Criza instituţiilor

Publicat în Dilema Veche nr. 158 din 15 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ca simplu alegător, nepriceput într-ale politologiei (acea nobilă ştiinţă care ne explică doct ce a fost, dar ne lasă în ceaţă dacă vrem să ştim ce va să vie), n-am înţeles de ce, de atîta vreme, şi analiştii serioşi, şi "editorialiştii neamului" (pentru care datul cu părerea despre orice este o a doua natură) vorbesc cu îndîrjire despre o "criză politică". Să recapitulăm: preşedintele nu se înţelege cu premierul, partidele din coaliţia majoritară îşi spală rufele în public, Guvernul face gafe, premierul renunţă lejer la miniştrii performanţi, Opoziţia tropăie de colo-colo căutînd nod în papura guvernării, Partidul Conservator trece din soluţie imorală în soluţie imorală. Unde-i criza politică în toate astea? Spălatul rufelor în public de către "coaliţia majoritară" este o practică inaugurată hăt, departe în timp, pe vremea "patrulaterului roşu" format din FDSN-PUNR-PRM-PSD, şi perfecţionată în timpul guvernării CDR (1996-2000), pe cînd actualul preşedinte era ministru al Transporturilor, şi a provocat, printr-un interviu luat de Claudiu Săftoiu (bun jurnalist!) pentru Evenimentul zilei, căderea premierului Victor Ciorbea. Conflictul preşedinte-premier este şi el deja intrat în uz, de pe vremea cînd Emil Constantinescu nu ştia cum să scape de Radu Vasile, iar acesta din urmă nu se lăsa destituit, invocînd sfînta Constituţiune. În timpul guvernării social-democrate (2001-2004), cred că mai mult de jumătate din legislatură s-a tot vorbit despre "conflictul dintre palate", numai că disciplinatul PSD ştia, după spălarea rufelor în public, să le dea cu balsam, în numele "stabilităţii politice". Destui miniştri care păreau dornici să facă treabă au fost "trecuţi pe linie moartă", din 1990 încoace, după o practică bine exersată în vechiul regim. Partidul Conservator îşi joacă în continuare rolul de "partener" veşnic nemulţumit şi permanent dispus să se alieze cu "ceilalţi", în funcţie de interesele patronului Felix. (Apropo, stimaţi analişti politici şi dragi concetăţeni: din punctul de vedere al nostru, al alegătorilor români şi europeni, se poate numi partid politic o asemenea adunare de oameni din care un cetăţean mediu educat şi informat, oprit pe stradă, nu poate reproduce două-trei nume de "lideri", în afară de - eventual - cel al patronului? Şi care, în ciuda procentelor sub marja de eroare din sondaje, poate decide politica zilei?) Ce e nou în toate acestea? Unde este "criza politică"? În lungile prezenţe verbale ale politicienilor în talk-show-uri dezbătînd nuanţele Nimicului? În acuzaţiile reciproce care ţintesc "în toate direcţiile", precum teroriştii în Decembrie ’89? Toate acestea le-am văzut deja. Poate că singurul "element de noutate" ar fi mijloacele prin care se declanşează tirul generalizat: Elena Udrea, eminenţa blondă a politicii româneşti, apare din cînd în cînd pe la televiziuni şi mai pricopseşte cu cîte un bileţel agenda publică. Dar - în ordine istoric-culturală - nici aici nu e nimic nou: "eternul feminin te poartă-n tării", spunea Goethe în traducerea lui Blaga, dar, la o adică, te şi readuce cu picioarele pe pămîntul Patriei, al cărui preţ pe metrul pătrat creşte considerabil după intrarea în UE, devenind care va să zică o afacere de viitor. Unde este, aşadar, "criza politică", dacă nu în însuşi modul de a înţelege politica pe malurile Dîmboviţei? De fapt, din perspectiva mea de alegător şi contribuabil, avem de-a face cu o criză