Cetăţenie multiplă

Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

De la 1 ianuarie, Franţa – sora noastră mai mare – le solicită noilor cetăţeni francezi să semneze o cartă a drepturilor şi obligaţiilor pe care le comportă obţinerea naţionalităţii franceze. Printre altele, cei care au decis să devină francezi sînt avertizaţi că „nu vor mai putea să se revendice de la o altă naţionalitate pe teritoriul francez“. Guvernul olandez propune o lege care să limiteze posibilitatea dublei cetăţenii printre imigranţi (bazîndu-se şi pe curentul dominant în opinia publică: un sondaj de anul trecut arăta că 60% dintre olandezi consideră că dubla cetăţenie nu e de dorit). Parlamentul german a respins un proiect de lege care le-ar fi permis cetăţenilor germani născuţi din părinţi străini să-şi păstreze naţionalitatea părinţilor ajunşi la vîrsta adultă.

Am preluat aceste exemple din două articole apărute recent în The Economist („In praise of a second (or third) passport“ şi „Dutchmen grounded“, 7 ianuarie 2012). Putem adăuga altele, de pe la noi. Statul român le acordă cetăţenie moldovenilor de peste Prut (stîrnind nemulţumiri în UE). Statul ungar le acordă cetăţenie maghiarilor de pretutindeni (stîrnind nemulţumirea statului român), iar noua Constituţie din Ungaria consfinţeşte maghiaritatea all over the world. Într-un fel sau altul, toate aceste situaţii sînt fondate pe vechile principii privitoare la cetăţenie – în primul rînd pe etnie şi pe naţiune. Dar – scrie The Economist – „vechea noţiune de cetăţenie unică pentru fiecare individ pare depăşită: peste 200 de milioane de oameni lucrează acum în afara ţărilor în care s-au născut – dar doresc în continuare să meargă acasă, să se căsătorească sau să investească acolo“. În loc să facă din paşaport „un fetiş“, statele ar trebui mai degrabă să permită dubla sau multipla cetăţenie şi să folosească rezidenţa (în special rezidenţa fiscală) drept „criteriu principal pentru stabilirea drepturilor şi responsabilităţilor unui individ“. Şi, evident, să permită dreptul la vot al celor care trăiesc şi îşi plătesc impozitele într-un anumit loc chiar dacă nu au cetăţenia ţării respective – aşa cum face Uniunea Europeană, dar numai pentru alegerile locale.

În foarte multe state, obţinerea cetăţeniei presupune un ritual „de iniţiere“ şi un ceremonial care constă în verificarea cunoştinţelor (de limbă, de istorie, de geografie, de reguli constituţionale) şi depunerea unui jurămînt de fidelitate faţă de noua patrie. După aceea, noul cetăţean îşi intră pe deplin în drepturi şi obligaţii. Ceea ce însă nu garantează nimic pînă la capăt. Nici măcar respectarea jurămîntului şi loialitatea faţă de noua patrie: The Economist observă, pe bună dreptate, că „cei mai mari trădători din istorie“ au fost cetăţeni get-beget ai ţării pe care au trădat-o, născuţi şi crescuţi acolo... Statele însă menţin aceste proceduri şi, mai ales, sînt reticente faţă de noii veniţi. În timp ce se străduieşte de atîta amar de vreme să construiască o „Europă a cetăţenilor“, Uniunea Europeană nu are încă politici clare, la nivel comunitar, în privinţa (i)migranţilor, ci le lasă pe seama statelor membre. Iar acestea reacţionează diferit, ţinînd seama mai mult de curentele emoţionale din opinia publică sau de ideologiile politice pe care unele partide le ambalează tot emoţional. Degeaba vin economiştii şi statisticienii cu argumente raţionale şi spun că, dacă mîine ar „dispărea“ toţi extra-comunitarii din ţările europene, acestea s-ar trezi în faţa unor dificultăţi economice enorme, locurile de muncă „luate de străini“ ar rămîne în bună parte neocupate, iar unele servicii publice n-ar mai funcţiona. Piaţa emoţiilor e mai puternică. Simbolistica naţională şi sentimentul apartenenţei la comunitate – la fel. Deocamdată, confruntate cu o realitate care se schimbă foarte rapid – creşterea fenomenului migrator, libera circulaţie a persoanelor –, multe state europene recurg la soluţiile pe care le au la îndemînă: închiderea în nişte cadre vechi, care par sigure. Numai că – politic şi financiar – nu e o soluţie de viitor. Graniţele între „înăuntru“ şi „afară“ se redefinesc, tot mai mulţi oameni (mai ales cei foarte calificaţi) aleg să muncească şi să trăiască în alte ţări decît cele în care s-au născut. Mulţi politicieni sînt tentaţi să-i privească doar ca potenţiali votanţi, aşa că le acordă drept de vot indiferent unde trăiesc, pe baza sacrosanctului paşaport. România, de pildă, aşa procedează de multă vreme; iar recenta iniţiativă legislativă de a le acorda românilor din afară posibilitatea de a vota şi pe cale electronică s-a blocat în teama fraudării alegerilor, deşi ar fi fost mult mai interesantă o dezbatere despre măsura în care acei români mai sînt „ai noştri“ în restul timpului, adică între chemările la urne.

Pe de altă parte însă, soluţia cu rezidenţa fiscală propusă de The Economist e practică, dar sună un pic cinic, dacă o privim din perspectiva identităţilor. Oamenii îşi revendică, aşa cum chiar The Economist spune, mai multe identităţi. Dar pe ce bază – totuşi – se vor construi aceste identităţi? Pe „comuniunea de taxe“? Pe faptul că eu şi vecinul meu împărtăşim acelaşi tip de formular fiscal? Cum se vor crea solidarităţile de grup şi comunităţile? Ca pe reţelele de socializare? E greu să dai click-uri în viaţa reală... Cu alte cuvinte, dacă mă mut în Toscana şi devin cetăţean italian, mă integrez mai bine pentru că plătesc impozite statului italian sau pentru că îmi plac colinele toscane şi mă înţeleg bine cu vecinii? Greu de spus. În UE, o soluţie ar fi crearea unei adevărate cetăţenii europene. Pentru că – legile europene îmi permit deja acest lucru – după cîţiva ani pot să mă mut, bunăoară, din Toscana la Coimbra şi să mă simt, brusc, portughez. Şi ce fac? Cer altă cetăţenie, trec prin alt ritual de iniţiere? Nu. E mai ieftin şi mai simplu să mă simt cetăţean european şi „multiplu“. Numai că, pentru fundamentarea cetăţeniei europene, mai e de lucru vreo sută de ani. Cu condiţia să treacă şi criza asta...

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.