Cetăţeanul european. Cu drepturi

Publicat în Dilema Veche nr. 476 din 28 martie - 3 aprilie 2013
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

De cîtva timp, pe mai toate posturile TV putem vedea cîteva spoturi cu variaţiuni pe tema „sînt cetăţean european şi am drepturi“. Un astfel de cetăţean este pus în situaţii concrete de viaţă – şi-a cumpărat un laptop şi nu-i merge, vrea să returneze un produs cumpărat online, s-a dus în vacanţă, şi camera de hotel nu are aer condiţionat, aşa cum scria în ofertă. Şi – confruntat cu refuzul sau învîrteala unor „prestatori de servicii“ – spune răspicat şi sigur pe sine: „Ştii cine sînt eu? Sînt cetăţean european şi am drepturi.“ Nu putem şti dacă autorii spotului au avut în minte formula despre România ca „ţara lui ştii cine sînt eu“, dar, una peste alta, campania e utilă. Cetăţeanul român-european află că UE i-a reglementat nişte drepturi: poate restitui marfa cumpărată, poate cere reparaţii sau despăgubiri etc.

Campania e făcută în stilul cam pisălog şi insistent indus de Comisia Europeană şi ai săi funcţionari: de ani întregi, a plouat în Europa cu broşurele, spoturi şi tot felul de materiale informative destinate „cetăţeanului european“. S-au bucurat de atenţie mai ales chestiunile de viaţă cotidiană şi cele care ţin de statutul de consumator. Cu siguranţă, a contat nu doar atenţia acordată de Comisie acestui statut (pentru care a elaborat tone de documente şi reglementări), dar şi faptul că asemenea lucruri sînt mai uşor de comunicat decît, de pildă, Tratatul de la Lisabona. Şi totuşi, cetăţeanul european, deşi află ce drepturi are de-a lungul şi de-a latul Uniunii cînd i se strică laptopul sau cînd – poftim! – găseşte carne de cal într-un pachet de scobitori, pare de la o vreme cam oropsit. Îi sînt reglementate şi alte drepturi, unele dintre ele înzestrate chiar cu statutul de „piloni ai construcţiei europene“ (precum dreptul de a munci şi de a se stabili oriunde în UE). Dar nu-l ajută cu nimic. Vremurile cînd se vorbea despre „o Europă a cetăţenilor“ s-au dus: toată acea retorică voit încrezătoare şi un pic lozincardă a rămas acolo, în „materialele informative“, elaborate de Comisie, şi în discursurile politicienilor. Şi nu doar criza economică e de vină, chiar dacă aventurile austerităţii continuă pe îmbătrînitul nostru continent. Bunăoară, cetăţenii ciprioţi-europeni s-au trezit acum cu o decizie europeană de a li se umbla în conturi: adică li se confiscă din proprietate – zic unii analişti economici foarte serioşi. Dar asta – motivează cei care au luat decizia – este pentru a salva moneda euro, care e a tuturor, deci tre’ să fim solidari. Solidaritatea asta la grămadă şi hotărîtă de sus nu are însă cum funcţiona, atîta timp cît pe tot cuprinsul Uniunii înfloresc izolaţionismele şi se reeditează motivul biblic al „ţapului ispăşitor“, într-o variantă postmodernă care seamănă mai degrabă cu sentimentul românesc al „caprei vecinului“. Ideea că instituţiile europene (şi în primul rînd Comisia) nu au legitimitate democratică şi că, prin urmare, cetăţenii nu sînt reprezentaţi/consultaţi a fost preluată în multe ţări de tot felul de grupări şi partide populiste, care recurg la artificiul simplu şi aducător de voturi: de vină sînt „ceilalţi“. Ba chiar mai mult decît atît, se creează adevărate panici pe bază de presupuneri. Britanicii, al căror euroscepticism a avut întotdeauna un anume haz, au picat de la o vreme în trista obsesie a invaziei româno-bulgare. Şi nu e vorba doar de măsuri „anti-imigraţie“, anunţate de David Cameron, ci de încăpăţînarea cu care mass-media (tabloidă sau nu) tîrăşte după sine, de luni bune, acest non-subiect.

Să simplificăm puţin chestiunea: dacă cetăţenii europeni au dreptul să se stabilească şi să muncească oriunde, atunci e cam stupizel să condiţionezi asta de învăţarea pe de rost a sonetelor lui Shakespeare. N-ai decît s-o faci, dar nu va duce la nimic. Faptele arată că politicile anti-imigraţie, aşa cum au fost ele concepute şi aplicate de statele naţionale europene, au avut un răsunător eşec: e plină Europa de milioane de imigranţi veniţi de peste tot şi în toate formele (mai ales ilegal). Inventarea unor noi chichiţe birocratice din teama iraţională că românii şi bulgarii vor reface Ţaratul Vlaho-Bulgar pe malurile Tamisei nu e decît un mod de a spune, voalat, „mai bine să se ducă la alţii...“ Ceea ce deja s-a întîmplat şi sînt slabe şanse că se va repeta în Marea Britanie: un număr mare de români se află în alte ţări (în special în Italia şi Spania). Adesea sînt denumiţi „imigranţi“ în documentele oficiale, dar ei de fapt sînt cetăţeni europeni (şi au drepturi!). Sigur că au plecat din România din cauza sărăciei, sigur că unii dintre ei se comportă „ca imigranţii“, sigur că unii muncesc la negru (dar asta e mai mult problema angajatorilor şi a statelor care nu pot eradica munca la negru), dar să simplificăm şi mai mult chestiunea: cum-necum, avem de-a face cu o punere în practică a „pilonului“ UE privind libertatea de mişcare a cetăţenilor. Vreo două milioane de români n-au făcut decît să ia de bun acest principiu. Concret şi în proporţii de masă. Că doar principiul n-a fost pus în tratate doar pentru managerii din multinaţionale şi pentru cîteva mii de britanici care se retrag la pensie în Canare şi în sudul Portugaliei!...

N-o fi avînd România prea multe contribuţii la UE, dar pe-asta o are sigur – a pus în practică ideea nobilă şi frumoasă din documente: dreptul cetăţenilor europeni de a se aşeza oriunde în UE. Şi? Şi nimic: îmbătrînitul nostru continent, care în curînd va avea nevoie cu adevărat de imigranţi, lasă pe seama statelor naţionale reglementările faţă de „străini“. Ceea ce deschide calea unor noi eşecuri, care nu pot fi compensate nicicum de dreptul de a-ţi repara laptopul în garanţie ori de dreptul de a primi despăgubiri pentru o vacanţă fără aer condiţionat...

P.S. Acesta e ultimul meu comentariu din pagina 3 a Dilemei vechi. De săptămîna viitoare, mă apuc de altceva.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.