Ce înseamnă "teme europene”

Publicat în Dilema Veche nr. 280 din 28 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti, condusă de legendarul domn Jonathan Scheele (aud că se va pensiona în curînd; nu-i organizăm o sărbătorire?), a devenit acum, de cînd sîntem ţară membră a Uniunii Europene, Reprezentanţă. Şi, conform reglementărilor, ca toate reprezentanţele din ţările membre, nu mai este condusă de un străin, ci de un român " dl Nicolae Idu, fost director al Institutului European din România, un om care cunoaşte ca puţini alţii temele şi dilemele integrării europene. Spre deosebire de Delegaţie (care trebuia să supravegheze cum stăm cu acquis-ul comunitar), Reprezentanţa de acum are mai degrabă atribuţii de comunicare. Grea misie să le comunici unor cetăţeni euforici admişi în sfîrşit în UE că, de fapt, de-abia acum începe totul! Şi totuşi... S-a întîmplat să particip, recent, la două programe realizate sub egida Reprezentanţei UE la Bucureşti. Săptămîna trecută, la Braşov, a avut loc un seminar practic cu jurnaliştii din presa locală, organizat de DC Communication, pe tema "cum scriem despre subiectele europene". Zilele trecute, chiar la sediul Reprezentanţei, Agenţia de Monitorizare a Presei Active Watch a prezentat rezultatele unui studiu asupra campaniei electorale pentru alegerile europene. Monitorizarea principalelor cotidiene şi a televiziunilor care au transmis dezbateri electorale a arătat, cu probe şi cifre, că am avut o campanie inconsistentă, în care s-au atins multe "subiecte europene", dar risipit şi grăbit, fără ca discursul candidaţilor să se "adune" ori comentariile jurnaliştilor să creeze cu adevărat o dezbatere. Cel mai vizibil personaj al campaniei a fost Elena Băsescu, urmată la distanţă de Monica Macovei. Cele două candidate au avut parte şi de cele mai multe atacuri din partea adversarilor. Dar " în ansamblu " spaţiul TV dedicat alegerilor europene a fost redus, partidele s-au mulţumit cu o campanie la minima rezistenţă (şi din motive financiare, căci o campanie costă foarte mult " spunea la dezbatere un consultant politic), iar cetăţenii n-au aflat mare lucru. Drept pentru care au votat cîţi au votat. Cum ar putea afla însă mai mult şi mai repede? Şi " la urma urmei " ce înseamnă "subiecte europene"? Am impresia că sîntem cu toţii, în continuare, victimele unui "halou" creat în ani întregi, care ne împiedică să vedem clar şi să gîndim eficient, cînd vine vorba de Europa. Pînă în 2007, despre aderarea la UE s-a vorbit şi s-a scris tehnicist şi lemnos, în termeni precum "capitole de negociere", "economie de piaţă funcţională", acquis etc. " ceea ce a creat, în public, senzaţia că "subiecte europene" sînt doar cele legate de legislaţie, de reformă, de aspecte pe care trebuie să le ştie doar "ei", politicienii şi guvernanţii. La un moment dat, a apărut un val de subiecte aflate la polul opus, care au dus la un fel de tabloidizare a "temelor europene": sînt cele din seria "cipuri la vaci", "nu mai avem voie să facem ţuică", "UE interzice zaibărul" şi altele asemenea. Tratate adesea greşit, dar mizînd pe senzaţional, ele au indus ideea că de la Bruxelles ne vin tot felul de interdicţii şi reguli absurde, dar asta e " dacă vrem în UE, trebuie să le acceptăm. Ambele categorii de subiecte (cu tratarea lor superficială cu tot) au creat o anume pasivitate a publicului, o scădere a interesului faţă de "temele europene". Şi, probabil, impresia că astfel de teme necesită nu ştiu ce competenţe pentru a pricepe "ce se hotărăşte la Bruxelles". Pe de altă parte, nici politicienii nu au reuşit (cu foarte puţine excepţii) să gîndească mai mult decît atît: cînd vine vorba despre Europa, spun doar generalităţi banale, în cuvinte abstracte. Acum însă sîntem stat membru al Uniunii Europene, aşa încît s-ar cuveni să ieşim din pasivitate şi din impresia dominantă că viaţa ni se hotărăşte "acolo", iar noi nu trebuie decît să aplicăm, cuminţi, directivele şi normele elaborate de alţii. "Temele europene" sînt la tot pasul şi, dat fiind că aproximativ 70% din legislaţia aplicată în ţările UE este de competenţa Parlamentului şi a Comisiei, putem întîlni o "sursă" europeană în foarte multe lucruri care ţin de viaţa noastră cotidiană. Jurnaliştii nu trebuie decît să descopere legăturile dintre viaţă şi "normele UE", iar şefii jurnaliştilor (în special cei din televiziuni) să abandoneze prejudecata că a vorbi despre UE este plictisitor şi omoară audienţa. Depinde cum vorbeşti: dacă aduci doi profesori de drept constituţional să analizeze Tratatul de la Lisabona, va ieşi ceva plicticos pentru majoritatea publicului; dacă, în schimb, reuşeşti să explici ce consecinţe va avea Tratatul asupra vieţii oamenilor, s-ar putea ca o bună parte a publicului să devină interesată. Restul e ambalaj jurnalistic, inventivitate, documentare, dorinţă de a comunica. Pînă la urmă, misiunea de a-i informa pe cetăţeni în legătură cu Uniunea Europeană nu poate " şi nu trebuie " lăsată doar pe seama instituţiilor. Fac acelaşi lucru, de pildă " altfel, pe alt plan, dar eficient " cei care au lucrat în Italia sau Spania şi, la întoarcere, le povestesc vecinilor experienţele lor. Empiric şi subiectiv, desigur " dar credibil. Pentru a comunica însă mai bine, trebuie să ieşim din stereotipiile care ne fac să credem că "temele europene" sînt ceva sofisticat şi greu accesibil. Şi să renunţăm la pasivitatea de a crede că Europa e "acolo", la Bruxelles, unde "se decide totul". Ani întregi ne-am dorit să intrăm în Uniunea Europeană. Mă întreb dacă ne trebuie tot atîţia pentru a ne da seama că aderarea a avut loc...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.