Cu cine intrăm în UE

Publicat în Dilema Veche nr. 152 din 22 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De la 1 ianuarie 2007, România va fi membră a Uniunii Europene. S-ar zice că inevitabilul s-a produs: nu se putea, mă-nţelegi, pentru ca să rămînem tocmai noi pe dinafară, care de la Traian şi Decebal sîntem o naţiune europeană şi am apărat Europa secole de-a rîndul de invazia păgînilor... Să recapitulăm. La începutul anilor ’90, se spunea că prin căderea lui Ceauşescu ne-am recăpătat locul în Europa. Dispariţia Cortinei de Fier produsese, pe continent, un discurs optimist, dar cam general şi abstract, despre "Europa Unită". Erau destui cei care credeau că prăbuşirea lagărului socialist însemna, automat, triumful democraţiei de tip occidental (iar teza lui Fukuyama despre "sfîrşitul istoriei" era încă la modă), aşa încît nu ne rămînea decît să "bifăm" reunirea Estului cu Vestul şi să-i redăm bătrînului continent consistenţa pierdută. În România, Occidentul era văzut de unii ca sursă a ajutoarelor, de alţii, ca spaţiu paradisiac spre care trebuie numaidecît să ne îndreptăm, dar şi - pe urmele discursului izolaţionist şi xenofob al propagandei comuniste - ca inamic perfid care vrea să pună mîna pe bogăţiile noastre şi să ne transforme în piaţă de desfacere. Iniţial, noua putere a produs un discurs antioccidental destul de agresiv, iar o parte a presei i-a ţinut isonul: să ne amintim de "demascările" ţărăniştilor, liberalilor şi intelectualilor ca fiind trădători plătiţi de Occident, de George Soros ori de iudeo-masoneria mondială... De la un asemenea "nivel" al discursului public am plecat. Am depus cererea formală de aderare, în 1995, cînd reprezentanţii partidelor s-au reunit la Snagov şi au căzut de acord asupra acestui obiectiv de interes naţional: intrarea în Uniunea Europeană. Fostul preşedinte Ion Iliescu s-a lăudat ani la rînd după aceea cu "spiritul de la Snagov", dovadă vie a posibilităţii consensului politic; dar bietul spirit a fost contrat şi bumbăcit aproape zilnic de mediocritatea şi iresponsabilitatea comportamentului multora dintre politicienii noştri. Dl Iliescu însuşi a contribuit la baterea pasului pe loc şi la blocarea reformelor necesare pentru a încheia negocierile de aderare. În decembrie 1999, cînd la Helsinki s-a decis începerea negocierilor cu statele candidate, România stătea mai bine decît alte ţări (de exemplu, Slovacia) în privinţa criteriilor de aderare. Şi totuşi, ajunge mai tîrziu în mult visata Uniune. N-ar fi ajuns nici acum dacă Uniunea Europeană nu "relativiza" criteriile, adaptîndu-le la posibilităţile României şi Bulgariei, două ţări despre care Comisia Europeană a înţeles la timp că e mai bine să fie supravegheate dinăuntru decît lăsate pe dinafară. Aşa încît, iată-ne ajunşi, după 17 ani, cu sacii-n carul UE. Problema este că traista peticită pe care o avem pe umăr e încă plină cu făină proastă şi cu tărîţe. Intrăm în Uniunea Europeană cu toate ale noastre, iar statutul de membru plin nu echivalează cu o operaţie de lifting facial. Intrăm cu aceleaşi dispute prosteşti între partidele "aliate", cu o "stabilitate politică" mai chinuită decît pe vremea Guvernului Văcăroiu, cu acelaşi Văcăroiu preşedinte al Senatului - care priveşte cu ochi lichizi cum, în plină şedinţă solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului, un vicepreşedinte al Senatului îi ameninţă pe reprezentanţi marcanţi ai societăţii civile -, cu euro-observatori peremişti care se pretează la gesturi huliganice în aceeaşi şedinţă, cu Gigi Becali care a prins din zbor ideea "becalizării României" şi chiar vrea s-o pună în fapt pe banii lui, cu interminabile scandaluri despre privatizări dubioase, cu foşti securişti care dau lecţii de patriotism la televizor şi cu o opoziţie "social-democrată" care varsă lacrimi ideologice pe cadavrul viu al comunismului condamnat. Dacă adunăm toate astea (şi încă altele) la un loc, nu ne putem sustrage sentimentului că, de fapt, n-avem ce căuta în Europa. Am greşi însă dacă ne-am lăsa copleşiţi de scepticism (chit că a fi eurosceptic a devenit o nouă modă prin mediile intelectuale). Intrăm în UE şi cu noua Românie a profesioniştilor, a întreprinzătorilor, a oamenilor cumsecade care îşi văd de treabă, a "căpşunarilor" care aduc în ţară nu doar miliarde de euro, dar şi experienţa nemijlocită a traiului în Europa. Intrăm şi cu tinerii care au înţeles repede ce vor şi ce au de făcut. Nu e vina tuturor acestor oameni că televiziunile şi presa se uită prea puţin spre ei pentru că "nu fac rating", preferînd să zgîndăre la infinit în noroiul scandalurilor de doi lei. Aceşti oameni există, iar România europeană va fi - sper - a lor. S-a întîmplat să particip, săptămîna trecută, la o manifestare care m-a făcut să uit de toată zgura publică. Închipuiţi-vă o sală elegantă de la Intercontinental plină cu studenţi: băieţii în costum de culoare închisă, fetele în ţinută de seară. O atmosferă care semăna cu o festivitate de la vreun colegiu britanic. Se decernau premiile "Studentul anului" (www.studentulanului.ro), un concurs organizat de VIP România ("Voluntari, Idei şi Proiecte"), o asociaţie a studenţilor de la ASE. Un aer simpatic şi tineresc, dar şi o opţiune fermă pentru ideea de performanţă, de competiţie. Sponsori de ţinută, jurii de specialişti, teme de concurs dificile, lucrări excelente şi greu de departajat. Totul - organizat de studenţi, fără vreun "diriginte" ori vreo "instituţie a statului" de la care noi, "adulţii", ne-am tot obişnuit să cerem. Mi se pare că, dacă asemenea lucruri sînt posibile, drumul nostru spre valorile europene poate fi mai neted. Aşa încît, în acest ultim articol dintr-o Românie "non-UE", mă las pe mîna studenţilor de la VIP. Cu ei - şi cu alţii asemenea lor - merită să intrăm în UE.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.