Ce fel de sfîrșit pentru UE?

Publicat în Dilema Veche nr. 392 din 18 - 24 august 2011
Ce se mai întîmplă cu presa culturală europeană jpeg

S-a umplut presa lumii de titluri pe tema „sfîrşitul Europei“ sau „sfîrşitul zonei euro“. După ce, cu chiu cu vai, s-a găsit o soluţie pentru salvarea Greciei, a venit la rînd Italia. Şi nu e deloc acelaşi lucru, pentru că Italia este printre cele mai mari economii ale Europei. Deocamdată, s-a găsit o cîrpeală. S-ar părea că o soluţie ar fi emiterea unor euro-bonduri, ceea ce ar însemna că datoriile Italiei (şi ale altor state) ar fi împărţite „frăţeşte“ între ţările europene. Germania se opune, iar la ora cînd scriu acest articol are loc o întîlnire între Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy pentru a identifica „măsuri de urgenţă“ întru salvarea zonei euro. Angela Merkel a anunţat deja că nu trebuie să ne aşteptăm la mare lucru de la această întîlnire. 

Oricum nu ne aşteptam: impasul UE este major, unele dintre problemele care au condus la acest impas se cunoşteau de multă vreme (deci puteau fi rezolvate la timp), dar actualii lideri europeni nu ştiu, nu pot sau nu vor să adopte soluţii pe termen lung, ci se mulţumesc cu „măsuri de urgenţă“ şi cu amînări. Obişnuiţi cu paradisul negocierilor care s-a creat în UE – care permite lungi dezbateri menite să nu afecteze cîtuşi de puţin interesele vreunui stat membru – şi cu logica perversă a consensului, liderii europeni sînt încă dependenţi de ciclurile electorale naţionale. Or, aşa-zisul consens e ipocrit şi, de multe ori, duce doar la amînarea deciziei. Problema e că, acum, nu se mai poate amîna nimic. Poate doar sfîrşitul. 

Dar despre ce fel de sfîrşit este vorba? Le Monde a publicat zilele trecute o „ficţiune politică“ despre ieşirea Germaniei din zona euro şi revenirea la marcă. Asta ar însemna, mai devreme sau mai tîrziu (dar nu foarte tîrziu!), desfiinţarea Uniunii Europene. George Soros crede că, pentru a evita colapsul monedei euro, ar trebui eliminate din Euroland Grecia şi Portugalia. Doare, dar costă mai puţin. În schimb, crede Soros, Germania ar trebui să-şi asume rolul de salvator al Uniunii Europene: a fost împinsă în această poziţie (sau a „căzut“ singură în ea, amînînd anul trecut găsirea unei soluţii pentru Grecia), aşa că nu prea are încotro. Alţi comentatori şi economişti emit, desigur, alte păreri şi fac diverse scenarii. Dar cred că, de fapt, problemele se întind dincolo de eventuala rezolvare grabnică a chestiunilor financiare. Pe de o parte, UE plăteşte acum inconştienţa unor state care nu au respectat reglementările europene. Dar plăteşte şi preţul ipocriziei şi al „aranjamentelor“: nu prea e cinstit să te răsteşti la Grecia cînd Franţa şi Germania nu au respectat, nici ele, acum cîţiva ani, unul dintre principiile de convergenţă stabilite la Maastricht pentru ţările din zona euro (şi anume deficitul bugetar sub 3%). Dar au fost iertate. Mai bine zis, s-au iertat singure, căci ele dau tonul în UE. Pe de altă parte, criza mondială şi recesiunea scot la iveală în mod acut nişte probleme care, în vremuri de bunăstare, zăceau în supa călduţă a discursurilor despre integrare şi unitate europeană. Mîndri de unicitatea proiectului european şi de sinteza între unitate şi diversitate, liderii europeni au plutit prea multă vreme între necesitatea unei integrări mai accentuate şi realitatea statelor naţionale. Or, nu poţi face la nesfîrşit echilibristică între dusul către „Europa unită“ şi întorsul spre „interesele naţionale“. Nu poţi guverna un mega-stat încă neclar, dar cu o jumătate de miliard de locuitori, cu criterii şi mentalitate de secol XIX, cînd tocmai se afirmau naţiunile. Nu poţi spune că vrei o „Europă a cetăţenilor“ fără să-i convingi pe cetăţeni că merită efortul. Sumele enorme cheltuite pe programele de comunicare ale Comisiei Europene n-au reuşit mare lucru: în vremuri proaste, oamenii se refugiază din nou în comunităţile naţionale şi consideră că integrarea europeană nu le-a adus avantaje. E explicabil: măcar „în sînul naţiunii“ se simt mai protejaţi, au nişte repere care îi ajută să supravieţuiască (moral, emoţional) mai bine decît vorbele abstracte ale birocraţilor de la Bruxelles. Dar nu e numai atît: absenţa unor lideri europeni adevăraţi face şi mai neconvingătoare soliditatea proiectului UE. Să constatăm că, deocamdată, toată lumea stă cu ochii pe Sarkozy şi Merkel, nu pe Barroso şi Van Rompuy. Reacţiile la burse le declanşează declaraţiile preşedintelui francez şi ale cancelarului german (ori ale miniştrilor lor de finanţe), nu volumul de haiku-uri al distinsului preşedinte al Consiliului European. 

Acum e riscant să mai propui o „Europă a cetăţenilor“: Eurobarometrul arată că majoritatea cetăţenilor nu mai vrea Europa unită. Partidele populiste înfloresc în mai toate ţările şi propovăduiesc ieşirea din zona euro, reintroducerea controalelor la frontiere şi alte asemenea întoarceri în trecut. Problema cea mai gravă este că nu mai e posibilă o simplă întoarcere la stadiul imediat anterior. E o copilărie să crezi că 27 de ţări ar putea spune, scurt, „pardon, n-a mers“ şi s-ar putea întoarce fără probleme la ce erau înainte: fiecare cu moneda sa, cu graniţele sale, cu taxe vamale pentru produsele de import ş.a.m.d. Căderea ar fi mult mai mare şi nimeni nu poate prezice unde s-ar opri. Uniunea Europeană nu are un „plan B“. Au spus-o de multe ori chiar importanţi lideri europeni. Iată încă un lucru pe care cel mai mulţi l-au uitat. Sau se prefac că nu-l ştiu.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.