Citim prost, dar schimbăm legi

Nu îmi explic cum de televiziunile române şi ziarele patriei au ratat o bună ocazie de a face unul dintre lucrurile care le place cel mai mult: acela de a se lamenta că "sîntem coada Europei". Sigur, fac asta cît de des pot, pe tot felul de subiecte (avem cele mai puţine autostrăzi, cele mai puţine WC-uri în mediul rural etc.). Au avut însă la îndemînă un subiect "gras" şi s-au mulţumit să-l consemneze rapid, fără insistenţe: raportul PIRLS pe 2006, publicat la sfîrşitul anului trecut. PIRLS (Progress in International Reading Literacy Study, http://timss.bc.edu/pirls2006/index.html) este o evaluare comparativă realizată din cinci în cinci ani în mai multe ţări pentru a verifica abilităţile de lectură ale copiilor care termină ciclul primar. Alături de TIMSS (Trends in International Mathematics and Science Study, care testează abilităţile la matematică şi ştiinţe, http://timss.bc.edu/) şi PISA (Programme for International Student Assessment, www. pisa.oecd.org), constituie instrumentele principale de cunoaştere şi analiză comparativă a felului în care elevii din diverse ţări acumulează cunoştinţele şi competenţele necesare pentru a se forma ca indivizi şi a se putea integra în societate. Ca toate cercetările de acest fel, exprimă o medie statistică rezultată din testarea unui eşantion reprezentativ de elevi; rezultatele nu sînt, aşadar, adevăruri absolute şi indiscutabile, ci radiografii ale situaţiei la un moment dat. Dar din analiza lor se pot observa tendinţele şi procesele în desfăşurare. Or, din acest punct de vedere, lucrurile sînt clare: stăm prost. În raportul PIRLS din 2001, România se situa peste media internaţională, acum este sub medie. Iar din analiza diverselor părţi ale testului (care este foarte complex) rezultă că abilităţile de a citi şi de a înţelege un text ale copiilor noştri sînt mai slabe decît acum cinci ani. O activitate fundamentală în formarea gîndirii şi a capacităţilor de comunicare - cititul - este în suferinţă în şcoala noastră. Cred că acest subiect ar fi meritat să aibă parte, prin studiourile TV şi redacţiile ziarelor, de cel puţin tot atîta agitaţie ca şi taxa de primă înmatriculare. E adevărat, pentru a dezbate o asemenea temă era nevoie de ceva mai mult decît sfînta indignare că "este o criză, mă-nţelegi, care poţi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă...". Era nevoie de o discuţie substanţială, de experţi care să explice chestiunea, de gîndire pe termen lung. Or, toate acestea - ştiu, ştiu - nu fac rating, nu cresc tirajele... Dar discuţii substanţiale nu apar nici în interiorul acelor medii care sînt vizate direct de asemenea studii. Iar gîndirea pe termen lung lipseşte aproape total "de pe piaţă". Dacă urmărim procesul dezbaterii publice a legilor învăţămîntului, observăm că este vorba mai degrabă despre monologuri paralele, în care fiecare - ministru, sindicalişti, profesori, elevi - spune ce are pe suflet. Şi, în cele mai multe cazuri, sînt atinse chestiuni punctuale, dacă nu chiar "daraveri de clopotniţă": acordarea unor sporuri pentru profesori, de ce directorul nu poate fi preşedinte al Consiliului de Administraţie al şcolii, dacă e bine sau nu să ne dăm copiii la grădiniţă de la 3 ani, dacă tezele unice la clasa a VIII-a sînt mai puţin stresante decît testele naţionale şi altele asemenea. (O bună mostră de "dezbatere" de acest fel este relatată pe http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2221023-legile_ educatiei_dezbatute_laude_mistouri_discutii_fara_legatura_subiectul.htm). Nu se discută deloc despre mizele acestor noi legi, despre valorile fundamentale care trebuie să stea la baza procesului educativ, despre "ce fel de absolvenţi vrem să scoatem din şcoli" şi ce trebuie făcut pentru asta. Se discută prea puţin despre programele încărcate, despre faptul că elevilor li se bagă în cap informaţii cu lopata, dar nu sînt învăţaţi cum să utilizeze acele informaţii, nu sînt stimulaţi să fie creativi, să găsească soluţii personale în rezolvarea problemelor, ci sînt lăsaţi pradă unui copy and paste mental generalizat: ei trebuie doar să reproducă ce li s-a predat, să demonstreze că "au reţinut". Atît. Nu se vorbeşte nici despre excesiva birocratizare a învăţămîntului (mai ales a celui universitar), despre multitudinea de formulare, fişe şi tabele care trebuie completate, chipurile, în vederea evaluării calităţii, dar adesea nu sînt decît simple "bifări" ale unor cerinţe "de sus", pe care nimeni nu le ia în seamă cu adevărat. Nu se vorbeşte nici despre puzderia de universităţi private care au umplut spaţiul mioritic şi sînt departe de a contribui în vreun fel la calitatea învăţămîntului superior. Nu se mai suflă nici un cuvînt despre raportul comisiei prezidenţiale pentru educaţie - un raport care evalua corect sistemul - pentru că ridicola dispută "între palate" a atins şi domeniul învăţămîntului: ministrul Cristian Adomniţei a dat de înţeles încă din seprembrie 2007 că "legile noastre sînt mai bune decît raportul lor". Iar toate declaraţiile privind "pactul naţional pentru educaţie" nu sînt decît simple vorbe cu care politicienii se împăunează, în speranţa că îi vor impresiona pe părinţii copiilor stresaţi de teze şi de teste... Calitatea învăţămîntului nu poate porni decît de la conţinuturile lui şi de la atitudinea faţă de educaţie. Or, România stă prost la ambele capitole. Programele sînt încărcate inutil şi nu sînt puse de acord cu cerinţele societăţii de mîine (o societate "bazată pe cunoaştere", cum se spune prin toate documentele UE). Atitudinea dominantă a publicului este că şcoala "nu mai e ce-a fost", prestigiul meseriei de profesor e în scădere, şcolile şi facultăţile sînt privite ca un fel de "prestatoare de servicii", care trebuie să le dea absolvenţilor patalamaua necesară, că pe urmă se descurcă ei... Noile legi ale învăţămîntului nu vor schimba nimic esenţial, ci doar vor crea haos în sistem prin modificările de formă şi organizare (zece clase obligatorii, teze naţionale în loc de teste etc.). Faptul că ţările Uniunii Europene nu au îndeplinit standardele fixate în 2002 în materie de educaţie (vezi http://www. setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/en_GB/ features/setimes/ articles/2008/01/28/reportage-01) ar trebui să ne dea de gîndit: nu în sensul lamentărilor noastre obişnuite ("sîntem coada Europei" etc.), ci în sensul că, ocupaţi fiind cu schimbările de formă, deocamdată nu sîntem în stare să observăm chestiunile mari, de ansamblu. Mediocritatea rezultatelor din testele PIRLS şi TIMSS demonstrează că, în România a început un proces de sub-educare a elevilor ale cărui rezultate se vor simţi acut peste cîţiva ani. Nimeni nu-şi va mai aminti, atunci, de ministrul Adomniţei şi de "conflictul între palate".