Clasa pregătitoare, hardu' şi softu'

Publicat în Dilema Veche nr. 421 din 8-14 martie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

- Domnului să ne rugăm -

Cum era de aşteptat – oare de ce se întrec jurnaliştii români în „dezvăluiri“ pe tema asta? – introducerea clasei pregătitoare în sistemul de învăţămînt românesc creează probleme. Rezistenţa la schimbare, după cum au dovedit în numeroase ocazii anii tranziţiei, e foarte mare în societatea românească. În plus, schimbările – necesare sau nu, bune sau nu – au fost şi sînt la noi prost comunicate şi prost aplicate. Aşa încît, din punctul meu de vedere, nu e nici o surpriză în faptul că această noutate absolută în sistemul nostru educaţional – „ceva“ care nu e nici şcoală, nici grădiniţă – generează atîtea poticniri şi controverse.

Hazardul a avut şi el un rol. Taman cînd trebuia să înceapă înscrierea, a căzut softu’. Sau hardu’, nu e clar. Sau curentul electric. Mă rog, ceva a căzut şi indignările publice au ocupat scena: cum se poate una ca asta? E o bătaie de joc, vrem anchetă, vrem să cadă capete! Curentul de opinie dominant în istoria culturii, gîndirii şi simţirii româneşti – acela că „şi mîine e o zi“ – s-a prăbuşit în faţa intransigenţei: pentru că înscrierile s-au amînat un ceas sau două, părinţii, comentatorii, ştiriştii au uitat de tot şi de toate şi au cerut să fie pedepsiţi vinovaţii. S-a declanşat o anchetă şi pariez că nu va fi pedepsit nimeni, pentru că nu va rezulta clar cine a alunecat pe coaja de banană: hardu’, softu’, curentu’ sau omu’. Aşa că să revenim la clasa pregătitoare.

Pînă să se întîmple drăcia tehnologică şi să se poticnească ritualul înscrierii, unii părinţi au cerut la Curtea de Apel anularea clasei pregătitoare. Fără succes. Alţii au fost supăraţi că trebuie să-şi dea odraslele la anumite şcoli, conform unei arondări bazate pe domiciliu. Or, ei ar vrea să-şi aleagă şcoala, după criterii numai de ei ştiute. Nu prea e în regulă. „Alegerea“ şcolii e un avantaj pentru cei care îşi permit să-şi transporte copiii, zi de zi, la o distanţă mare de casă, doar pentru că au „auzit“ că şcoala X e mai bună ca şcoala Y sau că învăţătoarea cutare e mai bună ca învăţătoarea „arondată“. Dar, dacă vrem un învăţămînt public de bună calitate, asemenea chestiuni ar trebui să nu existe şi să nu ne preocupe. Ar trebui să avem un nivel mediu convenabil şi acceptabil între şcolile din sectorul cutare sau cartierul cutare al Bucureştiului (sau al marilor oraşe) şi şcolile din nenumăratele sate şi comune ale patriei noastre europene. Nu-l avem. În România, avem şcoli (licee) performante, la nivel european şi internaţional, dar şi şcoli fără apă şi WC, ori şcoli primare în care copiii vin pe jos de la cîţiva kilometri distanţă tocmai pentru că n-au de ales. Ştiu că sună cam socialist ce spun, dar nu e. Din punct de vedere administrativ, autorităţile trebuie să asigure şcolarizarea tuturor copiilor, iar criteriul apropierii de casă e unul funcţional. Democratic vorbind, dacă diversele asociaţii de părinţi care se iau de piept cu legea pe la Curtea de Apel ar înţelege să funcţioneze ca voci ale societăţii civile, ar trebui să protesteze neîncetat faţă de problema de fond: inegalitatea între şcoli, şansele reduse ale unei bune părţi a copiilor (cei din mediul rural, adică) de a avea acces la o şcoală de bună calitate, proasta gestionare a sistemului în ansamblu. Cu alte cuvinte, pot înţelege raţiunile sentimentale pentru care un grup de părinţi care îşi permit asta spun „daţi-ne voie să ne ducem copiii la ce şcoală vrem“; dar nu pot înţelege de ce nimeni nu spune „faceţi şcolile din cartiere şi din sate mai bune, astfel încît să nu mai fim nevoiţi să ne cărăm copiii la distanţă, cheltuind bani pe transport, obosindu-i pe copii şi pierzînd vremea“. Numai că asociaţiile de părinţi care se revoltă de la caz la caz nu sînt decît nişte organizaţii născute în funcţie de oportunităţi, care vor să-şi rezolve rapid cîteva subiecte de pe agendă. Atît. Ca dovadă stă şi faptul că pe tema alegerii şcolii, a bramburelii administrative şi a poticnelii de la înscrieri au apărut contestări şi discuţii. Dar despre programa de învăţămînt a clasei pregătitoare n-a zis nimeni mai nimic. Programa e un frumos ideal (încă) inaplicabil în unele privinţe. La „comunicare în limba română“, de pildă, sînt lucruri foarte interesante, dar cine şi cum le va preda? Cadrele didactice n-au învăţat nici ele acele lucruri – căci în România tuturor vorbelor şi opiniilor domeniul comunicării nu prea se bucură de atenţie nici în programa de liceu, nici la facultăţi. Apoi, la „Tehnologii de informare şi comunicare“ – unde copiii trebuie să se familiarizeze cu computerul, tableta (!?), softurile, Internetul etc. – „este recomandabil ca fiecare clasă să dispună de cel puţin un computer, un ecran de proiecţie şi un videoproiector“. Îmi pare rău, dar iar sînt „socialist“: avem cu ce să implementăm „recomandarea“ şi în şcolile încălzite cu lemne aduse de copii de-acasă? N-ar fi mai logic ca asociaţiile de părinţi care vor să-şi dea copiii la o şcoală despre care „au auzit ei că e bună“ să facă presiuni asupra autorităţilor să doteze cum trebuie toate şcolile? În fine, există şi materia numită „Religie“, la care – printre altele – copiii trebuie să înveţe să-şi facă cruce şi să spună rugăciuni. Unde-i societatea civilă susţinătoare a statului laic şi îngrijorată de eventuala „catehizare“ a copiilor? Unde e dezbaterea consistentă între cei care susţin că religia aduce în şcoli o anume educaţie morală şi cei care se tem de îndoctrinarea ortodoxă? Şi – din nou – cine va preda bine şi frumos religia în şcoli, fără să cadă în habotnicie şi fără să „se pună“ în locul Bisericii, carele ea şi numai ea e datoare să-şi formeze bunii creştini şi să-şi ţină turma aproape, iară nu să se folosească de sistemul educaţional ca furnizor de viitori enoriaşi?