instituţională. Instituţiile recentului stat de drept românesc nu doar că sînt slabe, dar se mai şi sapă reciproc, ori - cîteodată - au comportamente sinucigaşe. De la o primărie de sat pînă la Guvern, Administraţie Prezidenţială şi Parchet General, nu există instituţii în care să nu apară, cu o frecvenţă demnă de o cauză mai bună, decizii controversate sau contradictorii, scandaluri ori abuzuri. Apoi, pe lîngă faptul că atîtea instituţii care ar trebui să aibă grijă de cetăţean funcţionează cu poticneli şi inerţii, relaţiile instituţionale stau, în România, sub semnul relaţiilor dintre persoanele care conduc numitele instituţii. Permanenta hărţuială între preşedinte şi premier este de fapt o problemă de "nepotrivire de caracter" a celor doi, pusă şi menţinută pe agenda publică de răbufnirile lui Traian Băsescu şi de contrele lui Tăriceanu, care împiedică o relaţie instituţională normală între Administraţia Prezidenţială şi Guvern. La fel stau lucrurile în cazul recentei moţiuni privind Justiţia, aprobate de Senat: adoptarea ei nu s-a făcut în urma unei analize obiective, după criterii clare, a funcţionării Justiţiei. Pur şi simplu, doamna Monica Macovei le stă multor politicieni ca sarea în ochi, pentru că "nu face parte din sistem", nu intră în jocul de tranzacţii al politicii româneşti, nu vrea nimic pentru sine, ci pur şi simplu - cu o expresie pe care o rosteşte des, cu un aer firesc - "vrea să facă treabă". Adoptarea moţiunii nu înseamnă că instituţia Parlamentului consideră că instituţia Ministerului Justiţiei funcţionează prost, ci că o majoritate parlamentară ad-hoc, formată din oameni ai Opoziţiei şi ai Puterii, a decis: "Monica Macovei n-are ce căuta printre noi", ci trebuie înlocuită cu o altă persoană. Procesul de suspendare a preşedintelui intră în aceeaşi "logică" strîmbă şi dovedeşte aceeaşi nepăsare a politicienilor români pentru instituţii: predarea arhivelor Securităţii, condamnarea publică a comunismului, faptul că e slobod la gură şi nu-şi ţine părerile pentru sine i-au enervat pe unii parlamentari, care au găsit ocazia de a-i arăta muşchii persoanei Traian Băsescu, pentru a-i demonstra că depinde totuşi de voinţa (politică?) altor persoane. Dar o asemenea încercare de suspendare este - spunea deunăzi la RFI profesorul de drept Ioan Stanomir - caracteristică mai degrabă statelor din America Latină sau din Africa, nu unei democraţii europene, unde există o anume etichetă şi o anume responsabilitate faţă de funcţionarea instituţiilor: nu te repezi, dintr-un război de vorbe, să dai de pămînt cu preşedintele. Pe de altă parte, nici Traian Băsescu nu se ridică, adesea, la înălţimea cerută de instituţia pe care o reprezintă: acum cîteva zile, de pildă, iar a dat telefon la televiziune, pentru a-i reproşa lui Robert Turcescu că nu l-a citat corect, şi a intrat într-un fel de polemică dezlînată şi inutilă. Cred că sîntem într-o criză instituţională majoră. Democraţia românească n-a reuşit să creeze instituţii solide, ci doar nişte "structuri" dependente de persoanele din fruntea lor. Şi, din păcate, nu cred că politicienii români se vor trezi în ultima clipă din nevricale pentru a renunţa la hărţuiala verbală, în favoarea unui comportament instituţional decent. La orizont pîndeşte Gigi Becali, care a spus că "vrea să conducă România" şi că, în acel moment, "se va termina cu vrajba din ţară". Un discurs cuceritor pentru poporul care e tot mai scîrbit de politică, după nici două decenii de democraţie.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.