Comentatori şi comentarii

Publicat în Dilema Veche nr. 311 din 28 ianuarie - 3 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Avertisment. Urmează un articol cam fără dileme, cu scene explicite de dezamăgire şi cu un limbaj emoţional voit necontrolat.

De cînd – slavă Domnului! – există Internet, una dintre plăcerile mele este să citesc ziare şi reviste străine. (Precizez pentru cei născuţi şi crescuţi cu Internetul în casă: se putea şi înainte, în varianta tipărită, dar costa mult şi – pînă în 1990 – era complicat pentru că presa străină nu prea ajungea pe meleagurile mioritice). Iar de cînd s-a perfecţionat tehnologia şi a apărut Web 2.0, îmi place să citesc nu doar ce scriu jurnaliştii, dar şi reacţiile cititorilor. Comentariile la articole, cu alte cuvinte. Aşa că, după ce citesc – bunăoară – un editorial sau un comentariu, mă duc în josul paginii (de web, se-nţelege) şi arunc o privire peste comentarii. Pe Times, Le Figaro, New York Times, Corriere della Sera şi altele, constat că, în general, cei care comentează sînt, înainte de toate, la obiect. Dacă în articolul cu pricina este vorba despre – să zicem – pantofi, comentariile lor se referă tot la pantofi. Apoi, constat că adresarea politicoasă către autorul articolului (cu „doamnă“ sau „domnule“) e o regulă. În fine, mai constat că, adesea, cititorii au întrebări pentru autor, cer detalii, solicită nuanţarea vreunei afirmaţii. În ansamblu, lectura îmi dă senzaţia că, prin intermediul tehnologiei moderne, are loc cel mai normal fenomen de cînd există presa, înscris chiar în codul ei genetic: dialogul între jurnalişti şi cititori, spre beneficiul ambelor părţi.

Încerc, plin de bunăvoinţă şi încărcat de gîndire pozitivă, să fac acelaşi lucru pe ediţiile online ale ziarelor şi revistelor româneşti. Nu reuşesc. Trec peste „comentariile“ de tabloide, unde poporul cititor îşi manifestă pofta de dialog prin diverse excitaţii verbale („uauuuuu!“, „mamăăăăăă“ şi altele mai „tari“) plasate sub pozele diverselor senzuale de serviciu. Dar nici la ziarele considerate serioase nu pot pentru ca să ajung liniştit la concluzia că dialogul între jurnalişti şi public funcţionează „ca la ei“. Sînt, desigur, destule comentarii inteligente, la obiect, argumentate; dar atmosfera e stricată de tot felul de măgari, impertinenţi, prost-crescuţi, amatori de „teoria conspiraţiei“, băieţi deştepţi care „s-au prins“, narcisişti de periferie cărora le place să se vadă „publicaţi la ziar“, şmecheri care vor să vadă dacă mai e cenzură în România şi scriu porcării doar aşa, „la oha“, să vadă dacă site-ul ziarului îi primeşte, grafomani care au prea mult timp liber şi alte asemenea subspecii alături de care trăim cotidian, dar pe care abia tehnologia de ultimă oră i-a ajutat să se exprime în văzul a mii sau sute de mii de oameni. Sigur, „conectaţii“ (adică oamenii care ştiu cu ce se mănîncă Web 2.0) îmi vor spune că problema se poate rezolva prin moderarea forumurilor şi a comentariilor: cineva din redacţie trebuie să păzească vigilent porţile site-ului şi să nu permită apariţia oricărei prostii (chit că vor fi unii care vor striga din toţi bojocii „cenzură!“). Managerii vor spune însă că e mai bine aşa, fără moderare, pentru că a da liber la comentarii înseamnă mai multe accesări ale site-ului, click-uri în plus, deci (teoretic) mai multă reclamă, deci mai mulţi bani. Şi, în presa română, în această etapă de trecere la capitalismul multilateral dezvoltat, managerii decid. Şi „conectaţii fundamentalişti“, care cred că libertatea de exprimare pe web nu trebuie atinsă nici cu o floare, căci doar de-aia e Internetul un spaţiu deschis, democratic şi eţetera.

Trăiesc, de la o vreme, dezamăgirea de a găsi reprezentanţi ai subspeciilor amintite mai sus şi printre comentatorii care scriu sub articolele noastre, pe www.dilemaveche.ro. În 17 ani, această revistă şi-a format un „nucleu dur“ de cititori consecvenţi şi inteligenţi, din ale căror scrisori şi mesaje (înainte de „era Web 2.0“) am preluat adesea idei interesante, opinii perfect articulate, probe de umor şi mostre de seninătate. Mulţi dintre ei scriu şi comentarii pe site, pentru care le mulţumim. Dar, pe lîngă aceştia, au dat buzna tot felul de neaveniţi: unii vor doar să ne spună de la obraz că „sîntem plătiţi de mogul“, alţii – dimpotrivă – ne-o zic tăios că ne plăteşte Băsescu. (Ceea ce ne reconfortează: în 1993, cînd a apărut Dilema, unii spuneau că sîntem plătiţi de „guvernul neocomunist“, alţii că sîntem plătiţi de Mossad, Soros, CIA etc. Nimic nou sub soare şi sub Web 2.0). Unii vor doar să se tragă de brăcinari cu intelectualii (şi îi bănuiesc umeziţi de plăcere după ce au reuşit să plaseze pe site un „băi, Pleşule“ sau un „nene Patapievici“ urmate de cîteva vorbe fără sens), alţii – dimpotrivă – vor să ne scoată elitismul din cap şi ne aruncă vreun „sînteţi jalnici“, generalizat şi definitiv. Sînt destui care se folosesc de libertatea de exprimare doar pentru a i-o nega vreunui colaborator de-al nostru (în formule de genul „n-ai nici un drept să vorbeşti despre asta“ sau „mai bine te laşi de scris şi te apuci de altceva“). În fine – dar nu la urmă – avem şi noi „tutuiştii“ noştri, care se adresează la persoana a II-a singular oricui, fără deosebire de sex, vîrstă, competenţă sau altceva.

Din punctul strict de vedere al site-ului, nu e o problemă: comentariile care nu sînt la obiect, care sînt jignitoare, care exprimă (de fapt, aruncă) opinii neargumentate se elimină. Nu e cenzură, e o simplă măsură de igienă. Dar din punctul de vedere al „comunităţii“ pe care ar trebui s-o alcătuim, gazetari şi cititori deopotrivă, e trist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prima echipă eliminată de la Euro 2024, după ce Franța și Olanda au remizat în grupa D
Germania și Spania sunt deja în optimile Campionatului European.
image
Cum a rămas un român fără bani în cont în timp ce își rezerva vacanța online. „Am intrat pe link”
Numărul înşelăciunilor legate de rezervări online a crescut de 9 ori în acest an. A păţit-o şi un tânăr din Bucureşti care a rămas fără o sumă importantă din cont.
image
Cele mai cancerigene produse de curățenie pe care toată lumea le folosește. Cu ce le puteți înlocui
Un avocat specializat în vătămări corporale catastrofale a avertizat consumatorii împotriva utilizării a trei produse cancerigene care se găsesc în mod obișnuit în case.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î