Comunitari, extracomunitari şi străini

Publicat în Dilema Veche nr. 170 din 12 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În Italia există aproximativ 300.000 de români cu forme legale de rezidenţă şi încă vreo 250.000 care pînă la 1 ianuarie 2007 erau clandestini, dar acum îşi pot reglementa situaţia, datorită intrării României în Uniunea Europeană. Românii reprezintă cea mai numeroasă comunitate străină din Italia. (Dacă vi se par - totuşi - puţini, vă rog să aveţi în vedere că un raport recent, "Imigraţie şi azil în România", estimează că pînă în 2015 vor imigra în ţara noastră aproape 300.000 de muncitori străini.) În unele oraşe (de exemplu, Torino), proporţia de români e chiar consistentă, astfel încît site-urile web ale primăriilor au şi o variantă în limba română. Există asociaţii ale românilor şi, mai nou, chiar partide politice - de exemplu, Partidul "Identitatea Românească". La Roma, Milano, Torino şi în alte oraşe cu un număr semnificativ de locuitori de origine română există, pe lîngă consiliile locale, funcţionari special desemnaţi (şi ei români) pentru a menţine legăturile cu respectivele comunităţi. Cei mai mulţi români lucrează în construcţii, în agricultură, cele mai multe femei sînt menajere, îngrijitoare, badanti (supraveghetoare) ale unor bătrîni bolnavi. (Dacă vreun instinct de demnitate naţională vă mînă spre ideea, larg îmbrăţişată de unii comentatori şi politicieni români, că "ai noştri" se umilesc în străinătate făcînd muncile de jos pe care "ei, occidentalii" le refuză, precizez că prototipul cuplului portughez care mergea acum cîteva decenii în Germania ori Olanda să-şi caute o viaţă mai bună era: ea - menajeră, el - grădinar sau zugrav; iar italienii înşişi au furnizat ţărilor mai bogate, decenii la rînd, cantităţi însemnate de constructori, ospătari, îngrijitoare etc.). Pe scurt, românii din Italia arată ca o comunitate în curs de integrare firească într-o ţară care, pînă acum vreo 10-12 ani, era străină de problema imigranţilor şi compactă etnic; acum, aproape 10% din populaţia Italiei este formată din "ne-italieni". Această comunitate are însă de suportat, de vreo săptămînă, un curent de opinie (puţin spus) defavorabil. O tînără italiancă a fost ucisă de o româncă în staţia de metrou Termini din Roma; două zile mai tîrziu, doi pensionari au fost ucişi în propria locuinţă din paşnicul sat Mendicino, lîngă Cosenza, iar suspectul este tot un român, l’ex della badante rumena (adică fostul iubit al îngrijitoarei românce). Eram la Roma cînd s-au întîmplat toate acestea şi am putut constata cum se propagă ideea că "românii creează probleme în Italia": sub impactul emoţional al celor două crime, oamenii şi-au adus aminte şi că multe dintre prostituate sînt românce, şi că gli zingari rumeni au avut conflicte cu locuitorii de la periferiile unor oraşe, şi că mulţi hoţi de buzunare ori cerşetori sînt tot români (sau zingari rumeni) etc. Forumurile ziarelor s-au umplut de opinii negative ale unor cititori care acuzau politica de imigraţie prea laxă. Unii comentau, la o cafea, situaţia şi trăgeau concluzia că "aşa nu se mai poate". Alţii extindeau problema la "estici", "slavi" (!) sau "extracomunitari". Partidele anti-imigraţie au găsit o bună ocazie de a-i acuza pe "străni" în general. În cîteva zile, opinia că "românii sînt o problemă" a fost împărtăşită de mulţi. Un rol deloc neînsemnat în toată această poveste l-a avut mass-media. Acum vreo doisprezece ani, am asistat în Italia la naşterea termenului extracomunitario: fenomenul imigraţionist se amplificase şi presa trebuia să găsească un termen-umbrelă pentru a-i desemna pe toţi cei veniţi recent în Italia pentru a-şi căuta o viaţă mai bună. Vrînd să evite "capcana" etnică sau rasială, a adoptat acest cuvînt cu aparenţă tehnică, prin care voia să-i denumească pe toţi cei din afara Comunităţii Europene, fie ei asiatici, africani sau est-europeni. Cu timpul, extracomunitario a căpătat conotaţii peiorative, iar astăzi adolescenţii îl folosesc, în certurile "de gaşcă", pentru a-şi umili adversarii: să-i spui unuia extracomunitario! e ca şi cum i-ai spune deficiente!. Acum, mai toate ziarele şi televiziunile au precizat, cînd au dat ştirea, naţionalitatea, ceea ce, bineînţeles, a scos în evidenţă ceea ce nu trebuia: nu încălcarea legii, ci provenienţa infractorilor. Apoi, mediatizarea crimei din metrou a fost amplă, pentru că tinereţea victimei stoarce lacrimi şi procente de audienţă suplimentare. La vita in diretta, de pildă, o emisiune de după-amiază de pe RAIUNO, a acordat cîteva zile la rînd minute în şir acestei crime, într-o supă "gazetărească" în care elementele de telenovelă erau intens folosite. Au fost zgîndărite intens emoţiile publicului, iar naţionalitatea "asasinei" - informaţie cu totul nerelevantă, ca să vorbim în termeni tehnici - a fost precizată de zeci de ori. În treacăt fie spus, la fel "vibrează" şi o bună parte din mass-media românească atunci cînd vreun conaţional încalcă legea prin străinătate, ajungînd chiar să trimită reporteri pentru a transmite, gîfîit, "de la faţa locului", deşi nu e mare lucru de trimis. Punctele de vedere echilibrate şi raţionale au apărut, desigur, şi ele, dar puţini le-au mai observat, în mareea de emoţionalitate stîrnită. În zadar spunea, la televizor, ministrul Giuliano Amato (un distins politician) că românii nu trebuie consideraţi criminali "la grămadă" şi că problema e una socială, nu "interetnică". În zadar scriau unii cititori pe forumurile ziarelor că au cunoscut, personal, români de toată isprava. Tonul şi stilul relatărilor şi opiniilor despre "crima din staţia de metrou" o luase razna. Aşa încît Giuliano Ferrara, un editorialist cu faimă de "gură afurisită", după ce îşi exprima indignarea faţă de lejeritatea cu care presa a "scos în faţă" naţionalitatea, propunea în revista Panorama ca în toate ştirile despre infracţiuni să fie precizată naţionalitatea făptuitorului: "un italian de 28 de ani a ucis o bătrînă"; "un britanic a agresat o fată în parc" ş.a.m.d. Propunerea poate părea absurdă, dar atrage atenţia asupra inabilităţii sau/şi ipocriziei cu care mass-media tratează subiecte delicate, uşor generatoare de stereotipii. Altminteri, chiar dacă unii italieni nu şi-au dat seama, românii nu mai sînt extracomunitari. Sîntem, şi noi, şi ei, cetăţeni ai Europei unite şi multiculturale. Dar nu ne trebuie prea mult pentru a reveni la vechi prejudecăţi. Cea mai veche şi cea mai solidă e că "străinii sînt de vină". Iar în această Europă unită, dar dezorientată, ne simţim adesea (tot) străini.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.