Costel, Gogu şi Dorel

Publicat în Dilema Veche nr. 214 din 24 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Faptele sînt următoarele: un român de condiţie modestă, de meserie zidar, a cîştigat un concurs adresat diletanţilor, organizat de o televiziune din Spania. Şi nu tuturor diletanţilor, ci doar imigranţilor din Spania. În fiecare ţară europeană există cel puţin un asemenea concurs de tipul "vreau să devin vedetă": este o adevărată modă, lansată de televiziunile aflate în goană după audienţă, care au creat şi întreţinut ideea că pasul de la condiţia de "om oarecare" la cea de vedetă plină de bani şi de glorie e destul de mic, ajunge un concurs la TV... Costel Busuioc este un produs al industriei media şi emisiunilor interactive: el a cîştigat cu ajutorul voturilor exprimate de public şi sînt convins că românii aflaţi în Spania au votat în număr mare, pentru că "se identificau" cu el. Nu a cîştigat un concurs de canto jurizat de specialişti, nu a cîştigat un festival internaţional de operă. Performanţa vocală (comparată imediat cu a lui Pavarotti) nu i-a fost judecată de oameni care se pricep, ci de simpli telespectatori emoţionaţi mai ales de context: un simplu zidar, plecat la muncă pentru a-şi întreţine familia, devine vedetă de televiziune. Este exact schema eroului romantic, care îşi schimbă condiţia umilă datorită calităţilor sale de excepţie. Numai că, în lumea de astăzi, în care mass-media face şi desface aproape totul, schema nu mai funcţionează ca pe vremea lui Victor Hugo, ci se aplică pe scară largă: acest format de emisiune TV (cu mici variaţiuni) este extrem de popular şi, în toate ţările occidentale, descoperă cîţiva asemenea eroi pe sezon. Şi, dincolo de emoţiile pe care le declanşează şi le exploatează, nu este decît business: sînt emisiuni de mare audienţă, care aduc bani frumoşi din publicitate, iar cîştigătorii unor asemenea concursuri sînt apoi promovaţi în industria mass-media pînă se stoarce totul din ei. Sună cinic, dar situaţia e confirmată de fapte: în Europa şi în SUA, foarte puţine "talente" descoperite în acest mod au ajuns la statutul de vedetă; cele mai multe au revenit la situaţia anterioară, altele au eşuat în "cariere" mediocre, dar au fost şi cîteva cazuri dramatice. De exemplu, cîştigătoarea unei ediţii Big Brother din Germania, după ce a apărut în nişte reclame şi a scos vreo două CD-uri, a dat faliment: acumulase datorii mari, în "contul" succeselor viitoare... Costel Busuioc s-a arătat, în toate apariţiile sale, drept un om echilibrat şi de bun-simţ. Ar fi bine să rămînă aşa pe parcursul întregii aventuri care îl aşteaptă. Dar nu el este problema. Deocamdată, el n-a făcut decît să-şi joace şansa pînă la capăt într-un concurs adresat - repet - amatorilor. Mass-media de la noi - în special Realitatea TV, care a fost "mai pe fază" decît celelalte televiziuni - au transformat însă performanţa acestui om perseverent şi cumsecade în ocazie de "dezbatere naţională". Telespectatorii emoţionaţi au trimis mii de mesaje de susţinere şi şi-au declarat mîndria de a fi români, şi încă într-o formă care trădează un mare complex identitar: multe mesaje spuneau, într-o formă sau alta, că zidarul-cîntăreţ ne-a spălat ruşinea produsă de hoţii şi criminalii români prin străinătate. În cultura noastră colectivistă, este explicabil ca "masele" să caute astfel de legitimări identitare: cei care s-au simţit, în străinătate, umiliţi sau priviţi de sus pentru că sînt români ori oamenii simpli care au luat de bun stereotipul vehiculat de mass-media despre "imaginea negativă a României în lume" s-au simţit, pe bună dreptate, răzbunaţi cînd unul "din ginta lor" a performat tocmai în străinătate şi tocmai prin mass-media, sub ochii a milioane de telespectatori. Mii de Gogu şi Dorel (personajele emblematice ale reclamei la coniacul Unirea) şi-au găsit leac pentru rănile identitare şi au trecut, brusc, în extrema cealaltă: mîndria de a fi român. Starea emoţională şi impactul televiziunii explică, desigur, acest inocent şi iraţional comportament de masă: România nu e mai bună, drumurile ne sînt la fel de proaste, politicienii la fel de corupţi, hoţii şi criminalii îşi văd în continuare de treabă (aici şi aiurea), dar poporul se declară mîndru de sine şi varsă o lacrimă de bucurie. Asta arată că avem o problemă cu felul în care ne percepem pe noi înşine. Dar spectacolul montat de mass-media în jurul lui Costel Busuioc arată de ce ne percepem prost şi cine întreţine această percepţie. Miniştri, editorialişti, realizatori TV şi alţi ciocli ai patriotismului s-au apucat să debiteze enormităţi şi să "judece", profitînd de ocazie, tot ce le-a dat prin cap. S-au făcut comparaţii fără rost (cu Brâncuşi, de pildă), s-au adus reproşuri autorităţilor române şi "şcolii româneşti de canto" că n-au făcut nimic pentru Costel (ce puteau să facă?...), s-a clamat victoria în faţa "străinătăţii" care pînă acum ne vedea numai în negru etc. Vorbe goale. Ministrul Adrian Iorgulescu i-a promis lui Costel Busuioc o bursă, ceea ce sună total demagogic: la Conservator nu poate fi înscris, căci n-a terminat liceul, iar îmbîcsitele legi româneşti privind finanţarea în cultură nu cred că permit acordarea de burse pentru a urma cursuri de canto în particular. Adrian Păunescu, readus la lumină ca "lider de opinie" de aceeaşi Realitatea TV (care nu mai e o televiziune de ştiri, ci una de păreri şi campanii), a dat un recital complet de patriotism, cu lacrimi în direct şi nostalgie după "talentele" descoperite de Cenaclul "Flacăra", această ipostază protocronică a concursurilor de tipul "vreau să fiu vedetă". Toţi aceşti bocitori pe mormîntul închipuit al "imaginii României în lume" nu fac decît să întreţină sentimentul colectivist de "naţie blestemată" la care, iaca, din cînd în cînd se mai uită Dumnezeu, da’ nu mult, numai cît durează Hijos de Babel la televizor... Între timp, Gogu şi Dorel îşi văd de treabă cu mistria, mai trag o duşcă de supărare că nu înţeleg ce tot spun ăştia la televizor, iar cîţiva funcţionari ai primăriei din Helsinki au venit la Bucureşti să găsească o soluţie la problema cerşetorilor romi din România apăruţi în oraşul lor: "Nu sînt foarte mulţi, doar vreo cîteva zeci, dar vrem să rezolvăm problema înainte să ia amploare" - a spus unul dintre ei. Dom’le, străinii ăştia au precis ceva cu noi: nu ne lasă să ne bucurăm de ditamai triumful românesc şi de îmbunătăţirea imaginii noastre în lume...

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.
Procesul comunist din Gara Teiuş: cum au fost judecaţi ceferiştii vinovaţi de catastrofa feroviară din 1968 jpeg
Cum erau urmăriți ceferiștii de către Securitate. Zeci de informatori erau folosiți de către „organe”
Securitatea comunistă avea în obiectiv și angajații de la CFR, domeniu de activitate care s-a dezvoltat mult după anul 1970. În Alba, dosarul de obiectiv „transporturi feroviare” a fost deschis în luna august 1972.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.