Comentatori şi comentarii

Publicat în Dilema Veche nr. 311 din 28 ianuarie - 3 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Avertisment. Urmează un articol cam fără dileme, cu scene explicite de dezamăgire şi cu un limbaj emoţional voit necontrolat.

De cînd – slavă Domnului! – există Internet, una dintre plăcerile mele este să citesc ziare şi reviste străine. (Precizez pentru cei născuţi şi crescuţi cu Internetul în casă: se putea şi înainte, în varianta tipărită, dar costa mult şi – pînă în 1990 – era complicat pentru că presa străină nu prea ajungea pe meleagurile mioritice). Iar de cînd s-a perfecţionat tehnologia şi a apărut Web 2.0, îmi place să citesc nu doar ce scriu jurnaliştii, dar şi reacţiile cititorilor. Comentariile la articole, cu alte cuvinte. Aşa că, după ce citesc – bunăoară – un editorial sau un comentariu, mă duc în josul paginii (de web, se-nţelege) şi arunc o privire peste comentarii. Pe Times, Le Figaro, New York Times, Corriere della Sera şi altele, constat că, în general, cei care comentează sînt, înainte de toate, la obiect. Dacă în articolul cu pricina este vorba despre – să zicem – pantofi, comentariile lor se referă tot la pantofi. Apoi, constat că adresarea politicoasă către autorul articolului (cu „doamnă“ sau „domnule“) e o regulă. În fine, mai constat că, adesea, cititorii au întrebări pentru autor, cer detalii, solicită nuanţarea vreunei afirmaţii. În ansamblu, lectura îmi dă senzaţia că, prin intermediul tehnologiei moderne, are loc cel mai normal fenomen de cînd există presa, înscris chiar în codul ei genetic: dialogul între jurnalişti şi cititori, spre beneficiul ambelor părţi.

Încerc, plin de bunăvoinţă şi încărcat de gîndire pozitivă, să fac acelaşi lucru pe ediţiile online ale ziarelor şi revistelor româneşti. Nu reuşesc. Trec peste „comentariile“ de tabloide, unde poporul cititor îşi manifestă pofta de dialog prin diverse excitaţii verbale („uauuuuu!“, „mamăăăăăă“ şi altele mai „tari“) plasate sub pozele diverselor senzuale de serviciu. Dar nici la ziarele considerate serioase nu pot pentru ca să ajung liniştit la concluzia că dialogul între jurnalişti şi public funcţionează „ca la ei“. Sînt, desigur, destule comentarii inteligente, la obiect, argumentate; dar atmosfera e stricată de tot felul de măgari, impertinenţi, prost-crescuţi, amatori de „teoria conspiraţiei“, băieţi deştepţi care „s-au prins“, narcisişti de periferie cărora le place să se vadă „publicaţi la ziar“, şmecheri care vor să vadă dacă mai e cenzură în România şi scriu porcării doar aşa, „la oha“, să vadă dacă site-ul ziarului îi primeşte, grafomani care au prea mult timp liber şi alte asemenea subspecii alături de care trăim cotidian, dar pe care abia tehnologia de ultimă oră i-a ajutat să se exprime în văzul a mii sau sute de mii de oameni. Sigur, „conectaţii“ (adică oamenii care ştiu cu ce se mănîncă Web 2.0) îmi vor spune că problema se poate rezolva prin moderarea forumurilor şi a comentariilor: cineva din redacţie trebuie să păzească vigilent porţile site-ului şi să nu permită apariţia oricărei prostii (chit că vor fi unii care vor striga din toţi bojocii „cenzură!“). Managerii vor spune însă că e mai bine aşa, fără moderare, pentru că a da liber la comentarii înseamnă mai multe accesări ale site-ului, click-uri în plus, deci (teoretic) mai multă reclamă, deci mai mulţi bani. Şi, în presa română, în această etapă de trecere la capitalismul multilateral dezvoltat, managerii decid. Şi „conectaţii fundamentalişti“, care cred că libertatea de exprimare pe web nu trebuie atinsă nici cu o floare, căci doar de-aia e Internetul un spaţiu deschis, democratic şi eţetera.

Trăiesc, de la o vreme, dezamăgirea de a găsi reprezentanţi ai subspeciilor amintite mai sus şi printre comentatorii care scriu sub articolele noastre, pe www.dilemaveche.ro. În 17 ani, această revistă şi-a format un „nucleu dur“ de cititori consecvenţi şi inteligenţi, din ale căror scrisori şi mesaje (înainte de „era Web 2.0“) am preluat adesea idei interesante, opinii perfect articulate, probe de umor şi mostre de seninătate. Mulţi dintre ei scriu şi comentarii pe site, pentru care le mulţumim. Dar, pe lîngă aceştia, au dat buzna tot felul de neaveniţi: unii vor doar să ne spună de la obraz că „sîntem plătiţi de mogul“, alţii – dimpotrivă – ne-o zic tăios că ne plăteşte Băsescu. (Ceea ce ne reconfortează: în 1993, cînd a apărut Dilema, unii spuneau că sîntem plătiţi de „guvernul neocomunist“, alţii că sîntem plătiţi de Mossad, Soros, CIA etc. Nimic nou sub soare şi sub Web 2.0). Unii vor doar să se tragă de brăcinari cu intelectualii (şi îi bănuiesc umeziţi de plăcere după ce au reuşit să plaseze pe site un „băi, Pleşule“ sau un „nene Patapievici“ urmate de cîteva vorbe fără sens), alţii – dimpotrivă – vor să ne scoată elitismul din cap şi ne aruncă vreun „sînteţi jalnici“, generalizat şi definitiv. Sînt destui care se folosesc de libertatea de exprimare doar pentru a i-o nega vreunui colaborator de-al nostru (în formule de genul „n-ai nici un drept să vorbeşti despre asta“ sau „mai bine te laşi de scris şi te apuci de altceva“). În fine – dar nu la urmă – avem şi noi „tutuiştii“ noştri, care se adresează la persoana a II-a singular oricui, fără deosebire de sex, vîrstă, competenţă sau altceva.

Din punctul strict de vedere al site-ului, nu e o problemă: comentariile care nu sînt la obiect, care sînt jignitoare, care exprimă (de fapt, aruncă) opinii neargumentate se elimină. Nu e cenzură, e o simplă măsură de igienă. Dar din punctul de vedere al „comunităţii“ pe care ar trebui s-o alcătuim, gazetari şi cititori deopotrivă, e trist.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Rusia Japonia FOTO Shutterstock jpg
Japonia cere Rusiei să prezinte scuze oficiale după arestarea unui diplomat nipon
Japonia a solicitat "scuze oficiale" din partea Rusiei, după arestarea şi relele tratamente aplicate, potrivit Tokyo, consulului său general la Vladivostok.
Foto Fb politia Romana
BMW-urile lui Klaus Iohannis. Cum şi-a cumpărat Lucian Bode şefia PNL
Criza economică bate tot mai puternic la uşă, însă la Palatul Cotroceni este linişte şi pace.
investe te in 5 000 ac iuni cu de inere i etf uri prin capex com7 png
Investește în 5,000+ acțiuni cu deținere si ETF-uri prin CAPEX.com
CAPEX.com, broker global multi-licențiat, oferă acum clienților săi acces la principalele burse de valori din lume prin noul produs CAPEX Invest.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.