...

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.