Cearta europeană - faza pe naţiuni

Publicat în Dilema Veche nr. 406 din 24-30 noiembrie 2011
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Finlanda a cedat pe jumătate, dar Olanda e inflexibilă. Nici vorbă de intrat în Schengen, deocamdată. De vreun an încoace, România şi Bulgaria trăiesc frustrarea de a nu fi acceptate în spaţiul Schengen, deşi îndeplinesc condiţiile tehnice. Căci acordul privind anularea frontierelor interne asta prevedea, de fapt, iniţial: nişte condiţii tehnice. Nu politice şi nu de altă natură. Nici Italia – membră fondatoare a Comunităţilor Europene şi gazdă a semnării Tratatelor europene în 1957 – n-a intrat de la început, din 1995, în spaţiul Schengen: între altele, calculatoarele din dotarea poliţiei de frontieră nu erau suficient de performante pentru a lucra cu bazele de date complexe pe care le presupunea sistemul Schengen. A primit un termen de graţie de şase luni, şi-a schimbat computerele, a recuperat celelalte întîrzieri de ordin tehnic şi a prins din urmă statele din „primul val“. Ulterior, au intrat în spaţiul Schengen şi alte ţări, pe măsură ce au îndeplinit condiţiile. Acum, în cazul României şi Bulgariei, regulile s-au schimbat din mers – de unde şi frustrarea suplimentară a celor două ţări: nu mai e vorba doar despre tehnicalităţi, ci şi despre alte lucruri care la suprafaţă au un aspect juridic şi moral (corupţia de la vămi), dar pe dedesubt au un oarecare iz politic. Unele voci din Finlanda şi Olanda au declarat chiar că România şi Bulgaria „nu erau pregătite să intre în UE“ şi acceptarea lor a fost, în 2007, o decizie politică. Mare noutate! Sigur că a fost o decizie politică: erau vremuri bune pentru construcţia europeană şi s-a considerat că e mai înţelept ca două state cam necoapte politic, economic şi democratic să fie ţinute „în ogradă“ decît lăsate de capul lor la poarta Uniunii. Şi primii ani de după aderare au dovedit că decizia a fost bună: România şi Bulgaria au făcut progrese, investiţiile vest-europene au sporit, băncile şi reţelele occidentale de supermarketuri au făcut bani frumoşi în cele două ţări ş.a.m.d.

Numai că, între timp, a apărut criza, iar politicienii europeni au început să dea din colţ în colţ, din lipsă de soluţii. E adevărat că în România şi în Bulgaria există corupţie în vămi (şi nu numai), dar e la fel de adevărat că în multe ţări occidentale au reapărut, în discursul public, stereotipiile şi clişeele negative despre naţiuni. Refuzul Finlandei şi Olandei de a accepta intrarea celor două ţări în spaţiul Schengen merge acum „la pachet“ cu noile percepţii inter-etnice din Europa. Problemele Greciei i-au făcut pe germani să vorbească despre „lenea grecilor“, iar grecii au reluat clişeul că „nemţii sînt nazişti“. Problemele Italiei şi ale Spaniei au readus în atenţie delimitarea între Nordul harnic şi serios şi Sudul leneş, bon viveur şi cam hoţ. Prăpastia culturală a devenit de netrecut – scrie Peter de Waard, editorialist la cotidianul olandez De Volkskrant (pe care l-am citit pe presseurop.eu): „O mare parte din olandezi ar dori să scape nu numai de greci, dar şi de italieni. Şi, de fapt, şi de spanioli şi portughezi. Şi poate că şi francezii ar face bine să părăsească zona euro. Şi belgienii. De la Al Doilea Război Mondial încoace, nu s-a mai văzut o astfel de avalanşă de clişee privind popoarele din Europa, ca în ultimele săptămîni“. Dar, observă editorialistul olandez, pînă acum cîţiva ani, Spania şi Irlanda (puse acum la colţ pe coji de nucă) erau considerate exemple minunate de integrare europeană şi creştere economică, iar „sufletul“ noii Europe se afla în Sudul dinamic şi vioi. În schimb, în anii ’70, „Olanda era elevul prost al Europei. În 1977, revista The Economist folosise în articolul de primă pagină termenul Dutch Disease, boala olandeză: ofilirea sectorului industrial şi risipa de venituri provenite din resursele naturale, gazul din Slochteren, diversele forme de ajutoare sociale şi măsuri socialiste“. Cînd Olanda şi-a revenit – mai scrie Peter de Waard – Suedia a trecut printr-o criză bancară, iar apoi economia germană a trebuit să facă faţă dificultăţilor reunificării. În viitor, „costul ridicat al îngrijirii medicale şi pensiile din fonduri publice vor reprezenta o povară grea pentru Olanda. Poate că grecii şi italienii se vor întreba atunci ce au făcut, de fapt, olandezii pentru Europa. Moara de vînt? Casetofonul? Şi vor mai fi ele folositoare?“. „Succesul economic nu are legătură cu ţara“ – conchide editorialistul de la De Volkskrant.

Deocamdată, corupţia din vămile româneşti şi bulgăreşti are legătură şi cu înapoierea economică, şi cu sărăcia. Aşa cum (tot) olandezii, finlandezii şi germanii au constatat (inclusiv trimiţînd poliţişti de-ai lor sub acoperire să le dea şpagă alor noştri la graniţă), salariile mici ale vameşilor îi fac sensibili la tentaţii. Dar acum – cînd vechi clişee cu iz naţionalist cutreieră slobode prin toată Europa – transformarea României şi a Bulgariei în veşnice oi negre ale UE pică prost. Nu e vorba doar despre Schengen. Olanda a decis să menţină restricţiile pe piaţa muncii pentru cetăţenii români şi bulgari pînă în 2014. Marea Britanie va face probabil la fel. Spania tocmai a introdus restricţii – după ce, înainte de criză, despre lucrătorii români ajunşi în Spania se spunea că sînt bineveniţi, deoarece contribuie la creşterea economică. Acum, ceva redevine putred în UE. Cînd statele se dau de ceasul morţii să găsească soluţii pentru imensele lor datorii şi cînd cetăţenii sînt nevoiţi să strîngă cureaua, naţionalitatea lucrătorilor e din nou relevantă. De exemplu, românii, bulgarii şi migranţii din afara UE iau locurile de muncă ale olandezilor. A spus-o chiar ministrul de Externe al Olandei. Acum cîţiva ani, aşa ceva îşi permiteau să spună doar partidele populiste, naţionaliste şi xenofobe, arătate cu degetul de guvernele europene şi de toată lumea bună din UE. Într-un asemenea context, refuzul de a primi România şi Bulgaria în Schengen sună prost. Şi, într-adevăr, nu mai are nimic „tehnic“. 

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cum putem evita substanțele cancerigene din alimente. Medic: „Foarte rar să consumăm mezeluri, doar ocazional”
Deși să renunțăm la toate alimentele care ne pun în pericol este aproape imposibil, anumite decizii putem adopta.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Fructul astronauților s-a „cuplat” cu papanașii și clătitele românești. Detaliile unui produs cu succes neașteptat
Procesul tehnologic durează până la trei ore, atât cât trebuie pentru a obține același gust ca atunci când dulceața e făcută acasă.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.