Cu buzunarele goale, dar cu steagul sus

Publicat în Dilema Veche nr. 397 din 22-28 septembrie 2011
Ce se mai întîmplă cu presa culturală europeană jpeg

În ultima vreme, UE pare un fel de balamuc vesel, în care nimeni nu se mai înţelege cu nimeni. Liderii statelor membre, miniştrii de finanţe, bancherii se tot întîlnesc pentru a găsi soluţii de salvare a Greciei, după care declară că sînt pe calea cea bună, dar nu se întîmplă nimic. Apoi, întorşi cu faţa spre propriul electorat, unii şefi de state şi de guverne le spun oamenilor ceea ce vor ei să audă – lucruri „patriotice“ şi pline de simţire. Se duc pe apa sîmbetei toate grămezile de bani cheltuiţi de Comisia Europeană, în atîta amar de ani, pe „programe de comunicare“ menită să creeze un „spaţiu public european“, să-i informeze pe cetăţeni şi să-i facă să se simtă bine în „casa comună europeană“. Iadul e făcut din detalii, iar unii politicieni europeni îl trag pe Agamiţă de coadă vînturînd sentimente naţionale prost plasate şi arătînd cu degetul spre „ceilalţi“. Toate teoriile despre naţionalism şi toate strategiile de comunicare devin o seamă de vorbe palide în faţa unor ieşiri pe ogor ale unor politicieni care nu mai au soluţii şi răspunsuri, dar se ţin cu dinţii de putere, fără să-şi dea seama că puterea lor efectivă e tot mai mică. Mi-au atras atenţia cîteva exemple mărunte, dar semnificative. 

„Problema românilor.“ Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. E limpede că o seamă de concetăţeni de-ai noştri încalcă legea prin Franţa, Italia şi alte ţări (aşa cum o încalcă şi la noi acasă). Dar să răspunzi la asta cu campanii de PR nu e o dovadă de inteligenţă. Plimbarea ministrului francez de Interne pe Champs Élysées cu televiziunile după el seamănă cu mediocrele campanii electorale de pe la noi. Iar declaraţia lui ridicolă cum că „unul din zece infractori e român“ a rămas nesancţionată tocmai pentru că s-a creat deja o psihoză într-o bună parte a publicului francez, care „ştie“ că e o problemă cu românii. Aşa încît nimeni nu i-a dat, pe loc sau mai tîrziu, ministrului francez, replica logică: „bine, îi trimitem pe români acasă; dar rămînem cu ceilalţi nouă din zece infractori pe cap“. Această paradă de fermitate televizată generează însă abuzuri şi „iniţiative“ prosteşti: Gândul a relatat cazul unor tineri români, arestaţi şi anchetaţi de poliţia franceză pentru că aveau iPhone şi tocmai se furase un asemenea aparat în zona în care se plimbau; se pare că unul dintre poliţişti ar fi spus „nu-i suport pe români“; tipic: ce poate face un biet subaltern, stresat de munca sa zilnică, dacă ministrul său îi „serveşte“, la televizor, ţapul ispăşitor? Pe de altă parte însă, reacţia faţă de asemenea abuzuri e slabă: unde sînt organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului, unde sînt militanţii împotriva discriminării, unde sînt corifeii corectitudinii politice? Altădată, luau foc şi deveneau vocali pentru lucruri mult mai mici decît acestea. Între timp, Sarkozy a făcut o baie de mulţime în Libia, împreună cu David Cameron. Probabil că s-a simţit ca un fel de eliberator intercontinental (dacă nu chiar global) şi a vrut să le ofere francezilor (tot la televizor) senzaţia că Franţa e o mare putere. Nu e. Problemele readucerii Libiei pe calea cea bună abia acum încep; Franţa nu le va putea gestiona singură, iar o politică europeană comună în domeniul externelor şi securităţii încă nu există. Aşa încît UE nu va putea face pentru normalizarea şi democratizarea Libiei (şi a celorlalte ţări arabe) nici măcar cît SUA în Irak. Fie că defilează pe Champs Élysées sau la Tripoli, cocoşul galic se umflă în pene cam fără bază. 

Controalele la frontierele interne. Simbolic şi psihologic, tentaţia de a reintroduce controalele la frontiere este echivalentă cu închiderea graniţelor ordonată de Ceauşescu (sau, recent, de diverşi dictatori arabi) cînd poporul a început să se revolte. Sigur, Danemarca, Germania ori alte ţări europene nu sînt regimuri dictatoriale, iar cetăţenii lor au o cultură veche a manifestaţiilor paşnice, nu (prea) se revoltă violent. Dar în esenţă mesajul e acelaşi: cetăţenii le spun guvernanţilor că viaţa lor e mai proastă, iar guvernanţii arată cu degetul în altă parte pentru a oferi explicaţia. Ceauşescu dădea vina pe „agenturili străine“, liderii europeni (dintre care unii sînt strînşi cu uşa de partidele naţionaliste şi populiste din ţările lor) dau vina pe „instalatorul polonez“, „zidarul român“, imigranţii musulmani ş.a.m.d. Olanda se opune aderării României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen, neîncrezătoare în capacitatea celor două ţări de a păzi frontierele europene. Dar în spaţiul Schengen există deja (şi continuă să vină) milioane de imigranţi ilegali care n-au trecut prin România şi Bulgaria, ci prin ţările care sînt deja în Schengen. Ca să fie coerent şi consecvent, guvernul olandez ar trebui să ceară, de pildă, excluderea Italiei din spaţiul Schengen, pentru că prin Peninsulă ajung în UE cei mai mulţi imigranţi ilegali. Dar ce guvern sau politician european mai e coerent şi consecvent azi? 

Steaguri în trepte. Comisarul european pentru energie Günther Oettinger a spus că steagurile ţărilor care încalcă regulile bugetare ar trebui coborîte, pe catargele din faţa instituţiilor europene, sub nivelul celorlalte. Mi se pare o idee foarte simpatică (deşi, recunosc, un pic cam brutală). Dar a stîrnit valuri la Bruxelles: un purtător de cuvînt al Comisiei a pus placa veche cu „sînt opinii personale, care nu reprezintă Comisia bla-bla“, iar Parlamentul European a cerut demisia comisarului pentru că „a umilit naţiunile europene“. Dar naţiunile europene sînt umilite şi de guvernările mediocre, şi de lipsa de orizont a liderilor europeni, şi de joaca de-a sentimentele naţionale a politicienilor la televizor. 

Aparent, asemenea episoade sînt mărunte. Dar încep să se adune. Iar criza şi dezorientarea sînt condiţiile ideale pentru ca asemenea fluturări de steaguri naţionale să-i facă pe oameni să găsească vinovaţi închipuiţi pentru buzunarele lor goale.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.