Nimic din toate astea. Introducerea clasei pregătitoare s-a consumat pînă acum între chichiţe avocăţeşti cu care unii părinţi au încercat s-o oprească (deşi – totuşi – e Lege) şi enervări că înscrierile s-au amînat cu două ceasuri. Despre substanţa lucrurilor – ce vor învăţa copiii, cu ce fel de cadre didactice, cu ce fel de dotări – nu s-a spus mai nimic. Dacă ne ajută Dumnezeu, trecem noi cu bine şi peste asta, noi să fim sănătoşi şi să-i vedem pe copiii noştri că termină şcoala, că pe urmă ne-om descurca... 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Imagini din mega-închisoarea din El Salvador, cu mii de deținuți dezbrăcați încătușați. „Au văzut exteriorul pentru ultima oară”
Imagini teribile cu deținuți aduși în gigantica închisoare din El Salvador (America Centrală) deschisă în 2023, publicate de autoritățile din această țară, au făcut, joi, înconjurul lumii.
image
O țară europeană a descoperit un zăcământ mai important decât petrolul și gazul și amenință monopolul deținut, până acum de China
O descoperire uriașă pentru Europa a fost făcută, recent. Compania minieră Rare Earths Norway a anunțat descoperirea celui mai mare zăcământ dovedit de pământuri rare din Europa continentală, situat la Fen Carbonatite Complex din sud-estul țării.
image
Cum a reacționat patronul unui bar după ce şase turişti au băut 27 de beri la micul dejun şi au plecat fără să plătească
Şase studenţi aflaţi în Italia cu Erasmus s-au oprit la un bar din Bari şi au consumat un mic dejun bogat cu cafea, cornuri și nu mai puțin de 27 de beri. La final, nu s-au mai obosit să plătească nota de plată. „A fost doar o scăpare de câteva secunde și nu i-am mai văzut”, a spus patronul păgubit.

HIstoria.ro

image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.
image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.