Cine pentru cine decide în UE

Publicat în Dilema Veche nr. 403 din 3-9 noiembrie 2011
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Deciziile luate la ultimul summit european au fost considerate de unii „istorice“. Termenul e însă interpretabil şi nu neapărat conotat pozitiv. Şi rugăminţile insistente către China (şi către alte puteri emergente) de a ajuta la salvarea euro sînt tot istorice: cu cîţiva ani în urmă era imposibil de conceput aşa ceva, comentează La Libre Belgique, iar asta arată „schimbările intervenite în raporturile de forţă între marile puteri ale planetei, dar, de asemenea, şi mai ales, profunzimea crizei actuale de pe Vechiul Continent, criză de încredere în capacitatea proiectului european“.

Neîncrederea se manifestă în diverse moduri şi generează dezbateri în care euroscepticismul e tot mai prezent. În Parlamentul britanic s-a format un grup eurosceptic transpartinic, care tot creşte. Dacă Margaret Thatcher a rostit, cîndva, „I want my money back“, astăzi Marea Britanie ar dori să-şi recapete de la UE mai mult decît banii: guvernul lui David Cameron reevaluează acele prerogative care au fost cedate Uniunii. Şi există şi propunerea de a face un referendum prin care poporul să opteze pentru una dintre următoarele variante ale relaţiei dintre Regatul Unit şi UE: in, out or renegociate. Dezbateri aprinse au fost şi în Parlamentul german, mulţi parlamentari criticînd-o pe Angela Merkel pentru că a „ocolit“ Bundestag-ul în luarea unor decizii privind salvarea Greciei. Iar parlamentarii slovaci au respins, iniţial, acordul european, punînd în pericol întreaga zonă euro.

Timothy Garton Ash crede că „nu trebuie să ne speriem de dezbaterile deschise“, dar că nu e timp pentru aşa ceva: „Acum zece ani, încă am mai fi avut timp. Dacă ar fi vorba doar despre parlamente naţionale şi plebiscite, încă am mai avea acel timp. Dar nu despre asta e vorba şi nu avem timp“ (The Guardian, 26 octombrie). Pieţele nu mai au răbdare pentru asta şi oricînd pot „trage covorul de sub picioarele“ zonei euro. Iar dacă fac asta, observă Timothy Garton Ash, e (şi) pentru „a proteja interesele financiare ale fondurilor europene de pensii“. Cu alte cuvinte, pentru a proteja beneficiile pe termen lung ale unor cetăţeni care astăzi, în calitate de votanţi naţionali, „fac atît de complicată luarea unei decizii care să fie pe placul pieţelor financiare“ şi să rezolve criza datoriilor. Iar Timothy Garton Ash îşi încheie articolul cu o interogaţie retorică: „Answers, anyone?“.

Tocmai aceasta mi se pare a fi una dintre marile probleme ale Uniunii Europene – mai importantă decît chestiunea datoriilor publice şi decît orice socoteli financiare. Uniunea Europeană şi liderii săi nu mai ştiu să dea răspunsuri la întrebările simple şi vitale. Acum zece ani şi mai bine, se vorbea peste tot despre „Europa cetăţenilor“. Comisia Europeană a cheltuit sume uriaşe pe programe de comunicare şi informare a cetăţenilor despre avantajele proiectului european, despre instituţii şi toate celelalte. Acum, cetăţenii europeni – şi reprezentanţii lor, membrii parlamentelor naţionale – par mai departe decît oricînd de proiectul european şi de ideile (ori idealurile?) sale. Asta în timp ce Parlamentul European decide asupra unor chestiuni punctuale (precum tarifele de roaming) care, ce-i drept, se reflectă în viaţa de toate zilele a cetăţenilor Uniunii, dar nu arată că forţa proiectului european, marile decizii ori marile idei ar sălăşlui sub cupola de la Strasbourg. Iar alegerile europene nu prea (mai) mobilizează masele pe nicăieri. Şi e greu să-i mai explici acum cetăţeanului european că, de exemplu, dacă vrea pensie, ar trebui să lase pieţele să „strîngă cu uşa“ guvernele şi statele, şi nu să aştepte din partea statelor noi „minuni“ economice – care de cele mai multe ori înseamnă noi datorii, pe care le vor plăti copiii şi nepoţii cetăţenilor europeni de azi.

Între timp, decizii care îi afectează pe unii cetăţeni europeni se iau de către alţi cetăţeni europeni (prin reprezentanţii lor din parlamentele şi guvernele naţionale): ce votează slovacii îi afectează pe greci, ce vor vota grecii (dacă va fi referendum pentru acceptarea soluţiei propuse de UE) îi va afecta pe cetăţenii care primesc salarii în euro, ce votează finlandezii îi afectează pe românii şi bulgarii care vor în Schengen etc. Pentru cetăţeanul european obişnuit, tot acest zig-zag de decizii e greu de înţeles. Şi asta nu face decît să sporească euroscepticismul.

Deocamdată, proiectul european a eşuat cu siguranţă acolo unde credea, în urmă cu 10-15 ani, că va avea succes: construcţia unei „Europe a cetăţenilor“. Care cetăţeni?

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.