Consilierii fantomelor

Publicat în Dilema Veche nr. 185 din 27 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În politica românească se poartă intens aducerea de specialişti străini în comunicare politică, pentru a le construi partidelor noastre şi liderilor lor strategii de imagine victorioase. Procedeul nu e nou, dar e mult mai intens decît altădată: înainte, apelul la comunicatori străini se făcea în campaniile electorale, acum ei sînt chemaţi ori de cîte ori e nevoie. Şi e nevoie tot mai des. Cel puţin aşa cred politicienii. La prima vedere, nu e nimic neobişnuit în asta: partidele noastre par a intra astfel în rîndul lumii, căci peste tot în societăţile moderne politica se face şi cu astfel de profesionişti ai comunicării care au grijă ca mesajele politicienilor către cetăţeni să capete coerenţă şi eficienţă. Apoi, resursele interne sînt sărace: nu prea există agenţii specializate în comunicarea politică, nici experţi cu o carte de vizită glorioasă. Cum în timpul comunismului, transmiterea mesajelor politice către cetăţeni se făcea prin aparatul de propagandă, e firesc să nu fi avut, după 1990, oameni şcoliţi în ale comunicării. Au apărut cîţiva - fie vreun absolvent de Politehnică autodidact care a "prins" o bursă de specializare în străinătate, fie vreun jurnalist care, după cîţiva ani de presă, a devenit consultant de imagine al unui om politic, fie absolvenţi mai vechi de sociologie (dinainte de desfiinţarea facultăţilor de profil de către regimul comunist) care aveau deja asimilată o bază de cunoştinţe şi le-au actualizat. Una peste alta, oferta internă e slabă. Pe de altă parte, n-am nici o îndoială că şi în mediul politic funcţionează convingerea generală a românilor după ani de penurie şi de izolare generală faţă de străinătate: "tot ce e de import e bun". Aşa cum omul obişnuit îşi cumpără gresie italiană şi termopane nemţeşti, politicianul român face apel la "omul care l-a făcut preşedinte pe Clinton" sau la "agenţia care s-a ocupat de campania lui Blair". Dar, aşa cum gresia şi termopanele sînt "asortate" la blocurile ceauşiste, specialiştii străini trebuie să se adecveze la personajele politice ieşite de sub mantaua ferfeniţită a regimului comunist. Rezultatele sînt mult mai bune în cazul gresiei şi termopanului. Căci a aduce un specialist în comunicare şi a-i da sarcina să-i facă pe Geoană, Tăriceanu, Voiculescu & co. nişte lideri politici convingători precum Clinton ori Blair este ca şi cum l-ai chema pe impresarul Madonnei şi i-ai pretinde s-o "ducă" pe locul întîi din topul revistei Billboard pe Andreea Antonescu (sau, mă rog, pe oricare altă "Andree" din show-biz-ul românesc). Nu este vorba doar de capacităţile limitate ale politicienilor români, dar şi de un fundal cultural şi social profund diferit de al societăţilor moderne, din care provin respectivii specialişti. Acolo, şi oamenii politici, şi publicul au parcurs firesc toate etapele evoluţiei democratice şi au trecut în mod natural prin fazele care au condus către societatea bazată pe informaţie şi comunicare. Politicienii germani, britanici ori americani au de transmis alegătorilor nişte conţinuturi - idei, concepte, soluţii la problemele economice şi sociale - asupra cărora specialiştii în comunicare intervin mai ales la nivelul tehnicilor, al instrumentarului: ei optimizează "ceva" care deja există, dau o formă credibilă şi eficientă unui fond deja conturat. La rîndul lor, cetăţenii mediu-educaţi din ţările cu pricina au anumite aşteptări şi o anume practică în relaţia cu aleşii lor, astfel încît e destul de greu să-i păcăleşti "fasonînd" la nivelul formei un personaj politic inconsistent, fără fond. (O excepţie de la regulă ar fi Silvio Berlusconi, un produs al marketingului politic; dar el a fost favorizat de context - prăbuşirea unei întregi clase politice din cauza scandalurilor de corupţie - şi de anumite comportamente ale publicului italian, mare consumator de programe TV şi de publicitate...) Noi trecem brusc, comunicaţional vorbind, de la faza "zvonerii şi răspîndacii", la faza "bloggerii şi internauţii". Cei mai mulţi dintre politicienii apăruţi după 1990 n-au, de fapt, de transmis decît un mesaj: "vrem la putere". Pentru asta, sînt dispuşi să le spună oamenilor ceea ce ei vor să audă, să promită orice, să spună lucruri contradictorii, cu deplină seninătate, să mintă frumos. Cetăţenii, la rîndul lor, s-au obişnuit să-l voteze pe cel care le alină durerile tranziţiei minţind frumos şi promiţînd orice. Din acest punct de vedere, apelul la specialişti în comunicare pare justificat: cînd ai un public care votează, în mare parte, vorbele, nu faptele politicienilor, şi care între timp a devenit dependent de televizor, n-ai decît să construieşti un discurs care "să-i gîdile urechile într-un mod plăcut" şi te alegi cu o grămadă de voturi. Numai că acelaşi public e fluid, imprevizibil, obişnuit cu dublul discurs, minat de neîncredere şi, de la o vreme, obosit de promisiuni şi dezorientat. Politicienii sînt cu un pas în urmă: nu mai e suficientă elaborarea de strategii la nivelul discursului politic, e necesară şi o anume consistenţă a ideilor, şi o capacitate de a face pasul de la discurs la practica politică. Or, cele mai multe dintre figurile care domină scena politică românească sînt lipsite de consistenţă şi tocite de abuzul de promisiuni şi de vorbe. Specialiştii în comunicare nu fac decît să ajute la supravieţuirea lor pe scena politică, ajutîndu-l pe X să obţină un procent sau două mai mult decît Y şi întreţinînd, astfel, iluzia "profesionalizării" politicii româneşti. Paradoxal, profesioniştii de import ajută la stagnarea clasei politice, care ar avea nevoie de consistenţă a ideilor şi a acţiunii politice, nu de permanente ajustări ale strategiilor de discurs şi imagine. Nu ne rămîne decît să ne consolăm cu gîndul că, totuşi, Madonna e Madonna, "Andreele" - Andree, iar Billboard-ul rămîne Billboard...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: