Conştiinţă de contribuabil

Publicat în Dilema Veche nr. 465 din 10-16 ianuarie 2013
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Dacă iei la rînd forumurile şi comentariile de pe site-urile ziarelor ori micro-anchetele pe stradă realizate de reporterii radio şi TV, observi că, în ultima vreme, cuvîntul „contribuabil“ a căpătat o tot mai mare răspîndire. Zilele trecute, de pildă, o ştire anunţa (de fapt, e o ştire „ciclică“, pentru că aşa e şi fenomenul pe care îl prezintă) că au apărut gropi în autostrăzi. Ce spuneau cetăţenii luaţi la întrebări de reporter? Bineînţeles, că e „bătaie de joc pe banii contribuabilului“. De mai mulţi ani, atunci cînd se fac cozi la birourile de încasare a texelor şi impozitelor, cetăţenii se indignează, acuză birocraţia şi proasta organizare şi spun că, în calitatea lor de contribuabili oneşti, ar trebui trataţi mai bine. De cîte ori vine vorba de lucrări publice prost făcute, la fel: românu’ (căci, în articolul de săptămîna trecută, vorbeam despre mica dezordine identitară) se pronunţă asupra risipei din banul public. Ba chiar şi în comentarea unor proiecte culturale este invocat uneori contribuabilul: am citit, de pildă, cronici la filme proaste realizate cu contribuţia Consiliului Naţional al Cinematografiei care deplîngeau cheltuirea ineficientă a banului public. Carevasăzică, criticii de film nu (mai) sînt preocupaţi exclusiv de valoarea estetică, ci şi de problema civică a bunei administrări a bugetului de stat.

Scriam săptămîna trecută că nu e rău, în principiu, că discuţia despre identitate şi despre „cum sînt românii“ s-a democratizat, că nu mai e doar apanajul intelectualilor care scriu eseuri despre „specificul naţional“. Tot aşa, mi se pare că dobîndirea conştiinţei de „contribuabil“ de către românu’ obşinuit e un pas spre modernizare (sau mai bine zis spre recuperarea „deficitului de modernitate“ al societăţii româneşti). Ar fi un semn al trecerii dinspre „naţionalismul etnic“ către „naţionalismul civic“, despre care vorbesc diverşi teoreticieni, şi o dovadă de maturizare. Dar mi se pare că asta se întîmplă doar în principiu şi se manifestă doar din cînd în cînd. Căci tema cheltuirii eficiente a banului public (şi chestiunile conexe, precum taxele, impozitele şi celelalte) nu provoacă dezbatere publică şi nu a devenit încă un criteriu important în atitudinea cetăţenilor – în comportamentul electoral, bunăoară. În alte ţări, votul e puternic influenţat de nivelul taxelor propus de un partid sau de altul ori de sumele alocate din buget unor domenii importante pentru viaţa cetăţeanului, precum sănătatea ori educaţia. În Italia, de exemplu (o ţară cu un număr mare de impozite), unde vor avea loc alegeri în curînd, se dezbate intens eliminarea unor taxe: subiectul face prima pagină a ziarelor şi s-ar putea să fie decisiv în stabilirea cîştigătorilor. La noi, despre chestiunea impozitelor şi taxelor nu s-a discutat deloc în campania electorală (nu doar în cea mai recentă – în care de fapt nu s-a discutat despre mai nimic serios) şi nu ştiu cîţi cetăţeni au fost preocupaţi de asta. Replica despre „cheltuirea banului public“ e, deocamdată, mai degrabă aruncată la supărare, ici şi colo, reactiv şi spontan, nu e un semn al unor preocupări constante. E adevărat, pe de altă parte, că asemenea probleme sînt plicticoase pentru „marele public“ – iar felul stupizel ori gălăgios în care le prezintă cea mai mare parte a presei noastre nu-i ajută pe oameni să le înţeleagă mai bine. Dar nu e mai puţin adevărat că, în vîltoarea tranziţiei şi a (re)construirii spiritului public în societatea românească, s-a dezbătut mult mai mult şi mai intens pe teme inefabile şi „metafizice“ (precum fundamentala temă „cum e românu’“) decît pe chestiuni pragmatice, concrete, cu efect în viaţa de toate zilele a fiecăruia.

Nu văd însă aici vreo trăsătură a „specificului naţional“, nu cred că e vreun semn al faptului că „românul s-a născut poet“ şi, prin urmare, e neatent la cărările întortocheate ale contingentului. E mai degrabă lipsa de practici şi de comportament civic – adică nu e un „dat“, ci o situaţiune remediabilă prin educaţie, în timp. Şi mai este, cred, şi o problemă de „inerţie discursivă“: sîntem obişnuiţi să discutăm public într-un anumit fel, pe anumite teme (de obicei acelea cu mare încărcătură emoţională), mass-media mainstream încearcă, de dragul audienţei, să „vîndă“ doar acele subiecte despre care presupune că au audienţă garantată (adică de mase), nefiind capabilă să-şi creeze, în timp, o audienţă de (altă) calitate. Şi nici „liderii de opinie“ nu scapă tentaţiei de a intra în siajul mainstream (cu excepţiile de rigoare, fireşte, care acoperă însă o nişă subţire). Cel mai bun exemplu l-am avut zilele trecute. S-a produs o bîlbîială cu privire la taxele şi impozitele locale, ceea ce din perspectiva contribuabilului presupune răspunsul la o întrebare simplă: plătim mai mult cu 16% sau la fel ca anul trecut? Restul – dacă e din vina Guvernului ori a primarilor, cine a făcut, cine a dres, cine a explicat, cine n-a înţeles – sînt „tehnicalităţi“. Exact răspunsul la această întrebare se lasă aşteptat, în timp ce autorităţile s-au pierdut în explicaţii şi învinuiri reciproce. Cetăţenii au stat cuminţi şi au aşteptat, reacţii civice – ioc!, iar liderii de opinie s-au ocupat cu alte subiecte. În alte ţări, o asemenea bîlbîială ar fi fost scandaloasă. La noi, nu este încă. Probabil că va fi, peste cîţiva ani. Să avem răbdare. Faţă de cum eram acum 20 de ani, e un mare pas înainte faptul că oamenii au înţeles că gropile din autostrăzi sînt „pe banii lor“. Adică nu mai zic, precum Conu’ Leonida: „treaba statului, domnule! Pe el de ce-l avem?“...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Gheorghe Hagi, „fiert“ din cauza lui Ianis: întrebarea care l-a iritat după România – Ucraina
Fostul căpitan al tricolorilor a asistat din tribune la marea victorie a naționalei.
image
Cântărețul Florin Decuseară a căzut de la înălțime la Centrala de la Cernavodă. Șanse minime de supraviețuire
Un bărbat de 46 de ani este în stare gravă, la spital, după ce a căzut de la 10 metri înălțime la Unitatea 3 a Centralei Nucleare de la Cernavoda, în timpul serviciului. Victima este Florin Decuseară, un cunoscut cântăreț local.
image
Scăldătoarea ursului din Parcul Național Retezat. Imagini rare surprinse în sălbăticia munților VIDEO
Temperaturile ridicate de la începutul verii au fost resimțite și în Munții Retezat, unde animalele sălbatice au căutat locuri de scăldat pentru a se răcori. Camerele de monitorizare a faunei au surprins în imagini un urs, bucurându-se de o baie într-un ochi de apă.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.