Comerţul cu pătrunjel în UE

Publicat în Dilema Veche nr. 246 din 2 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De cîte ori s-a întîlnit cu românii din străinătate, preşedintele Traian Băsescu, asemenea unui tată grijuliu, s-a interesat dacă au tot ce le trebuie pe acolo şi i-a invitat să se întoarcă în ţară. "E nevoie de dumneavoastră acasă" - le-a spus preşedintele, mulţumindu-le totodată pentru banii trimişi în ţară, care fac din ei un fel de "investitori străini" de mare forţă. Ce a încercat preşedintele cu puterea cuvîntului a încercat Guvernul prin organizarea, în Italia şi în Spania, a unor burse pentru locuri de muncă. Unele firme româneşti - în special din domeniul construcţiilor - sînt dispuse să-i plătească pe lucrători "ca în Occident", pentru a-şi asigura forţa de muncă necesară. Dar bursele n-au prea avut succes. În fine, în stilul său caracteristic - afişînd un optimism prost jucat şi făcînd promisiuni la grămadă - Mircea Geoană, liderul opoziţiei, a spus că, dacă PSD ajunge la putere, va da 25.000 de euro fiecărui român care revine în ţară. Rămîne de văzut dacă românii care stau de ani întregi în Spania ori Italia şi pun ban lîngă ban vor fi impresionaţi de această sumă. Concetăţenii noştri care au plecat la muncă în Europa devin, tot mai mult, un fel de problemă specială pe agenda politicienilor. S-a creat şi un post de înalt reprezentant guvernamental care să "se ocupe" de ei, se fac campanii în Spania şi Italia, se trimit profesori români acolo unde comunităţile sînt mai numeroase, s-au construit biserici româneşti prin mai toate ţările europene. Evident, există şi o miză electorală la mijloc. Dar, dincolo de ea, începe să se constituie o "a doua Românie" cu domiciliul temporar în străinătate. E altceva decît diaspora de dinainte de 1989. Cei plecaţi pe vremea comunismului, exilaţi din motive politice sau nu, au trăit ani în şir cu teama de braţul lung al Securităţii, s-au integrat mai bine sau mai rău în ţările în care au ajuns, au evitat, în general, o viaţă comunitară (tocmai de teama infiltrărilor). Cei plecaţi în vremuri de tranziţie se integrează mai repede, dar îşi organizează, rapid, şi comunităţi, cu activităţile aferente: de la petreceri cîmpeneşti care umplu de fumul mititeilor vreun parc din cine ştie ce metropolă europeană pînă la spectacole cu vedete aduse special din ţară. Înfloresc şi activităţile economice menite să satisfacă păstrarea "specificului cultural" prin sărmăluţe semipreparate, murături, pătrunjel proaspăt şi alte delicatese fără de care masa românului e searbădă, iar "străinătatea" pare mai greu de suportat. În unele localităţi din Spania ori Italia, românii au început să conteze şi în alegerile administrative, şi-au făcut partide proprii ori s-au afiliat formaţiunilor politice de acolo. Bineînţeles, unii se întorc după ce au strîns nişte bani şi se apucă de afaceri în România. Nu se ştie cîţi, deocamdată: nu e clar dacă e un "trend" sau dacă este vorba doar de opţiuni individuale. E limpede însă că mulţi aleg să se stabilească acolo definitiv. Fenomenul nu e nou: aşa s-a întîmplat cu italienii, spaniolii şi portughezii care au migrat, în anii ’50-’60, spre ţările mai bogate ale Europei. Mulţi dintre ei au rămas. Insistenţa cu care sînt invitaţi să se întoarcă acasă este, în acest context, fără rost. Dacă, impresionaţi de cuvintele preşedintelui (sau mînaţi din spate de efectele crizei financiare), cei mai mulţi s-ar hotărî brusc să revină, fluxul de euro care intră în ţară s-ar micşora, iar piaţa muncii n-ar putea să-i absoarbă pe toţi. Ar pierde şi ei, am pierde şi noi, cei rămaşi acasă. Iar argumentele cu care sînt chemaţi ţin mai degrabă de resorturile afective: formula "ţara are nevoie de voi" face apel la sentimentele patriotice, nu la analiza rece a avantajelor şi dezavantajelor unei eventuale reîntoarceri. Una dintre marile "nevoi ale ţării", adică echilibrarea balanţei de plăţi, este asigurată de ani buni tocmai de miliardele de euro trimise acasă de cei care s-au stabilit "afară". Şi apoi, să-mi fie permis să iau în serios, pentru o dată, ceea ce se spune atît de frumos în toate documentele care vorbesc despre construcţia europeană, despre libertatea de mişcare ş.cl.: de ce, adică, într-o Europă Unită, nişte cetăţeni trebuie neapărat să revină la matca ţărişoarei lor, din moment ce au dreptul să se aşeze acolo unde le e mai bine? Teoretic, întru propăşirea construcţiei europene, "exemplul românesc" ar trebui multiplicat şi n-ar mai trebui să conteze ţara în care se stabilesc cetăţenii; doar sînt peste tot "acasă, în Europa", nu? Românii care au plecat în alte ţări au învăţat între timp multe lucruri, inclusiv să nu mai răspundă la invitaţii sentimentale. Vor decide singuri dacă rămîn sau dacă se întorc. Dacă trece şi criza asta, nu mă îndoiesc că, de-a lungul şi de-a latul UE, comerţul cu sărmăluţe şi pătrunjel va rămîne înfloritor.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.